Teama de suferință poate fi atât de mare încât, față de probabilitatea întâmplării unei situații căreia îi asociem și suferința, preferăm să preluăm controlul și să (ne) provocăm răul singuri, anticipat.
Inconștient, considerând că având controlul asupra a tot ce se-ntâmplă, limităm astfel și urmările dureroase.
De ce vreau să am controlul?
Convingerea interioară este că persoana nu are nicio putere asupra a ceea ce i se întâmplă, că este în voia sorții care i-a adus suferință. Desigur, o convingere păguboasă, menită nu doar să zădărnicească chiar intențiile conștiente de schimbare ale unei persoane.
A avea controlul asupra a tot ce ni se întâmplă este nevoia care se formează în perioada în care depindeam de alții, când din interacțiunea cu ei și cu întreg mediul familial am perceput inconsistență, indisponibilitate, inadecvare, neatenție, lipsă de preocupare.
Cum se simte un copil într-un astfel de mediu?
În nesiguranță, pentru că de legătura sa emoțională cu adulții semnificativi depinde supraviețuirea sa. A nu se înțelege că doar latura emoțională primează! În starea sa de totală dependență, copilul ”știe” că afecțiunea, dragostea este motorul comportamentului adulților în relația cu el. Când afecțiunea nu va mai fi, nici lui nu îi vor mai fi îndeplinite celelate nevoi fudamentale și va fi în pericol să nu mai existe.
Aceste ”gânduri” se manifestă sub forma trăirilor, un copil nu judecă, are instinct. În plus, el vine pe lume și cu niște angoase existențiale – frica de dispariție, de cădere în neant, de dezintegrare, pe care le trăiește corporal. Felul în care adultul răspunde nevoilor fundamentale și angoaselor copilului, îl fac pe acesta din urmă să simtă că mediul este unul primitor, suportiv sau, din contră, că este unul plin de imprevizibil, nesigur, ceea ce îi amplifică trăirile.
Ce poate face copilul care se simte în nesiguranță?
Nu poate pleca, nu îi poate face pe părinți să fie altfel, nu poate schimba mediul, nu are pe control pe nimic din ce i se întâmplă.
Pentru a-și asigura supraviețuirea, își manifestă controlul în singura direcție în care o poate face: asupra sa. Se va adapta el mediului (în acest context mediu înseamnă familie), astfel încât să se potrivească inconsistenței, impreviziunii, instabilității acestuia.
Acesta este și începutul formării Sinelui Fals, inautentic. Prin aceste renunțări de sine și adaptări la mediu (când normalitatea acelei perioade de viață o constituie adaptarea mediului la copil), individul se formează și se dezvoltă ascunzându-și natura sa adevărată.
A păstra controlul devine mecanism de apărare și modalitate de adaptare când trebuie să asigurăm cu orice preț supraviețuirea.
Doar că, pe măsură ce ne dezvoltăm, nu ne putem debarasa de comportamentele-unele chiar dacă sunt inadecvate vârstei și perioadei de viață prin care trecem, deja fac parte din noi.
Toate aceste procese au loc la nivel inconștient.
Devenită adult, persoana se comportă sau, cel puțin are tendința de a fi în controlul nu doar a ce face, dar și a celorlalți și a întregii realități din jur.
Este vorba de un comportament inconștient, cu efect de autosabotare, în relațiile cu ceilalți, dar și în relația cu noi înșine. Nu mă refer la situațiile firești, când, înainte de a lua o decizie, analizăm variantele pentru a lua hotărârea cea mai bună pentru noi.
Manifestări de control
Este o dinamică greu de observat de persoana în cauză.
Situațiile cel mai ușor de citit sunt cele în care le spunem altora ce să facă, imperativ, transmițându-le direct sau indirect că există repercusiuni dacă nu fac ca noi. Tipologia persoanei ”în control” cred că este cunoscută tuturor.
Dar tendința de control se manifestă și în moduri foarte subtile și paradoxale, de care nu ne dăm seama. Conștient vrem ca rezultatul să fie bun, favorabil (inclusiv să diminuăm impactul posibilelor consecințe negative), dar prin ceea ce facem, ajungem să le provocăm.
De exemplu, o persoană care a suferit de abandon va avea tendința să-și părăsească partenerul romantic ca o formă de a menține controlul asupra relației, reducând, astfel posibilitatea de a fi abandonată și de a suferi. Sau, pentru a se anestezia în fața unor evenimente, împrejurări care i-au rămas întipărite ca dureroase, persoana va provoca ea însăși conflicte, tocmai pentru a nu fi pusă în situația de a se confrunta cu durerea care, inevitabil, va fi provocată de respectivele evenimente, împrejurări.
În fapt, deși are impresia că deține controlul, persoana nu face altceva decât să își asigure realitatea dureroasă pe care vrea să o evite.
Iată cum, inconștient, ajungem să trăim exact de ceea ce fugim!
De ce mi-aș face asta cu o relație romantică pe care mi-am dorit-o, în care îl plac pe partener, nu am motive de suspiciune?
Pentru că relația care a reprezentat tiparul pentru toate relațiile vieții noastre, cea cu îngrijitorii primari, a fost una dureroasă pentru noi, iar când ajungem să manifestăm controlul într-un asemenea fel, a fost chiar una traumatică.
Dar relația cu partenerul este diferită de relația cu mama sau cu tata (sau îngrijitorul semnificativ), ce legătură are?
Aparent nu au legătură, dar dacă relația-tipar pentru toate relațiile viitoare, în special cele intime, este marcată de suferință, ne formăm convingerea interioară și inconștientă că toate relațiile intime provoacă suferință. În concluzie, vom suferi. Deci e nevoie să preluăm controlul pentru a diminua sau preveni această suferință.
Ce e de făcut?
La acest nivel subtil de manifestare a controlului, pentru identificarea tiparului este nevoie de prezența constantă a unei persoane, care să cunoască detaliile vieții personale.
De preferat este un psihoterapeut, el are instrumentele teoretice necesare, dar poate fi și un partener romantic sănătos emoțional, care are capacitatea de a identifica nu conceptele teoretice, ci manifestarea repetată a unor comportmente problematice. Și un prieten sănătos emoțional sau care a trecut printr-o terapie, poate identifica și el astfel de comportamente și atrage atenția.
În loc de încheiere
Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l, te rog, poate fi de folos și altora!
Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!
Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul și dependența emoțională să găsească sprijin emoțional, informativ.
Alătură-ni-te și tu cu experiența ta!
În podcast-ul ”Despre narcisism”, am publicat câteva episoade interesante.
Le găsești și pe canalul de Youtube, doar varianta audio. Din păcate nu am avut timp ca să înregistrez și urc pe podcast toate articolele, dar mă ocup. 🙂
* Despre codependența emoțională am mai scris aici:
- Codependența emoțională – o introducere mai detaliată
- De la nevoia de afecțiune la dependența emoțională
- Perfecționism și codependență
- Codependentul emoțional și narcisistul
Articole care te-ar mai putea interesa:
- Narcisismul scăzut, mediu și înalt. Tulburarea de personalitate narcisică
- De ce atrag persoane narcisiste?
- Unul din motivele pentru care partenerul unei persoane narcisiste nu iese din relație.
- Poate un copil să fie narcisist?
Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil
- Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
- Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
- Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
- Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
- Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
- Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
- Te interesează:
Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:
- Etape ale conștientizării în relația cu un narcisist
- Pasiv-agresivitatea. Ce este. Tactici folosite de o persoană narcisistă
- Ruminația – gândirea obsesivă fără finalitate
- Abuzul emoțional. Ce este, semne și consecințe, recuperare
- De ce persoana narcisistă pare că nu te aude când îi vorbești?
- Ciclul abuzului narcisic
- Love bombing. Ce înseamnă. Cum te poți proteja
- Protecția față de un narcisist – metoda ”grey rock”
- Este relația (romantică) cu un narcisist abuzivă?
- Oare nu sunt eu narcisistul?
- Vrei să îi spui în față că e un narcisist?
- Trăsăturile care atrag o persoană narcisistă
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Cum o sprijină și încurajează. Exemplu de caz când victima este un copil (I)
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Exemplu de caz când victima este un adult (II)
- Despărțirea de o persoană narcisistă. (I) Când narcisistul este părăsit
- Despărțirea de o persoană narcisistă. (II) Când narcisistul iese din relație. Vindecarea
- De ce stai în relația cu persoana narcisistă dacă ți-e așa de rău?
Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, putem să stăm de vorbă într-o ședință (contra cost).
Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.
Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro
Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos
