De la nevoia de afecțiune la dependența emoțională

De la nevoia de afecțiune la dependența emoțională

  • Reading time:21 mins read

Considerată de unii normalitate, asimilată de alții unei boli, dependența afectivă reprezintă realitatea internă a multor persoane.

– ”Da, am am nevoie” să fiu iubit(ă), da, sunt dependent(ă), !” este un răspuns obișnuit.

Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă dependența afectivă (emoțională), dincolo de o definiție și caracterisiticile specifice, cred că este util să facem distincția între nevoie și dorință, dar și să privim nevoia afectivă în contextul celorlalte nevoie ale ființei umane.

Diferența între nevoie și dorință

Nevoia presupune existența unei necesități care trebuie împlinită (uneori cu urgență), în caz contrar existând pericolul unei vătămări, a unui rău substanțial sau chiar al dispariției persoanei.

Nevoia este înnăscută, ea nu poate fi negociată sau combătută ca fiind greșită sau rea. Existența unei nevoi nu poate fi pusă sub semnul întrebării și nici negociată, se poate interveni doar asupra modalității de împlinire.

Dorința este o stare legată de dobândirea unui lucru, a unei situații, de atingerea unui obiectiv. Nesatisfăcută, dorința nu pune în pericol existența, sănătatea persoanei în cauză.

Dorința nu are caracter de urgență, ci unul profund subiectiv, depinde de realitatea fiecărei persoane.

Psihologul Abraham Maslow a realizat o piramidă a nevoilor oamenilor (1943, 1954).

La baza ei a așezat nevoile fiziologice, necesare supraviețuirii și bunei funcționări a corpului uman, adică cerințele biologice ale oricărei persoane – nevoia de aer, hrană, băutură, adăpost, îmbrăcăminte, căldură, sex și somn.

Nevoia de afecțiune – o nevoie fundamentală

Încadrată la un nivel superior al nevoilor, după cele legate de siguranță (securitatea emoțională, financiară, a locului de muncă, socială, legislativă …), nevoia de afecțiune se referă la nevoia umană de a avea relații emoționale interpersonale, de afiliere, de conectare și de apartenență la un grup.

Deși Maslow nu a considerat că această nevoie este una fundamentală, teoriile ulterioare din domeniul psihologiei au căzut de acord că nevoia de afecțiune și apartenență face parte din cele fundamentale pentru dezvoltarea oricărei ființe (nu doar umane) și că este deosebit de puternică în copilărie.

Nevoia de afecțiune poate prevala asupra nevoii de siguranță, iar asta se observă la copiii care se agață de părinții abuzivi.

În funcție de cât de mult nevoia este legată de supraviețuire – fie ea fizică sau emoțională, neîndeplinirea ei va fi interpretată în plan intern ca o situație problematică ce trebuie rezolvată.

Spre deosebire de nevoile fiziologice și biologice, care sunt definite și al căror obiect este determinat – îmi este foame caut hrană – nevoia de afecțiune este una complexă.

Nevoia de afecțiune include prietenia, intimitatea, încrederea, acceptarea, apartenența, primirea și oferirea de dragoste (în toate formele ei nu doar cea romantică).

Pentru că este intrinsec legată de comunicarea și conectarea cu alte ființe umane, nevoia de afecțiune nu poate fi împlinită decât în relație cu o altă persoană.

De la nevoia de afecțiune la dependența de afecțiune

Nesatisfacerea constantă a nevoii de afecțiune va genera dependența de afecțiune.

Dacă ne gândim la piramida nevoilor și la faptul că nevoia de afecțiune se află la baza piramidei, dacă, pe măsura dezvoltării persoanei, nevoia rămâne neîmplinită sau este împlinită insuficient, ea va fi prezentă și în categoriile superioare ale nevoilor. devenind o constantă a vieții individului. Potrivit teoriei lui Maslow, nu se trece la o categorie superioară de nevoi până nu sunt împlinite cele din categoria inferioară. În ce privește nevoie de atașament, de afecțiune reprezintă o excepție.

Nu este de mirare că persoane cu educate (în sensul de informate), cu abilități intelectuale și performanțe în viața profesională ajung să aibă o viață personală, romantică problematică, cu parteneri nepotriviți.

Ca orice nevoie, ea va căuta constant să se împlinească și nu doar prin ”obiectul” specific, relația cu o persoană, ci și în alte feluri, cel mai adesea prin dependențe: de cumpărături (în general sau tematice), de alcool, de diverse activități (sport), etc.

De multe ori dependența se ascunde în spatele unei imagini moral și social acceptate, spre exemplu e sănătos să faci sport, nu e nimic rău să bei un pahar cu vin la prânz sau seara, când ai ajuns acasă. Doar că, în timp, se ajunge ca plăcerea unui moment să se repete cu compulsivitate în speranța că obținând-o, va rămâne și stara de satisfacție. Se ajunge la o repetare a ei compulsivă.

Ajungem să simțim că nu putem trăi fără să avem pe cineva lângă noi, ca și cum, în lipsa ”unui” celălalt, însăși existența ne-ar fi pusă sub semnul întrebării!

Când întâlnim o persoană – potențial partener romantic, avem așteptarea ca ea să ne ofere emoțional ce am avut nevoie în acea perioadă de început a vieții, să ne umple golul interior purtat de atâta timp.

Este o așteptare inconștientă și păguboasă: urgența satisfacerii nevoii ne orbește, vedem persoana din fața noastră prin prisma nevoii noastre și nu a realității persoanei, adică așa cum este ea cu adevărat.

Răgazul observării, claritatea, cunoașterea îndeaproape și în diferite contexte sunt necesare la începutul oricărei relații, ele, însă nu există în cazul unei persoane dependente emoțional pentru că necesitatea satisfacerii bate a ușă.

Cum îți dai seama că ești dependent emoțional

Răspunsul nu este unul matematic și începe cu propria persoană.

Întoarce-te către tine, ai o privire atentă la ce înseamnă și presupune viața ta, în diferitele ei domenii.

Ai un sentiment general de satisfacție, dar nu legat de atingerea sau neatingerea unor obiective pe care ți le-ai propus și care, la rândul lor, pot fi manifestarea nevoii de a atrage atenția și a arăta că ești o persoană valoroasă (comportament caracterisitci dependentului emoțional)?

Observă firescul, plăcerea, motivațiile cu care faci ceea ce e important pentru tine.

Le faci dintr-o stare de presiune interioară, impulsivitate, nu te poți abține, simți o urgență în a le împlini, îți închipui chiar că faci ceva rău, pentru care alții te pot aprecia negativ sau ai o stare de relaxare, de mulțumire interioară, nu ești motivat de ”trebuie” să le faci, nu te simți amenințat de anxietate, tristețe sau chiar vinăvăție dacă nu le satisfaci?

Autonomie versus dependența emoțională

Este imposibil să atingem o stare de autonomie emoțională în relațiile cu ceilalți. Dacă am fi așa, ar indiciu de psihopatie, numai psihopații nu au emoții.

Pe măsură ce ieșim din starea de dependență față de îngrijitorii noștri, în prima parte a vieții, dacă hrana afectivă a fost suficient de nutritivă și ne-a oferit ce aveam envoie, relația emoțională dintre noi și ei devine una de interdependență.

Relațiile afective devin schimburi și nu împovărări sau condițonări.

Idealul, din punct de vedere emoțional, cred că se află în a putea fi singur, înafara unui parteneriat, fără a fi copleșiți de tristețe, anxietate, bucurându-ne de viață, trăind oportunitățile pe care aceasta ni le aduce în față și nu aruncându-ne în necunoscuturi cu speranța de a ne salva.

Nu îmi dau seama că am o nevoie de afecțiune

Se întâmplă ca nevoia de afecțiune să nu fie conștientă. De obicei, ea se ascunde în spatele unor comportamente compulsive, făcute în exces. Obiectivul inconștient este satisfacerea nevoii, în caz contrar existând riscul apariției anxietății.

Excesele repetate sunt un bun indiciu al existenței dependenței afective.

Repetiția unei acțiuni, activități în speranța, cu intenția coștientă de a restabili o stare de echilibru interior, dar, care are un efect negativ asupra ta și care ”se cere” repetată, spune ceva despre o nevoie ce se cere împlinită.

Din păcate mulți ajung să trăiască un eveniment de sănătate, de obicei limită, ca să înceapă să își pună întrebări și să privească în viaț lor.

Dacă niște scenarii s-au repetat deja în viața ta, spre exemplu, ai plecat din țară cu motivul de a-ți îmbunătăți situația materială, dar unde ai ajuns s-a întâmplat ceva care te-a determinat să revii acasă, e foarte posibil ca, de fapt, să fie vorba de relația cu unul din părinții tăi (chiar dacă situația nu are legătură cu ei) și de o dependență emoțională pe care încerci, inconștient, să o ascunzi de mult timp.

Ce poți să faci dacă ai ajuns la concluzia că ești dependent emoțional

În primul rând, e nevoie să te informezi cu privire la dependența emoțională, apoi să te ocupi activ de cunoaterea propriei persoane, pentru a-ți afla rădăcinile depedenței.

Activități care facilitează cunoașterea și dezvoltarea personală sunt foarte multe, important este să te deschizi și să faci primii pași.

Dacă vei găsi motive din cauza cărora crezi că nu poți face acești pași, cum ar fi, spre exemplu, cel al insuficienței banilor, în spatele căruia ne ascundem de multe ori, întreabă-te, de fapt, despre ce e vorba cu adevărat? Lipsa banilor pot fi o realitate, tocmai de aceea ne și serveștde de bun paravan, dar ea ascunde alte temeri.

Nu îți ajung banii? Începe călătoria cunoașterii de sine citind, ascultând, urmărind materiale ale unor persoane care se dedică acestui domeniu. Sunt atât de multe și nu toate profesioniste, încât ai nevoie extrem de mult timp pentru a le selecta, a-ți stabili niște criterii de urmărire a acestora. Ele abordează temele și de o manieră foarte detaliată, astfel încât să poată fi înțelese nuanțe, au exerciții și vorbesc și despre diverse metode care pot ajuta cunoașterii de sine.

E nevoie să te ocupi de tine cu o anume disciplină, să dedici două-trei ore nu este suficient.

Este nevoie de un efort susținut din partea ta, de asta să fi sigur(ă).

Dacă simți că singur(ă) nu poți face față, vorbește cu persoane care au trecut prin așa ceva, pe care le cunoști sau nu, cere-el sfatul și părerea.

Fă loc în viața ta a perspectivei de a merge la terapie și începe să faci mici economii  lunare. Dar până atunci ocupă-te intens tu de tine!

În aticolul ”Ce poți face ca să te recuperezi din starea de dependență emoțională”, am scris detaliat despre ce presupune recuperarea din starea de dependență emoțională.

În loc de încheiere

Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l, te rog, poate fi de folos și altora!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu dependența emoțională și narcisismul poată găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă. Alătură-ni-te și tu cu experiența ta!

În podcast-ul ”Despre narcisism”, am publicat câteva episoade interesante.

Le găsești și pe canalul de Youtube, doar varianta audio. Din păcate nu am avut timp ca să înregistrez și urc pe podcast toate articolele, dar mă ocup. 🙂

Dacă ești o persoană dependentă emoțional, te vor interesa articolele despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei.

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Articole care te-ar mai putea interesa:

Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala. 

Și …. nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

🔹 Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro 

🔹 Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos

Tags: , ,

Leave a Reply