A fi părinte este cea mai grea meserie din lume, iar printre toate responsabilitățile și grijile pe care le aduce acest rol, este imposibil să nu existe greșeli.
Dar, oare, o greșeală, două sau mai multe fac un părinte narcisist? Cât anume putem greși fără să devenim narcisiști?
Reperul normalității, ceea ce face ca un părinte să poată fi considerat bun în general, l-a stabilit pediatrul și psihanalistul Donald Winnicott prin conceptul de ”părinte suficient de bun”.
Se referă la acel părinte (sau îngrijitor primar) care este capabil să răspundă și să se adapteze nevoilor copilului într-un mod satisfăcător pentru acesta din urmă, fără a crea o frustrare constantă. Poate vei fi surprins să auzi că frustrarea, într-o anumită doză, are și ea rolul ei pozitiv, care ajută în creștere și maturizare.
Când vorbim de un părinte narcisist este necesar să avem în vedere, dincolo de tipologia specifică, și anumite caracteristici, specifice relației cu copilul, indiferent că este vorba de tată sau de mamă ori de copilul fată sau băiat. Anumite trăsături diferă, însă, după cum este vorba de tată sau de mamă.
Trăsături narcisice avem cu toții
Narcisismul este o trăsătură de personalitate pe care o avem cu toții. Ce face ca o personalitate să fie considertă narcisiscă sunt intensitatea și frecvența manifestărilor trăsăturilor în cadrul personalității.
O personalitate narcisică este are ca structură comună nevoia de admirație, sentimentul de îndreptățire (l-am numit eu ”misecuvinism”), egocentrism, lipsa de empatie, aroganță. Acestor trăsături se adaugă altele specifice, în funcție de tipul narcisismului, de istoria persoanei în cauză și de alți factori.
Reamintesc că atunci când vorbim de narcisism avem în vedere un spectru pe care acesta se desfășoară. În funcție de ”zona spectrului” trăsătura este mai mult sau mai puțin accentuată.
Cele mai importante și cunoscute tipuri sunt narcisismul grandios și narcisismul vulnerabil (sau ascuns).
În timp ce narcisistul grandios este extrovert, arogant, condescendent, rezistent la critică, dominant social și lipsit de empatie, narcisistul vulnerabilul este caracterizat printr-un sentiment (interior) de rușine, hipersensibilitate la critică, sentimentul de îndreptățire, iritare și contradictorialitate.
- Citește mai multe despre narcisismul grandios și narcisismul vulnerabil pentru a-ți clarifica aspecte și a înțelege diferențe.
- Episodul podcast despre narcisismul grandios îl poți asculta aici, iar cel despre narcisismul vulnerabil, aici.
Revenind la statutul de părinte, ceea ce s-a constatat pe baza cercetărilor este că, cu cât nivelul de narcisism este mai ridicat, cu atât atribuțiile, funcțiile părintești sunt îndeplinite ”mai” defectuos.
Tată narcisist grandios, copilul fată
Un părinte narcisist va marca emoțional copilul și creșterea acestuia, îi va determina convingerea pe care și-o va forma despre sine și ceilalți, felul în care se va raporta la propria persoană și la lume, în general.
- Despre ce presupune prezența unui părinte narcisist în viața unui copil și cum este influențată dezvoltarea acestuia, afli aici.
- Despre relația tată narcisist grandios-copil băiat am scris aici.
De cele mai multe ori, tatăl narcisist este perceput în exterior ca un tată bun (în înțelegerea comună a cuvântului ”bun”), însă, de multe ori, e posibil ca fata să nu împărtășească părerea celorlalți..
Mă voi referi în continuare la trăsăturile și comportamentul unui tată narcisist grandios.
Ai, te rog, în vedere că unele din manifestările menționate sunt specifice în general, părintelui narcisist indiferent că vorbim de mamă sau de tată.
Comportamentul unui tată narcisist grandios poate cunoaște manifestări diferite, de la hiper implicare până la distanțare sau de la posesivitate narcisică până la indiferența narcisică. Am precizat ”narcisică” pentru că oricare dintre atitudinile menționate, în cazul unei astfel de persoane presupune o intensitate ridicată.
Să vedem care ar fi semne ale posesivității, în cazul implicării excesive a tatălui narcisist în viața fetei, pentru a putea face diferența față de grija normală a unui părinte.
Identitatea tatălui este una cu a fetei
Tatăl narcisic vede fata ca pe o extensie a propriei persoane.
Afecțiunea lui pentru ea se datorează faptului că ea este o parte din el și pentru că și ea îl admiră. Admirația ei are ca efect consolidarea comportamentul tatălui, care, în mintea sa, crede că face bine ce face dacă este obiectul admirației.
Tatăl încearcă să controleze și să educe fata în ideea de a fi copilul perfect
Îi spune cu ce să se îmbrace, cu cine să se întâlnească, îi controlează banii, iubitul , timpul pe care îl petrece chiar și cu cei din familie (cum ar fi cu bunicii).
Acest comportament are ca obiectiv evitarea formării de către fată a unei identități separate, ceea ce vine în susținerea comunității de identități, specifică personalității narcisice.
Inițial, fata poate interpreta comportamentul tatălui ca pe unul protectiv, căruia îi pasă cu adevărat de ea, prin ce face acesta aratând că este dispus să îi dedice foarte mult timp supraveghind-o, învățând-o. Deci copilul are motive să se simtă mândru că are un asemenea tată, atât de atent.
Când fata unui tată narcisist este întrebată ce își dorește să devină în viață, ce biective are, de obicei ea răspunde cu ceea ce își dorește tatăl. Întrebată ce anume își dorește independent de oricine altcineva, de obicei un astfel de copil nu va ști ce să răspundă.
Fetei nu îi este permis să aibă o personalitate independentă și îi sunt neglijate nevoile emoționale
Fetei nu i se va permite să își exprime sentimentele, dar asta nu înseamnă că tatăl va neglija alte zone ale dezvoltării copilului. Din contră, se va concentra asupra lor, cum sunt, spre exemplu cele intelectuale, artistice, sportive (abilități).
Asta se va întâmpla pentru că tatăl trăiește indirect prin fată, succesul ei demonstrează cât de valoros este el. Totodată, tatăl narcisist are nevoie ca fata să aibă succes; când ea nu reușește, el este dezamăgit, se simte jenat și rușinat, ceea ce îl va faec să se comporte răzbunător față de propriul copil.
De obicei, această răzbunare ia forma umilinței. El vrea ca și fata să sufere așa cum el a suferit din cauza eșecului ei (sigur, în cele mai multe situații nici nu este vorba de un eșec, acestea fiind doar trăirile tatălui).
Tatăl narcisist este perceput de cei din jur ca fiind extrem de grijuliu, un părinte care se sacrifică pentru copilul său, care face orice pentru familia sa. Unii chiar își doresc să fi avut un tată ca cel narcisist.
Această mentalitate a ce lor din jur, de tipul ”flying monkeys” (recomand articolul de aici, pentru o mai bună înțelegere) o poate afecta pe fată în două feluri:
1. Încurajează comportamentul tatălui (face un lucru grozav, este un părinte bun)
2. Îi dă fetei un sentiment de izolare, se simte ruptă de cei din jur prin faptul că ei nu văd fața adevărată a tatălui. Când va încerca să critice oamenii pentru că îl plac pe tată, de cele mai multe ori aceștia se vor întoarce împotriva ei, îi vor spune că e nerecunoscătoare ceea ce va întări sentimentul de izolare al copilului pentru că nimeni nu o înțelege, e singur pe lume.
Astfel, fata va învăța să nu își critice tatăl, atitudine pe care o va integra în propriul sine, fel de a fi. Mai târziu, aceasta se va manifesta în relația cu alți bărbați prin lipsa asertivității (a-și exprima punctul de vedere fără a jigni sau cu teama că nu va fi plăcută), a capacității de a recunoaște erorile sau greșelile altora, învinovățindu-se pe sine pentru orice.
O vedere distorsionată a valorilor
Tatăl narcisist nu va respecta fata pentru ceea ce ea este, el se va strădui să o facă să devină propria lui versiune (idealizarea este una dintre trăsăturile unei persoane narcisice).
Tatăl nu vede valoarea fetei, vede doar ce vrea el să vadă, exagerează anumite trăsături sau abilități și ignoră altele care, de cele mai multe ori ele sunt importante pentru fată, descurajează fata pentru beneficiul ei.
În cazul unui astfel de tată expresivă este vorba: când vrei să faci ceva perfect, de cele mai multe ori termini prin a-l distruge. Să nu uităm că în relațiile interumane, standardul de perfecțiune nu este unul sănătos!
Spre exemplu, dacă fata este intereastă să cânte la un instrument, poate are o chemare pentru asta, tatăl narcisist nu o va încuraja, spunându-i lucruri de genul: ”Nu vei fi niciodată respectată/apreciată/iubită ca și pianist/violonist/etc!” Dar, în același timp, el o poate încuraja să intre la o facultate de prestigiu ca să urmeze o carieră ce i-ar putea aduce recunoaștere socială, faimă, bani.
Este posibil ca în trecut acestea să fi fost obiectivele sau dorințele tatălui, poate chiar fantasmele lui, dar să nu fi reușit să le împlinească. Relația cu fata este oportunitatea ideală pentru el de a-și spăla rușinea și de a face lucrurile cum ar fi vrut să fie.
Tatăl este preocupat de imaginea sa la evenimentele cu importanță emoțională, dar și socială pentru fată (absolviri, zile de naștere, întâlniri cu prietenii).
El va fi prezent, va crea amintiri frumoase, bune pentru fată, momente în care se va simți iubită și apreciată, dar, de fapt, acestea vor fi momentele în care el se va pune pe sine în valoare pentur a fi văzut ce părinte extraordinar este.
Spre exemplu, fata interpretează un rol într-o piesă de teatru la școală. El va veni devreme, se va așeza pe rândul din față, se va sigura că va face fotografii multe cu fata, se va manifesta entuziast când fata lui va juca, dar plictisit când alți copii vor interpreta, iar după, îi poate spune fetei că ea a jucat foarte bine, ce a greșit sau nu i-a ieșit bine se datorează celorlalți.
Tatăl narcisist grandios știe să creeze astfel de momente în relația cu fiica, momente de care aceasta își va aduce aminte când el va fi distant, astfel încât să își justifice afecțiunea pentru el.
Învinovățirea mamei pentru defectele sau greșelile tatălui
Fata va putea fi auzită spunând: ”Mama nu l-a apreciat cu adevărat pe tata!”, ”Mama nu a înțeles că tata a fost un om extraordiar!”, ”Tata ar fi arătat tot ce poate dacă ar fi fost lăsat de mama!”, ceea ce, desigur, este contrariu personalității narcisice a tatălui.
Poate chiar în cazul unui divorț, fata va spune că ”mama l-a alungat pe tata!”
Toate aceste manifestări ale fetei sunt de înțeles pentru că, de-a lungul timpului, tatăl i s-a plâns de mamă. El poate ajunge chiar și în punctul în care îi spună și transmită constant ideea să nu fie ca mama: ”să nu semeni cu maică-ta!”. Ceea ce face este să o împingă pe fată să fie de partea lui și, implicit, să o vadă pe mamă ca pe un competitor; rivalitatea între părinți nu ține de normalitatea unei astfel de relații și nici nu creează mediul sănătos emoțional de formare pentru un copil care are nevoie de reperele ambilor părinți.
Efectele asupra copilului (ulterior adult)
Copilul unui astfel de părinte ajunge adultul care se simte neînțeles, detașat emoțional, este confuz în legătură cu propria persoană, cine este el. În acelați timp are un ascuțit spirit critic cu sine, fapt care se datorează exigențelor exagerate cărora a trebuit să facă față din partea tatălui, dar și negativității acestuia.
Structura pe care se clădește copilul unui printe narcisist este una inconsecventă, fragilă, din cauza propriilor probleme ale părintelui narcisist. Un narcisist nu se simte niciodată iubit, acceptat, apreciat suficient.
Cei care au crescut cu un astfel de părinte nu au avut o călătorie ușoară de viață! Au fost nevăzuți și neauziți și nu doar de părinții lor, ci și de cei apropiați, de la care au așteptat de multe ori salvarea mai ales când erau copii, au crescut însingurați!
Toate cele despre care am vorbit aici nu aș vrea să sperie!
Intenția mea este doar să arăt că aspecte despre care nu se vorbește și care sunt o cauză de suferință nu se datorează persoanei în cauză, ci unui trecut vechi și unui anume context de viață. Cei care au fost copiii unor astfel de părinți trăiesc cu convingerea că e ceva greșit cu ei.
Despre reparația, dar și schimbarea care se pot face, voi vorbi într-un articol viitor. Cu siguranță terapia este cea mai recomandată în cazul unui părinte narcisist, dar orice formă de reflectarea și observare a propriului comprtament, de înțelegere, de dezvoltare și informare este utilă.
În loc de încheiere
Sper ca acest articol te ajute să înțelegi mai bine anumite comportamente, să aducă mai multă claritate în ceea ce înseamnă narcisismul și influențele sale asupra unui copil, ulterior adult, dar și să fie o voce a unei comunități, care să dea speranță.
* Simți că ceva e în neregulă cu viața ta? Nu te regăsești sau ai pierdut cârma? Ai o problemă care te macină și nu ști cum să-i dai de cap? Hai să stăm de vorbă într-o ședință? Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala
* Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro
* Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos
