Cum influențează o mamă narcisistă dezvoltarea emoțională și gândirea copilului

  • Reading time:22 mins read

Dacă ai crescut cu o mamă narcisistă, dezvoltarea ta emoțională și felul în care gândești au fost afectate profund.

  • Îți recomand acest articol în care explic ce înseamnă persoană narcisistă.

Ai ajuns un adult care are convingerea interioară, deși poate nu întotdeauna ai fost conștient(ă) de asta sau ai putut să o pui în cuvinte, că ceva este în neregulă cu tine.

  • Mă refer în special la mamă, pentru că, de obicei, ei îi revine rolul de glindire și de învățare a emoțiilor, dar cele despre care vorbesc în articol sunt valabile tuturor celor care au avut acest rol în viața copilului, indiferent de sex.

Lumea ta emoțională este caracterizată de:

– O stare predominantă de amorțeală emoțională (dacă îi auzi pe alții vorbind liber, deschis despre emoțiile lor, ești surprins pentru că tu nici măcar nu le cunoști pe ale tale).

– Simți emoții, dar fie nu le recunoști, fie te îndoiești de ele.

– Ai trăiri potrivite diferitelor contexte, dar ele sunt temporare, atrag imediat alte emoții și trăiri care se transformă într-un carusel al îngrijorării și anxietății.

-Devii un burete emoțional absorbind sentimentele celorlalți, în special mânia, tristețea și anxietatea.

Tiparele de gândire cu care funcționezi, sunt:

– Gândirea în alb și negru – lucrurile, situațiile sunt fără nuanțe, sau-sau.

– Minimalizare sau maximizare – minimalizezi reușitele și maximizezi greșelile sau defectele.

– Raționalizare emoțională – crezi că realitatea este pe măsura sentimentelor tale negative și depreciative (față tine sau față de ce ai făcut, spus).

– Ar fi trebuit să …. – iei în considerare mai mult așteptările pe care crezi că le au ceilalți de la tine decât ce crezi tu că e bine pentru tine.

– Catastrofizarea – prevezi că se va întâmpla ceva îngrozitor în viitor ca urmare a unei acțiuni sau inacțiuni a ta, fără să iei în calcul și posibilitatea altor scenarii.

Cauzele și explicațiile se găsesc în personalitatea narcisică a mamei, al cărei specific a avut o influență covârșitoare asupra dezvoltării tale.

Orice persoană narcisistă (cu trăsături înalt narcisice) are dificultate în a-și gestiona propriile emoții și a le exprima în cuvinte, ceea ce are drept consecință incapacitatea de a înțelege și de a procesa emoțiile celorlalți.

O mamă narcisistă nu poate învăța abilități pe care ea însăși nu le are, din cauza propriei copilării problematice sau traumatice.

Ce înseamnă dezvoltarea sănătoasă a emoțională a copiilor

Copiii învață să își recunoscă și gestioneze emoțiile prin două modalități principale:

– În relația cu părinții sau cu principalii îngrijitori (dar și prin joc și prin relațiile cu alți copii)

– Observând cu părinții sau principalii îngrijitori își recunosc și gestionează propriile emoții.

Abordarea sănătoasă a emoțiilor, presupune ca mama:

– Să fie conștientă de emoțiile copilului.

– Să folosească emoțiile copilului ca pe o oportunitate de a se apropia de copil și de a-l învăța.

– Să asculte cu empatie și să valideze sentimentele copilului.

– Să îi numească emoțiile prin cuvinte pe care acesta să le poată înțelege și/sau să i le explice.

– Să îl ajute să găsească o cale potrivită pentru a rezolva o problemă.

Pentru a avea un impact pozitiv, aceste interacțiuni trebuie să se întâmple suficient de des, nu să nu existe eroare sau greșeală în ele, pentru că nu există părinte perfect!!

”Părintele suficient de bun”, cum spunea psihiatrul și psihanalistul Donald Winnicot este acela răspunde suficient de bine nevoilor copilului, fără a-i crea o frustrare constantă.

Urmarea unei abordări sănătoase a emoțiilor, este dezvoltarea inteligenței emoționale. Sigur, ”la nivelul la care el este capabil, având în vedere factorii genetici și temperamentul său.” (Stephanie M. Kriesberg în cartea sa ”Fiicele mamelor narcisice”)

Consecințele inteligenței emoționale înseamnă:

– Știi ce simți, îți identifici emoțiile, trăirile și le poți gestiona astfel încât să nu te copleșească (e vorba de a fi copleșit constant, nu temporar și în situații firești să fii copleșit).

– Înțelegi cum te afectează sentimentele pe tine și pe cei din jur.

– Legi relații sănătoase și comunici serios și profund cu ceilalți, nu ai frică de intimitate.

– Te gândești la cum te vor afecta pe tine și pe ceilalți reacțiile tale emoționale.

– Reușești să îți stăpânești emoțiile pentru a-ți îndeplini obiectivele.

– Empatizezi cu sentimentele celorlalți.

Comportamentele și reacțiile mamei narcisiste

Pentru ca dezvoltarea ta emoțională să fie afectată, nu e nevoie ca mama ta să fi manifestat toate aceste comportamente. Este suficient ca doar unele dintre ele să fi constante în relaționarea cu tine. În același timp, de-a lungul timpului e posibil ca ele să se fi interschimbat: apăreau unele, dispăreau altele.

Pe măsură ce vei citi, vei vedea, însă, că ele sunt într-o determinare reciprocă.

Mama ta narcisistă:

– A fost în centrul atenției tot timpul, fie în stilul grandios (se lăuda, povestea despre sine), fie în stilul vulnerabil (se plângea, arăta ce victimă este).
– Devenea furioasă sau îți spunea că o deprimi ori îți ridiculiza emoțiile atunci când le exprimai pe ale tale sau îți exprimai sentimentele, gândurile.
Ți-a ignorat sau negat sentimentele (”Ești prea sensibilă!”, ”Faci din țânțar armăsar!”, ”Treci peste asta!”).

  • Negarea realității unei persoane se numește gaslighting și este o formă de manipulare cu consecințe deosebit de grave asupra victimei.
  • Despre gaslighting am scris aici și aici. – Îți recomand să citești cu atenție pentru că vei fi surprins(ă) câte persoane fac asta!

– A contrapus problemelor, îngrijorării sau supărării tale, pe ale ei, spunându-ți sau dându-ți de înțeles că sunt mai mari.

– Te-a intimidat și ți-a atacat permanent sentimentul de siguranță, prin diferite amenințări sau lucruri spuse amenințător.

– A evitat responsabilitatea pentru comportamentul său, ignorând întrebările directe, nelăsându-te să îți exprimi până la final ideile, dorințele în conversațiile cu ea (și cu alții când era de față).

– A câștigat controlul asupra ta, insultându-te și/sau criticându-te (în privat, dar și în public).

– Ți se adresa ca la un interogatoriu, ca și când era un comandant și tu un soldat.

Îți strica plăcerile sau decidea ea pentru tine ce trebuie să îți facă plăcere ori nu îți respecta dorințele, chiar și cele legate de cadouri și când te întreba ce ai vrea să primești?

– Te-a contrazis, a susținut cu fapte versiunea ei asupra realității și nu a lăsat niciun loc dezbaterii.

– A modificat realitatea (faptele, lucrurile pe care le-a spus sau le-a făcut) pentru a fi în concordanță cu imaginea pe care vrea să o prezinte sau cu rezultatul pe care îl dorește.

– A ținut evidența ca un contabil a lucrurilor, gesturilor, faptelor făcute de alții pentru ea comparativ cu tine, în defavoarea ta.

Cum au influențat aceste comportamente dezvoltarea emoțională

Unul din rolurile principale ale mamei este cel de a oglindi realitatea copilului, pentru ca acesta să o poată înțelege, cunoaște și accepta.

Felul în care mama își împlinește această funcție are un impact determinant asupra dezvoltării emoționale a copilului și, implicit, asupra stării de siguranță interioară a acestuia.

Manifestări constante din cele de mai sus, au următoarele consecințe:

– Pentru tine, ca și copil, nu mai rămânea loc să îți exprimi gândurile și sentimentelor. Exprimarea acestora e o abilitate care trebuie exersată, nu este o abilitate cu care ne naștem.

– Când mama îți spune că emoțiile (sentimentele, gândurile tale) sunt greșite ori le ironizează sau disprețuiește, mesajul pe care copilul îl interiorizează este: ”Ceva este în neregulă cu mine!”

– Te-a făcut să te îndoiești de felul în care percepi realitatea, de propriile sentimente.

– Te-a făcut să te simți vinovat(ă) și chiar rușinat(ă) de emoțiile, sentimentele tale, că ai grijă de propriile nevoi, așa ai ajuns să nu îți asculți semnalele emoționale sau fizice.

– Ți-ai pierdut încrederea în tine și ți-a distrus puțin câte puțin stima de sine prin critici și insulte.

– Ți-a transmis că e dificil să ai încredere în oameni, nu poți fi sigur(ă) de ceilalți, ai ajuns să pui la îndoială și intențiile și bunăvoința oamenilor.

– Nu ai simțit că punctele tale de vedere sunt valide, nu te simți în siguranță vorbind de emoțiile și experiențele tale pentru că nu ajungi să procesezi complet ce gândești și simți.

– Ai învățat să te interiorizezi.

– Ți-e greu să ai încredere în ceilalți și să îi lași să te cunoască.

– Ai învățat să te îndoiești de tine și să fii autocritic(ă), simți că nimic din ce faci nu e suficient de bun, ai un sentiment de lipsă de merit, îți neglijezi sau reprimi părți importante ale vieții tale (prieteni, pasiuni, educație sau muncă).

– Ai învățat să te ascunzi de ceilalți, să te izolezi, să devii secretos(oasă), te simți copleșit sau îți pui la îndoială propria valoare.

– Ai devenit foarte sensibil(ă), posibil să alternezi sensibilitatea cu o atitudine certăreață și defensivă.

– Ai învățat că e greu să ai încredere în ceilalți, te îndoiești de tine și contezi pe ceilalți pentru validarea faptelor, a opiniilor tale, îți este greu să iei decizii, nu ai încredere în raționamentul tău.

– Auzi numai griji în capul tău, ești nesigur(ă) pe tine, orice faci te întrebi dacă e bine.

– Îți judeci critic gândurile și trăirile, ești nemulțumit de tine și perfecționist(ă).

🔷 Acest articol este o prezentare în sinteză a unor capitole din cartea ”Fiicele mamelor narcisice” a psihologului Stephanie M. Kriesberg.

În loc de încheiere

Acest articol este rezultatul preocupării mele constante de a veni în întâmpinarea celor care au părinți narcisiști. Știu că sunt multe astfel de persoane, în special femei, dar, având în vedere consecințele specifice ale relației cu un părinte narcisist, nu mulți pot recunoaște (nici față de ei înșiși) sau vorbi deschis despre realitatea lor.

Încerc ca vorbind deschis despre aceste lucruri să aduc mai multă claritate, informații, și, sper, și curaj pentru a face o schimbare în propria viață.

Posibil ca vorbind despre acste lucruri, să spuneți: ”Bine, asta știam!” sau ”Am aflat, dar ce facem mai departe?”

Într-un articol ulterior am să vorbesc despre câteva metode care pot fi de folos atât în gestionarea relației cu părintele narcisist, dar și în procesul de reconstituire a sinelui vostru autentic (cei care au crescut cu un părinte narcisist, mai ales dacă e vorba de mama, nu au sentimentul identității de sine, nu știu cine sunt).

Intenția mea este de a construi o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l, te rog, poate fi de folos și altora!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole care te-ar mai putea interesa:

În podcast-ul ”Despre narcisism, am publicat câteva episoade interesante.

Le găsești și pe canalul de Youtube, doar varianta audio. Din păcate nu am avut timp ca să înregistrez și urc pe podcast toate articolele, dar mă ocup. 🙂

Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala

Și …. mai ales, nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

🔹 Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro 

🔹 Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos

Leave a Reply