Legătura traumatică. Ce este, caracteristici, ciclul legăturii traumatice

  • Reading time:28 mins read

Legătura traumatică”trauma bonding”, expresia engleză este folosită și cunoscută în limba română, se referă la un tipar de atașament emoțional față de o persoană abuzatoare, toxică.

  • Trauma este felul în care percepem și reacționăm la un eveniment, o situație cu un impact foarte puternic asupra psihicului, emoțiilor și/sau fizicului nostru.
  • Despre traumă am scris aici.

Experiențele timpurii trăite în mediul de origine, medii familiale haotice, neglijență și/sau inconsecvență emoțională, relațiile abuzive au un impact asupra formei de atașament emoțional pe care o dobândim. Acesta va deveni tiparul pe care-l vom aplica pe parcursul vieții, tuturor relațiilor importante .

Așa se ajunge la formarea unei păreri eronate despre ce înseamnă dragostea, punându-se egal între ea și abuz, toxicitatea emoțională. Se formează convingerea că pentru dragoste se muncește din greu, că în numele ei se îndură comportamente inacceptabile.

Multe persoane confundă legătura traumatică, haosul, imprevizibilitatea cu dragostea.

Legătura traumatică este cheia dinimicii tuturor relațiilor toxice.

Poate părea că termenul de ”legătură traumatică” pune accentul pe vinovăția victimei din relație, dar scopul pentru care referire preponderent la victimă este de a se accentua dinamica inconștientă care o atrage în astfel de situații. Persoana pare că ”are atracție” pentru parteneri abuzatori.

Sindromul Stockholm este o formă de legătură traumatică.

  • Sindromul Stockholm provine de la o luare de ostatici, din 1973 din Suedia, în care bărbați înarmați au ținut patru persoane ostatice timp de șase zile. După ce au fost salvați, ostaticii au manifestat sentimente de apropiere, chiar romantice, față de răpitorii lor, mergând până la a refuza să depună mărturie legală împotriva lor în instanță.

Copiii care au trăit în mediile sus menționate, se bazează pe îngrijitorii lor pentru iubire și protecție, dar, în același timă, se și tem de aceștia. Cu toate acestea, atunci când îngrijitorii sunt atacați sau criticați, copilul va sări în apărarea lor, în parte din devotament autentic, dar și pentru că se teme de repercusiuni dacă nu o face.

Legătura traumatică se manifestă cel adesea în relațiile intime ale adulților, dar poate fi reprodusă și în relații apropiate de altă natură: prietenii, relații de serviciu.

Caracteristicile legăturii traumatice

Justificarea

Este un identificator esențial al relațiilor narcisiste.

”Partenerul nu a vrut/ are o perioadă grea/este stresat(ă)/a avut o copilărie grea/nu e vina lui(ei)” …. și lista explicațiilor pe care victima le găsește poate continua.

Justificarea este instinctivă, persoana nici nu își dai seama de ea. Este un mod de a împăca gândirea și simțirea care sunt contradictorii: ar vrea ca relația să se termine, dar, în același timp este conștientă că partenerul a abuzat-o, i-a făcut rău.

Justificarea este modul în care conflictul interior se rezolvă, de o manieră care, pe moment, dă confort.

Rădăcinile justificării se găsesc în copilărie, pe vremea când copilul găsește explicații pentru comportamentul de neglijență emoțională ori abuziv sau narcisist al îngrijitorului. Justificarea nu doar că ține oamenii blocați în relațiile toxice, dar îi și împuternicește pe cei care au astfel de comportamente.

Promisiunile

Când victima dă semne că vrea să iasă din relație și/sau când abuzatorul nu se simte sigur pe poziția sa dominantă, va face promisiuni.

Ele au ca obiect împlinirea în viitor a unor dorințe sau visuri ale victimei: vom merge în vacanță în …., vom face …. x, y, mă voi duce la terapie, mă voi schimba …etc. Sunt făcute cu scopul de a o covinge pe aceasta să rămână.

Persoanele care au acest tip de atașament traumatic, vor să creadăcelălalt va fi așa cum își doresc, că lucrurile se vor schimba și că, într-o zi, vor fi așa cum sunt în mintea lor. Micile acțiuni întreprinse de abuzator vor convinge și vor face victima să renunțe la a mai ieși din relație.

Repetarea discuțiilor contradictorii pe aceleași teme importante

Victimele relațiilor toxice trăiesc cu speranța că ceva se va schimba la partener, că își va da seama, că va înțelege.

Un lucru important de avut în vedere în relația cu o persoană toxică, în special cu una narcisistă, este că au o personalitate rigidă, nu se schimbă.

Speranțele că niște aspecte se pot schimba nu vor fi nicicând împlinite, sunt iluzii.

În lipsa înțelegerii acestei realități, victimele vor rămâne în relație și vor retrăi ciclul repetitiv.

Lipsa limitelor

Între cei doi nu există limite sănătoase, ce simte unul, simte și celălalt, partenerul abuzat pune mai presus de nevoile și dorințele sale pe cele ale partenerului, uitând de sine, îl lasă pe acesta să ia decizii în numele său ”pentru că știe mai bine”, investindu-l cu o încredere deplină și dezinvestindu-se pe sine (nici în măsura necesară să cântărească), poate renunța chiar la prietenii vechi și la cercul de cunoștințe pentru ”a se dărui” doar celuilalt.

Partenerul abuzator de obicei impune el limitări în relațiile celuilalt.

Relațiilor narcisice le este specifică izolarea partenerului de familie, prieteni, lucru specific relațiilor narcisice de către persoana narcisistă.

Victima se erijează în ”totul” pentru celălalt, se face utilă permanent, în aproape orice, se adaptează acestora oricât de epuizant este – un comportament inconștient manipulator din frica de a nu fi părăsit. Este o relație care îi place, îi da un sentiment de utilitate, că este văzută, apreciată.

Victima este o persoană codependentă emoțional.

Despre ce este dependența emoțională, am scris aici.

În cazul relațiilor narcisice, victima are convingerea și speranța inconștientă că dacă fac ”tot ce trebuie”, ”dau celuilalt tot ce are nevoie”, va fi fericit. Nu, nu va fi niciodată. Narcisistul, prin esența sa nu poate fi fericit, mulțumit, satisfăcut.

Gaslighting-ul și orice formă de manipulare

Deși este tot o formă de manipulare, am menționat aparte gaslighting-ul pentru că îl întâlnim și în viața de zi cu zi, în conversații uzuale. Este important să îl recunoaștem și să știm despre ce e vorba, ca să nu ajungem să ne îndoim de noi.

În gaslighting, partenerul abuzator îi spune constant celuilalt că și-ai amintit ceva greșit sau că este nebun, ori că o situație nu s-a întâmplat așa cum și-o amintește sau o neagă ori încearcă să minimalizeze durerea pe care o provoacă sau să dea de înțeles, fie doar subtil, fie manifest, că este de vină pentru ceva întâmplat.

În esență, este negarea realității celuilalt, indiferent la ce aspect se referă.

Aceasta formă de manipulare se numește gaslighting.

Gaslighting-ul are ca efect nu doar pierderea de către victimă a încrederii în propriile percepții, în sine, devine confuză, ci și un atașament mai strâns față de abuzator (tocmai, pentru că victima nu mai are încredere în propriile sale capacități).

Gândirea mistică sau magică referitor la partenerul de care e legat traumatic

Oamenii pot realiza că trăiesc lucruri inacceptabile în relație, pot să nu fie capabili să spună motive reale pentru care rămân în relație, dar să explice că ”e ceva între noi … /ceva legat de mine ….. ceva care îl face atât de special, ceilalți nu pot înțelege, dar eu știu ….”

E tot o formă de justificare, magică.

În relațiile sănătoase nu exită magie, ceea ce le face funcționale sunt lucruri concrete, care pot fi numite și importante: respect, bunătate, compasiune, reciprocitate, empatie, dezvoltare.

Despre alte metode de manipulare ale persoanelor abuzatoare, am scris aici.

Frica de a pleca

Chiar dacă persoana recunoaște că nu este într-o relație sănătoasă și că ar trebui să plece, frica o paralizează și o face să rămână.

În relațiile narcisiste, frica de a părăsi relația vine pe fondul confuziei și al îndoielii care devin sentimente (aproape) continue ale victimei. O persoană care a fost manipulată și căreia i s-a făcut gaslighting tot timpul nu are cum să se simtă stăpână pe sine, de unde să își găseascp curajul de a pleca în necunoscut, într-o lume de care s-a rupt.

Lumea din afara relației, chiar este una nouă pentru victimă. În relațiile  narcisiste putem vorbi de o îndoctrinare a victimei, căreia i se inoculează frica pentru lumea din afară, care pare de necontrolat și potrivnică. Oamenii ”gândesc așa despre tine”, ”spun asta …. ”, ”nu te poți baza pe ei …..” etc.

Neglijarea și ascunderea nevoilor, dorințelor

Spre deosebire de relațiile sănătoase, care se caracterizează prin comunicare deschisă, fără teama de a fi rănit sau de reacția celuilalt, în care partenerii nu își suprimă dorințe, nevoi, visuri ca să nu supere, în relațiile narcisiste, și, în general, în cele toxice, victima simte că nu poate împărtăși partenerului nevoi, dorințe, vulnerabilități fără să fie rănită sau fără să trezească furia acestuia.

Nu este vorba doar o metodă de supraviețuire în relație, dar și o dovadă a lipsei stimei de sine.

Cei care trăiesc în astfel de relații cunosc sentimentul de ”a merge pe coji de ouă”.

Să nu îți exprimi dorințe, nevoi pentru ca relația să funcționeze, este o iluzie. Pe de altă parte, strategic vorbind, dacă victima decide să rămână în relație, este o formă de protecție, dar, în același timp autodistructivă.

Rădăcinile acestui comportament sunt tot în copilărie, când copilul a fost nevoit să se reducă la tăcere, să își schimbe comportamentul sau aspecte din el pentru a fi pe placul celor din jur, pentru a nu-i supăra ori pentru a se face văzut.

Raționalizarea relației în fața celorlalți

 …. sau ascunderea realității din relație.

De obicei, victima nu împărtășească celolalți ce trăiește.

Rușinea de a face parte dintr-o familie nefericită este copleșitoare.

O persoană cu atașament traumatic, aflată într-o relație toxică …. poate descrie relația ca fiind bună, poate vorbi de magicul viitor promis ca și cum l-ar trăi sau poate ascunde părți dureroase, neplăcute din relație.

Ceea ce e dificil în privința acestor oameni este că nu pot primi ajutorul de care au nevoie, tocmai pentru că ascund realitatea pe care o trăiesc. Ei rămân blocați în astfel de relații, refuzând să privească realitatea.

Se întâmplă ca deși ajung în terapie, nici acolo să nu recunoască disfuncționalitatea relației, justificându-i toxicitatea prin faptul că ”e doar o relație mai stresantă”, ”așa sunt relațiile în ziua de azi” etc.

Etapele legăturii traumatice

Legătura traumatică are ciclul specific relațiilor abuzive, în general.

Într-o relație cu legătură traumatică, agresorii tind să se simtă pe deplin îndreptățiți la acțiunile și comportamentele lor. Deși pot fi pe deplin convinși că “acționează din dragoste”, cum de altfel, convinsă este și victima, formarea unei legături traumatice urmează un tipar clasic.

Experții îl descriu în următoarele etape:

Love bombing

Este “perioada lunii de miere”, în care persoana abuzată este copleșită de manifestări extreme de afecțiune și este făcută să se simtă ca și cum și-ar fi întâlnit sufletul pereche.

Abuzatorul îi declară că o iubește, își manifestă regretul, că nu a vrut să o rănească și îi promite că nu va mai face din nou, declară că ar muri fără el/ea.

Despre love bombing am scris mai mult aici.

Încredere și dependență

Abuzatorul începe să preia controlul și își face partenerul să se simtă vinovat pentru că se îndoiește de el sau îi pune la îndoială deciziile.

Critica, umilirea

Agresorul începe să critice sau ironizeze calitățile partenerului lor, descriindu-le ca fiind nesemnificative, rele sau greșite.

Gaslighting

Abuzatorul își face partenerul să se îndoiască de propria percepție a realității, făcându-l, în același timp, și să se simtă vinovat.

Resemnarea

Partenerul abuzat “renunță” și începe să cedeze la cererile partenerului într-un efort de a stabiliza relația.

Pierderea de sine

Partenerul abuzat își pierde simțul propriei identități și al limitelor personale, izolându-se adesea de cei din jur. Încrederea în propria persoană și stima de sine sunt aproape intexistente.

Dependența emoțională

Conflictul și modul în partenerul o tratează devine atât de obișnuit, încât persoana abuzată nu se mai gândește să plece.

Legătura traumatică este cea care atunci când o persoană întâlnește un partener stabil emoțional, bun, empatic, atent, grijuliu, nu e dramatic, spune că totul e foarte bine, dar că nu are conexiune.

În lipsa haosului, a intensităților, a tiparelor familiare din copilărie, ceea ce trăiește este necunoscut.

E nevoie de un timp ca să iasă din tiparele de atașament emoționale dobândite din copilărie și din ciclul legăturii traumatice, ca să poată să se bucure de o relație sănătoasă.

Se poate schimba?

Legătura traumatică se poate schimba. Este un proces ce presupune efort, timp, și care, de obicei, necesită psihoterapie.

Legătura traumatică este cea care ne ține blocați în relația abuzivă și, mai ales, în relația cu o persoană narcisistă.

Este adesea extrem de dificil să părăsești o relație în care s-a format o legătură traumatică. Chiar și într-o relație toxică, momentele bune pot fi amestecate cu cele rele, iar cel abuzat poate simți dragoste și afecțiune autentică pentru abuzatorul său.

Mai mult, dragostea se simțe năucitoare, amețitoare, tocmai datorită alternanței momentelor bune cu cele rele și a intensității lor.

Apoi, pe măsură ce relația evoluează, ciclurile relaționale activează multă rușine, apoi intră în joc și autoînvinuirea.

Inițial, persoanele afectate de legătura traumatică rămân în cercul toxic pentru că nu știu despre ce e vorba, iar pe măsură ce relația evoluează, își pierd puterea, energia, în crederea în ele însele, în viață, că pot avea parte de o schimbare în bine.

În relațiile de iubire sănătoase partenerii pot fi ei înșiși, nu își ascund dorine, visuri, pot avea propria viață, se susțin reciproc, se respectă și încurajează să facă mai mult din ceea ce ne place, limitele sunt clare, comunicarea este deschisă și plină de încredere.

Oricât de dificil ar fi, schimbarea este un întreg proces, nu are loc dintr-o dată.

Conștientizarea a ceea ce trăiești sau ai trăit, acceptarea propriei realități, educarea cu privire la ce înseamnă legătura traumatică și relația abuzivă, căutarea sprijinului emoțional și psihologic, sunt pași necesari pe drumul vindecării. Și nu în ultimul rând compasiunea pentru propria persoană!

Uneori, este poate cel mai dificil lucru este să găsim înțelegere și bunăvoință pentru propria persoană.

În loc de încheiere

Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l, te rog, poate fi de folos și altora!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

  • Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

În podcast-ul ”Despre narcisism, am publicat câteva episoade interesante.

Le găsești și pe canalul de Youtube, doar varianta audio. Din păcate nu am avut timp ca să înregistrez și urc pe podcast toate articolele, dar mă ocup. 🙂

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole care te-ar mai putea interesa:

Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala

Și …. mai ales, nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

🔹 Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro 

🔹 Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos

Leave a Reply