Fidelitatea (inconștientă) a fiicei adulte față de mama narcisistă vulnerabil

Poate cea mai dificilă tipologie narcisică și cu urmările cele mai complicate pentru membrii familiei este cea a narcisistului vulnerabil.

Studii (Kealy & Rasmussen, 2012, Pincus et al., 2009), analize (Grijalva et al., 2015), dar și experiența pshiologilor clinicieni în domeniul narcisismului au reliefat că trăsăturile narcisismului vulnerabil se manifestă mai mult în rândul femeilor, în timp ce trăsăturile narcisismul grandios se manifestă mai pregnant la bărbați.

Narcisismul vulnerabil mai este cunoscut și sub denumirea de narcisism ascuns pentru că manifestările sale nu corespund tiparului clasic al narcisismului.

Când vorbim în general de narcisism, ne referim la aroganță, nevoie de control și dominare, lipsă de empatie, exploatare interpersonală, trăsături caracteristice narcisismului grandios. Acest fapt face ca imaginea persoanei narcisiste grandios să fie cea definitorie. Narcisismul vulnerabil are toate aceste trăsături, doar că se manifestă diferit.

Două sunt ”unelte” principale cu care persoana narcisistă vulnerabil manipulează: victimizarea – sub a cărei mască își ascunde slaba stimă de sine și rușinea și vinovăția – pe care o sădește constant și, de obicei, o induce indirect.

Articolul de față îl dedic relației speciale dintre fiica adultă și mama narcisistă vulnerabil.

Grup de suport online pentru victimele relațiilor narcisiste
În fiecare joi la ora 19.00
Într-un cadru sigur, confidențial, vei împărtăși experiențe cu cei care au trăit ceva similar
Alătură-te cu încredere!

O relație și dinamică aparte

Dinamica despre care voi vorbi în continuare nu reprezintă unicul tipar al relației fiică-mamă narcisistă vulnerabil, însă este unul pe care l-am întâlnit des în lucrul cu fiice ale mamelor narcisiste și pe care l-am identificat și în viața socială.

De asemenea, el poate fi aplicat și relațiilor fiică-tată narcisist.

O personalitate narcisistă este dată de frecvența și intensitatea trăsăturilor (specifice) care o compun. Având în vedere că trăsăturile narcisice se întind pe un spectru, de la minus la plus, intensitățile lor (în cadrul fiecărei personalități) pot diferi.

Ca orice altă relație narcisică, relația fiică adultă-mama narcisistă vulnerabil este caracterizată de dominare, control și exploatare (de către mamă).

Cum victimizarea și vinovăția sunt ingredientele principale folosite de mamă în relația cu fiica, nu puține sunt situațiile în care fata, deși adult, nu reușește să se desprindă emoțional și psihic de mamă.

Trei sunt scenariile cele mai întâlnite:

– Fiica alege să rămână singură, înafara unui cuplu, și să locuiască cu mama în același spațiu – nu înseamnă că toate fiicele adulte care locuiesc cu mama în casă sunt în această situație!

– Fiica alege parteneri romantici care nu sunt narcisiști, dar au din caracteristicile mamei sau, în relație cu care, se ”reface” dinámica fiică-mamă.

– Este într-un cuplu, își întemeiază chiar și o familie, dar emoțional și psihologic rămâne devotată și fidelă mamei.

Cum definim devoțiunea și fidelitatea? Printr-un comportament de supunere față de mamă, prin imposibilitatea de a stabili limite în relația cu ea, familia fiicei devine un fel de prelungire a celei de origine, în care mama decide, controlează.

Eu și mama suntem una

Personalitatea narcisică, în general, se raportează la cei din jur, dar, în special la cei apropiați, din familie, fuzional, ca și când ei ar fi părți din sine, prelungiri ale propriei ființe și nu persoane diferite și independente.

În cazul mamei narcisiste vulnerabil, fuzionalitatea este o trăsătură accentuată.

Propriul copil este extensia ei și devine ”instrumentul” care îi realizează dorințe, vise …

Iar când fuziunea este dublată de o dependență emoțională, devine aproape imposibil pentru copilul unei astfel de mamei să se dezvolte ca individualitate separată și având conștiința propriei valori.

Fuziunea se formează în primii ani de viață. Atunci mama începe să proiecteze asupra fiicei propriile goluri și nevoi, își manifestă așteptările de simbioză afectivă. Este un proces care va continua pe măsură ce copilul va crește.

Să exploreze viața, să încerce și ”să eșueze” repetat (între ghilimele pentru că în lipsa nereușitelor nu ne putem cunoaște forțele și limitele, ști ce ne dorim), să se împlinească potrivit propriei naturi, să își clădească o viață autonomă este aproape un ideal de neatins pentru copilul unei asttel de mame.

Dacă tatăl nu există sau este prezent prin absență – slab și pasiv, fata are toate șansele să rămână „închisă” în câmpul matern. Așteptările mamei ajung să fie tot mai absurde și uneori asemănătoare cu ale unui partener romantic.

Loialitatea inconștientă

Pe măsură ce va crește, identitatea fetei va fi marcată de o loialitate inconștientă față de mamă și de imposibilitatea separării reale de ea, a ieșirii din simbioză.

Astfel, rămânerea alături de mamă sau alegerea inconștientă a unor parteneri nepotriviți, care îi provoacă suferință, devine forma de manifestare a fidelității. Sigur, fidelitatea și ea, tot inconștientă!

În egală măsură, nefericirea poate fi trăită și ca o pedeapsă adresată mamei („Uite ce ai făcut din mine””), dar și ca autopedeapsă pentru dorința de separare. Tot la nivel inconștient și cu dezavantajul ratării propriei fericiri.

Rămânerea în simbioză emoțională cu mama poate avea loc și în situația în care fiica își întemeiază propria familie împreună cu un partener și are copii. Partenerul ales va fi pe modelul tatălui, șters și inexistent, astfel încât să permită continuarea legăturii dintre cele două.

Nu uitați să asociați acestor dinamici și ”alegeri” (ale fiicei), caracterul inconștient. Nu am întâlnit nicio fiică adultă care să nu își dorească să fi trăit/să își trăiască propria viață, independentă de mama sa acaparatoare!

Dorințe neîmplinite, neputința de a schimba ceva, senzația de a fi victima propriului destin, suferință, vinovăție pentru gândurile sau tentativele de separare și răul (potențial) făcut mamei sunt doar câteva din emoțiile copleșitoare trăite de fiică.

Feminitatea nu doar se învață, dar se și moștenește! Ca și masculinitatea, ea este un mandat care se transmite transgenerațional și care poartă nu doar configurații comportamentale, ci și resturi ale unei istorii psihice nespuse: tăceri, traume, loialități și interdicții inconștiente.

În relația mamă narcisistă-fiică adultă, loialitatea subminează întreaga structură existențială a fiicei, dar ea se poate manifesta și în cazul unei relații apropiate și deschise mamă-fiică. Este întâlnită în situațiile în care pe unul din palierele vieții, de obicei romantic sau profesional, fiica ”alege” să se autosaboteze ca să nu își depășească mama.

Dar această loialitate nu se deduce a priori în cazul în care copilul adult nu reușește să își atingă niște obiective sau propriul potențial!

Ce se poate face

Afirm cu responsanbilitate că, într-o astfel de situație – mama narcisistă-vulnerabil și dependentă emoțional de fiică, tatăl absent prin prezență – psihoterapia este singura soluție care poate aduce schimbarea profundă. Orice activități de autocunoaștere și dezvoltare personală și/sau participarea la grupuri de suport organízate pe subiect sunt, fără îndoială, binevenite, dar doar ele singure nu produc decât o schimbare temporară și fragilă, întemeiată de multe ori pe negarea realității, exprimarea furiei și afirmarea excesivă a unor valori .

E nevoie de o relație de încredere (cu un profesionist, nu cu un prieten), pentru ca cine a trecut printr-o astfel de experiență să poată conștientiza, ”ataca” și ”renunța” la dependența emoțională de suferința mamei, la vinovăție și rușine, să poată crea în interiorul ființei sale un spațiu doar pentru sine.

E spațiul de la începutul vieții sale de copil, în care ar fi trebuit să crească propriul sine, să își găsească împlinirea individualitatea, dar care a fost ”ocupat” treptat de mamă.

În acest spațiu fata își va da voie să se cunoască, să prindă curajul și puterea de a explora viața.

Este un proces al devenirii pe care fiica adultă trebuie să îl facă și, care înseamnă: doliu pentru mama ideală (nu a existat niciodată în realitate), separarea psihică și emoțională față de mama reală, renunțarea la fantezia că prin sacrificarea propriei vieți, mama va putea fi ”reparată”, vindecată sau își va găsi fericirea, recunoașterea furiei, dar și a nevoii de autonomie și a dreptului de a trăi pentru sine.

Sper ca rândurile de față să fie un ghid și un suport pentru cele care se regăsesc în ele, dar și o speranță.

Dacă te simṭi pierdut și singur, caută ajutor!

Îl poṭi găsi în oameni de încredere, care ṭi-au fost alături și care nu ṭi-au negat realitatea sau, dacă nu ai, în comunităṭi specifice sau în ajutor de specialitate, plătit.

Citește despre Rutina binelui!
Citește despre Cea mai importantă relație!
Relația cu tine însuți

Observații înainte de final

* Informațiile din articol nu țin loc de diagnostic. Dacă crezi că o persoană din apropierea ta are trăsături narcisice, pentru clarificarea oricăror aspecte, adresează-te unui specialist.

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Încheiere

Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
Te interesează:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință (este contra cost)!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

Bibliografie:

– Telescopajul generatiilor. Ascultarea legaturilor narcisice dintre generatii, Haydee Faimberg

Fotografia articolului aparține Pexels Free Photos

#narcisist #parintenarcisist #mamanarcisista #victimanarcisism #persoananarcisista #manipulare #narcisistvulnerabil