Susținătorii persoanei narcisiste - ”flying monkeys”. Cum o sprijină și încurajează. Exemplu de caz când victima este un copil (I)

Cine sunt suținătorii persoanei narcisiste

Susținătorii persoanei narcisice sunt cunoscuți în limba englesă sub denumirea de ”flying monkeys”, în traducere maimuțele zburătoare.
Expresia este inspirată din filmul ”Vrăjitorul din Oz”, în care Vrăjitoarea cea rea trimite maimuțele zburătoare ca să îi ia pe Dorothy și câinele ei.
Maimuțele zburătoare sunt cele care fac munca murdară pentru vrăjitoare, batjocorind-o și terorizând-o pe Dorothy în timp ce aceasta încearcă în zadar să se întoarcă acasă.

Același lucru îl fac și persoanele care susțin un narcisist.

Eu le numesc susținători sau acoliți ai narcisistului.

Un articol complex despre ”flying monkeys”, poți citi aici.

Suportul pe care susținătorii narcisistului îl dau acestuia îmbracă cele mai diverse forme, poate fi cu intenție, dar și fără intenție (de aface rău victimei).

Susținătorii devin implicați în relația narcisist-victimă ca o altă ”voce” prin care narcisistul se exprimă în scopul de a-și influența și controla victima. Prin ei se realizează triangularea narcisică.

Victima unei relații narcisiste se confruntă cu izolarea și însingurarea.

În timp ce izolarea victimei este urmarea comportamentului persoanei narcisiste, însingurarea este un efect ce vine dinafara relației, ca urmare a comportamentului susținătorilor acesteia.

Nu de puține ori, victima ajunge să fie ”dublu” izolată, adică și din interior și din exterior.

Când susținătorii narcisistului sunt și susinători ai victimei

Ipostaza cea mai confuză pentru victimă este cea în care aceeași persoană are o atitudine de compasiunea, înțelegere, suport constante față de ea și are și o legătură stabilă cu persoana narcisistă.

Această legătură cu persoana narcisistă nu trebuie să fie una de suport explicit, în sensul în care este pentru victimă, să îi încurajeze acțiunile, comportamentele, poate fi doar de comunicare permanentă și/sau de susținere emoțională, adică îi este alături, o ascultă, atunci când are nevoie, limitându-se la afirmații neutre.

Spre exemplu, cazul unei rude apropiate cu persoana narcisistă, care, deși nu este de acord cu comportamentul acesteia, rămâne în legătură cu ea, îi este alături și la nevoie în virtutea legăturii de sânge, a faptului că ”le leagă o copilărie petrecută împreună”.

Această duplicitate este nu doar dureroasă, ci și foarte destabilizantă pentru victimă.

Într-o relație romantică, până victima își dă seama cu ce are de-a face și ce i se întâmplă, comportamentul susținătorului îi consolidează confuzia cu privire la sine, la propriile percepții, la ce se întîmplă în relație. Va ajunge să gândească: dacă ceilalți/cutare, de care e atât de apropiat narcisistul, poate avea o relație așa bună sau nu ajunge la neînțelegeri ori conflicte cu el, înseamnă că am eu o problemă, ceva e în neregulă cu mine.

Zbătându-se cu problemele relației narcisice, victima nu mai are limpezimea de gândire de a pune lucrurile în context, spre exemplu, să vadă că în relația ei cu ceilalți oameni nu apar neînțelegeri, că ea nu este o persoană problematică.

În discuții cu narcisistul, când va încerca să spună acestuia că face anumite greșeli, va primi drept răspuns: ”Dar de ce ceilalți nu îmi reproșează nimic/cu ceilalți pot avea relații armonioase?”

Când victima este un copil. Exemplu de caz

Pentru o mai bună înțelegere, am ales un exemplu de caz, cred eu comun.

Am numit cu N – persoana narcisistă, V- victima și S-susținătorul narcisistului.

S este rudă apropiată cu N, au crescut de mici în aceeași curte. Chiar dacă odată deveniți adulți au trăit în localități diferite, s-au reîntâlnit foarte des revenind acasă, la părinții și au păstrat o legătură apropiată.

S nu este de acord cu comportamentul general al lui P. De obicei îl ascultă și când îi sunt cerute sfaturi, îi dă unele neutre, generale, fără a învinovăți persoana despre care se plânge N. S știe că dacă spune direct sau doar sugerează ceva contrar așteptărilor, gândirii lui N, poate stârni furia acestuia. Sinceritatea maximă pe care și-o permite S este ca, în situații în care N i se plânge și îi cere părerea, să vorbească despre sine, cum ar proceda într-o situație similară. ”Eu așa face așa/eu (nu) fac așa când ….”

Toate cele trei persoane, N, V și S, sunt în aceeași încăpere.
V are 12 ani.

La un moment dat, N se plânge supărat către S că V nu a făcut/nu vrea să facă un anume lucru ori că s-a comportat urât sau, cel puțin de o manieră inadecvată.
S ascultă și reacționează către V cu o atitudine diferită de a lui N, cu calm și înțelegere, zâmbind:
– Vaaaai, așa ai făcut?? Păi e frumos să faci așa? De ce ai făcut așa și superi pe mama/tata?

V se simte umilit, rușinat, vinovat și în multe alte feluri. Începe să plângă încet și nu spune nimic.

S către N, tot pe un ton calm și cu înțelegere:
– A înțeles că nu e bine să facă așa și data viitoare nu va mai face!!
N reacționează:
– E sensibil, nu poți să-i spui nimic că imediat începe și plânge!

Cu ce s-a confruntat V

V a trăit un complex de situații în același timp:

– A asistat la o ”plângere” despre persoana sa, ca și când nu ar fi fost de față.

– N a prezentat un comportament/lipsa unui comportament al lui V, așa cum a fost interpretat de el și rupt de întregul context!

Pentru o persoană narcisistă, nu există nuanțe de comportament sau ca lucrurile să fie puse într-un context general, pentru a fi înțelese. Există doar părerea, dorința sa cărora toți cei din jur trebuie să se conformeze; în caz contrar sunt împotriva ei.

– V este confuz cu privire la reacția lui S, care, de multe ori, când au fost doar ei singuri, fără să fie vorba de o situație specială sau conflictuală, a avut gesturi de afecțiune față de el, i-a spus că este un copil foarte bun, că e cuminte, l-a încurajat să aibă încredere în sine și în ce face! Deși încurajările l-au surprins, tocmai pentru că veneau fără o legătură aparentă cu ceva), V s-a simțit bine auzindu-le și în sine, mereu a simțit că poate conta pe S.

– Lui V i s-a făcut gaslighting, adică I s-a negat reacția firească în fața unei realități trăite direct. Când ești criticat în fața altora, chiar și ca adult, primele emoții care îți vin sunt de rușine, vinovăție, revoltă, neputință și îți vine să plângi.

Impactul întâmplării asupra lui V

A vorbi despre cineva de rău, oricât de mic ar fi răul, ca și când persoana respectivă nu ar fi de față, are echivalentul unei anulări a persoanei respective.
Mesajul care i se transmite persoanei este că ”Tu ești neimportantă, ca și cum nu ai exista! Te critic când ești de față pentru că, de fapt, nu contezi!” .

V s-a simțit abandonat atît de părintele său, cât și de S, care până atunci, îi dăduse semne de atâtea ori că îl înțelege.

V s-a simțit acuzat și condamnat, în lipsa ”unui avocat” al apărării.
Un copil este conștient de limitele și incapacitățile sale chiar dacă nu gândește conștient asta, dar știe că depinde de adulții din jur pentru aproape orice.
A trăi o situație în care adulții în prezența cărora se află, îl acuză, fără ca vreunul să îl apere, este ca și cum un judecător ar semna de la începutul procesului un bilet pe care scrie ”vinovat”!

Ce va internaliza copilul dintr-o astfel de situație? Nu exist, nu contez, totul este zadarnic, nimeni nu îmi este alături în viața asta și nu pot conta pe ajutorul nimănui.

Mai târziu va deveni adultul care se va descurca singur, va considera inconștient că e normal ca totul să fie greu în viață și să îi fie potrivnic, va prefera să nu ceară ajutorul nimănui, va fi genul de persoană independentă – această formă de independență este doar o explicație, nu toate persoanele independiente sunt așa pentru acest motiv.

Cine a trăit în copilărie constant astfel de situații, poate ajunge ca la maturitate, inconștient, să aleagă o meserie sau o profesie grea, în care va fi nevoie să facă eforturi mai mari datorită condițiilor specifice – spre exemplu, dacă este femeie să aleagă o meserie într-un mediu consacrat al bărbaților, unde va fi nevoie să depună mai mult efort pentru a suplini diferența firească dintre sexe și pentru a dovedi că este capabilă, că poate – tocmai pentru a se face văzută, pentru a-și dovedi că poate controla viața și ”pe ceilalți” astfel încât să fie în favoarea sa.

Comportamentul echitabil al lui S

Un comportament echitabil din partea lui S, și care nu l-ar fi făcut pe V să sufere, indiferent de vârstă, dar mai ales în cazul de față, ar fi fost una sau o combinație între reacțiile:

– Să nu vorbim despre V ca și când nu ar fi de față! V, așa cum îl cunosc, cred că a avut un motiv solid de a făcut/nu a făcut asta!

– Să auzim și părerea lui lui V, sigur are niște explicații!

– Ce anume l-a făcut pe V să se poarte/să nu se poarte într-un fel, dar cu atitudine din partea lui S de a înțelege ce a simțit acesta și nu de a-l judeca.

Într-o discuție privată cu N, S i-ar fi atras atenția că nu așa se comportă cu un copil, că îi face rău!!

Efectele comportamentului susținătorilor

Pentru ca victima să fie adâncită în confuzie și în starea de neputință, e nevoie ca aceste comportamente să fie constante din partea susținătorilor persoanei narcisiste.

Nu vorbim, deci, de o situație izolată.

Răul se produce fie doar și prin susținerea tacită sau pasivă a comportamentului narcisistului.

Consecințele sunt cumplite asupra victimei! Ele accentuează disperarea, confuzia, starea de neputință cu care deja se confruntă ca urmare a comportamentului narcisistului.
Susținătorii narcisistului pot deznădăjdui victima prin comportamentul lor. Confruntată cu toată această realitate în care nu găsește niciun sprijin, aceasta se va lăsa abandonată în relație, va renunța în a în înțelege ce i se întâmplă sau la a se salva, ieșind din relație.

Când victima este un copil, consecințele sunt dezastruoase.

Copilul trăiește atât o negare a propriului fel de a fi din partea părintelui său, se confruntă și cu îndoiala – ce va deveni cronică – cu privire la propriile sale percepții, gânduri, sentimente, fel de a percepe realitatea. El va crește cu o confuzie și neîncredere relativ la cine este și la capacitățile sale, va deveni genul de persoană care va cădea repede în capcana unui narcisist.

* Pentru o mai bună înțelegere a efectelor manipulării asupra victimei abuzului narcisic, recomand citirea articolelor despre manipularea narcisică – https://bit.ly/3FNrsLM – și gaslighting – https://bit.ly/461p4Mt .

* Despre exemple de caz când victima este un adult, am scris aici.

Observații înainte de final

* Articolul de față are scop informativ. Dacă crezi că o persoană din apropierea ta are trăsături narcisice, pentru clarificarea oricăror aspecte, adresează-te unui specialist.

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

* Dacă am făcut referire la persoana narcisistă folosind mai mult genul masculin, nu înseamnă că doar bărbații sunt narcisiști. Am făcut-o în sensul cuprinzător al ambelor sexe, pentru a evita schimbarea permanentă el/ea.

Încheiere

Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l, te rog, poate fi de folos și altora!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul țși codependența emoțională pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă, astfel că orice distribuire a materialelor de pe pagină ajută!

În podcast-ul ”Despre narcisism”, am publicat câteva episoade interesante.

Le găsești și pe canalul de Youtube, doar varianta audio. Din păcate nu am avut timp ca să înregistrez și urc pe podcast toate articolele, dar mă ocup. 🙂

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.

Să te intereseze și:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință contra cost! Fii fără grijă, confidențialitatea este asigurată.

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.

Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro

Fotografia articolului aparține Pexels Free Photos