Rolurile și funcțiile părinților în creșterea și formarea personalității unui copil se completează reciproc, astfel că lipsurile care apar în relația cu oricare dintre acestea pot duce la deficite în formarea armonioasă a personalității.
În timp ce mama, figura primară de atașament, oferă fetei siguranță, continuitate a ființei, oglindire afectivă, cadrul în care se formează viitoarea identitatea și capacitate de a iubi, îi „introduce” și „prezintă” lumea, o mediul (inițial mediul este familia), tatăl are rolul de a o ajuta să se desprindă de relația dependentă cu mama, de a-i susține stima de sine prin validare, de a-i oferi protecție și repere, de a-i introduce structura și „legea”, ordinea”, de a-i deschide calea spre lume, încurajând-o să exploreze, dar și spre propria feminitate matură.
Tatăl are un rol special în cazul unei fete, pentru că reprezintă și introduce diferența (diferitul).
Prin constituția sa fizică, personalitatea și sexul său, el reprezintă un model nou și contrastul prin opoziție cu mama. O relație sănătoasă cu el favorizează dezvoltarea stimei de sine, autonomia și capacitatea de a relaționa sănătos cu bărbații și cu lumea în general.
O relație insuficientă sau inconsistentă cu tatăl, înseamnă pentru fată lipsa unui alt model masculin. Mai târziu, acest deficit se va oglindi în capacitatea ei de a accepta diferența, atât ca idee, dar și ca experiență concretă.
„Vreau ca partenerul meu să fie de acord cu ce fac, așa pot face lucrul ăla liniștită!” (n.a. acordul nu în sens de permisiune)
„Știu că vreau să se facă doar ca mine, partenerul îmi spune asta și îmi dau și eu seama, dar nu știu altfel cum să fiu!” (n.a. manifestarea nu e reflectarea unei personalități narcisice, persoana este autentic preocupată de bune relații cu cei apropiați).
Două persoane diferite, cu povești de viață complet diferite.
Comună este relația cu tatăl, de fapt felul în care tatăl a fost prezent în relația cu fiecare: în prima situație tatăl a fost prezent în absență până la divorț, 9-10 ani ai fetei, apoi a dispărut complet, în cea de-a doua, tatăl a fost permanent prezent, dar a fost un tată dominator, autoritar, disprețuitor (și) în relația cu fiica. În niciun caz nu au existat abuzuri fizice, nici măcar o bătaie.
Niciuna dintre cele două femei nu a avut parte de tată în felul în care copilul-fată are nevoie pentru dezvoltarea sa psiho-emoțională.
Dacă tatăl rămâne un univers necunoscut, fata poate crește nu doar cu un slab sentiment al valorii de sine, dar și cu un sentiment inconștient de incertitudine. El se va reflecta atât în relațiile intime, cât și în modul în care abordează necunoscutul și se raportează la situații noi sau la oameni străini, manifestând adesea reticență, teamă sau dificultăți în a avea încredere și a se deschide spre experiențe neprevăzute.
Spre exemplu, într-un cadru social în care toate persoanele de față sunt necunoscute, adultul fată poate să se simtă mai confortabil și să îi fie mai ușor să lege o conversație când relaționează cu femeile, în special dacă au o atitudine binevoitoare, decât cu bărbații, în fața cărora, de „neînțeles”, se simte blocată, pare că îi fug ideile.
În procesul cunoașterii de sine, este nevoie să începem de la rădăcinile noastre pentru că acolo se află semințele propriei deveniri.
Să ne privim în oglindă, să respirăm adânc de x ori și să ne spunem, spre exemplu, „fac pace cu tata, tata te iert că n-ai fost lângă mine!” este un gest inutil și iluzoriu atât pentru înțelegerea de sine (de ce sunt adultul care, spre exemplu, se pierde și nu poate vorbi în fața unor bărbați pe care nu îi cunoaște) și nu aduce claritate asupra trecutului.
De cele mai multe ori, ca să ajungem la înțelegerea unor aspecte ale propriei vieți, e nevoie să privim microscopic detalii ale relațiilor cu îngrijitorii primari. Nu e vorba de a judeca sau a arunca răspunderea pe umerii celor care ne-au crescut, însă, fără a ne raporta la ei, la vremea în care ne-am format, nu putem ajunge la cunoaștere autentică cunoaște și face schimbări profunde și de durată.
În căutarea răspunsurilor despre sine, adultul-fată poate nega sau minimaliza rolul tatălui în formarea sa, mai ales când acesta a fost absent sau a avut un rol „negativ”, dar identitatea se formează prin polaritatea celor două figuri parentale, mama și tatăl, iar omiterea uneia dintre ele nu reflectă realitatea complexă a ființei de azi.
Concluziile pe care le-am prezentat aici sunt rezumatul sintetizat al multor discuții, nu le considerați evidente sau implicite.
De asemenea, este foarte important dacă fata a avut acces în copilărie sau pe parcursul vieții la o figură masculină, care fie temporar, fie cu intermitența, a îndeplinit funcții paterne.
Ceea ce am dorit să subliniez este felul complex și subtil, în care relația cu unul din părinți, în cazul de față tatăl, se poate reflecta în dezvoltare psiho-emoțională a unei fete, influențând atât formarea identității, cât și capacitatea ei de a relaționa cu ceilalți.
Sper ca aceste rânduri să fie de ajutor și să îți aducă puțină lumină în căutările personale!
Grup de suport online pentru victimele relațiilor narcisiste
În fiecare joi la ora 19.00
Într-un cadru sigur, confidențial, vei împărtăși experiențe cu cei care au trăit ceva similar
Alătură-te cu încredere!
Încheiere
Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!
Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!
Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.
Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:
- Să fii interesat(ă) despre narcisism, ce este, dar și despre tipurile de narcisism
- Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
- Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
- Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
- Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
- Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
- Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
- Te interesează:
- Dacă părintele meu este narcisist, sunt și eu narcisist?
- Părintele meu, un narcisist
- Mama narcisistă și copilul fată
- Cum influențează o mamă narcisistă dezvoltarea emoțională și gândirea copilului
- Relația tată narcisist, copilul fată
- Caracteristici ale relației tată narcisist-copilul băiat
- Fidelitatea (inconștientă) a fiicei adulte față de mama narcisistă vulnerabil
Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:
- Love-bombing
- Diferența între seducția sănătoasă și love-bombing
- Cum cădem ușor în capcana narcisistului
- Etape ale conștientizării în relația cu un narcisist
- Narcisistul neglijent
- Ruminația – gândirea obsesivă fără finalitate
- Abuzul emoțional. Ce este, semne și consecințe, recuperare
- Minimalizarea – tehnică de manipulare a persoanei narcisiste
- De ce persoana narcisistă pare că nu te aude când îi vorbești?
- Ciclul abuzului narcisic
- Protecția față de un narcisist – metoda ”grey rock”
- Despre cum câștigă încrederea persoana narcisistă și abuzul narcisic
- Este relația (romantică) cu un narcisist abuzivă?
- Oare nu sunt eu narcisistul?
- Vrei să îi spui în față că e un narcisist?
- Trăsăturile care atrag o persoană narcisistă
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Cum o sprijină și încurajează. Exemplu de caz când victima este un copil (I)
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Exemplu de caz când victima este un adult (II)
- Moduri subtile în care o persoană narcisistă manipulează verbal. Exemple și analiză
- Despărțirea de o persoană narcisistă. (I) Când narcisistul este părăsit
- Despărțirea de o persoană narcisistă. (II) Când narcisistul iese din relație. Vindecarea
- Frica în relația narcisistă
- Atitudinea apropiaților victimei relației narcisice la aflarea realității acesteia
- Identitatea victimei după relația cu o persoană narcisistă
- Despre cum câștigă încrederea persoană narcisistă și abuzul narcisic
- De sărbători, în familie, cu părintele narcisist
- Să (mă) mai explic, poate acum va înțelege
- Ce trăiește victima unei relații narcisiste după despărțire
- „De ce nu am putut vedea realitatea?” – întrebarea copilului adult al unei mame cu trăsături înalt narcisice
- Comunicarea cu o persoană narcisistă (I). Așteptări și obiective realiste
- Comunicarea cu o persoană narcisistă (II). Cum să te protejezi
- Vinovăția în relația narcisică
- Ajutor nesolicitat și inducerea vinovăției – formă de manipulare a persoanei narcisiste vulnerabil
Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.
Articole despre dependența emoțională:
- De la nevoia de afecțiune la dependența emoțională
- Dependența emoțională și identitatea de sine. Cine sunt eu?
- Codependența emoțională – o introducere mai detaliată
- Ce poți face ca să te recuperezi din starea de dependență emoțională
- De ce atrag persoane narcisiste?
- Diferența dintre seducția sănătoasă și love-bombing
Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință (este contra cost)!
Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.
Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!
Fotografia articolului aparține Unsplash.com
#curajuldeafituinsuti
#mastiadaptative
#cinesunteu
#stimadesine