Recuperarea de sine a victimei abuzului narcisic (I) Este necesară psihoterapia? Ce pregătire este necesar să aibă persoana cu care lucrezi?

  • Reading time:23 mins read

Recuperarea de sine a victimei abuzului narcisic presupune nu doar reconstruirea eului, ci și recunoașterea unor răni, poate chiar traume mai vechi, din relațiile timpurii, în care afecțiunea, grija au fost condiționate sau absente.

Persoana are o nevoie acută de să își restabilească încrederea în propriile percepții și în sine, să fie ascultată și înțeleasă, să dea un sens celor trăite și să le integreze în întreaga poveste a vieții sale. Și, poate mai mult decât orice, are nevoie acută de experiența siguranței emoționale pe care nu a avut-o în relația abuzivă (posibil nici în alte relații semnificative).

Specificul abuzului narcisic face ca recuperarea persoanei care a trăit o astfel de experiență să necesite un lucru complex și profund cu sinele.

Recuperare de sine nu se poate face doar prin citit și informare. Ele sunt necesare, pentru că înlătură multă confuzie, informează și educă, dar e nevoie de lucrul cu emoțiile; rănile lăsate nu sunt intelectuale, ci emoționale și relaționale.

Informațiile, în lipsa lucrului cu emoțiile și a înțelegerii unor tipare ce determină alegerile, pot ajuta la identificarea comportamentelor specifice abuzului narcisic, însă, în perioada de început a unei relații romantice, când emoțiile preiau conducerea asupra raționalului, persoana are toate șansele să omită aspecte asupra cărora avea informații și, ulterior, constata că a repetat alegerea.

De aceea psihoterapia este demersul cel mai potrivit. Făcută cu persoana potrivită, oferă toate aceste lucruri.

Detaliez mai jos ce înseamnă „persoana potrivită”.

Citește cu răbdare și minea deschisă, nu îți spun asta ca să te atrag, îți ofer niște instrumente obiective care să te ajute în procesul de alegere și recuperare de sine. 🙂

De ce psihoterapie?

Implicațiile abuzului narcisic sunt multe și complexe. El presupune o trauma relațională – în general este preexistentă, doar că persoana nu a știut, iar ei i se adaugă trauma relației narcisice, o legătura traumatică, tipare inconștiente de atracție și relaționare, internalizarea abuzului.

Abuzul narcisic afectează identitatea, atașamentul și capacitatea de a te simți în siguranță în relații, sentimentul identității și valorii de sine, felul în care te raportezi la intimitate, amplifică vocea critică, rușinea, neputința.

Toate aceste aspecte nu se pot rezolva doar printr-o bună informare sau în câteva întâlniri cu un profesionist în domeniul psihologiei. De aceea este recomanda un proces de psihoterapie.

În urma unui proces psihoterapeutic de durată, persoana care îl urmează:

  • Își recuperează identitatea, stima de sine și granițele psihice.
  • Înțelege dinamicile relaționale care au făcut-o vulnerabilă.
  • Elaborează trauma afectivă și corporală lăsată de relația abuzivă.
  • Învață să stabilească relații sigure și sănătoase.

Psihoterapia este un proces care cere timp, relație, încredere și profunzime. Ea presupune lucrul cu emoțiile reprimate și cu mecanismele de apărare care mențin suferința. Totodată, relația terapeutică care se stabilește între cele două persoane devine instrumentul vindecării. Să fii auzit, văzut, înțeles, mai ales pentru victima unui abuz narcisic este parte din reîntoarcerea la sine și la realitate.

Îți voi spune într-un articol separat ce presupune și ce nu presupune o astfel de înțelegere ca să aibă efect terapeutic.

Sunt multe tipuri de psihoterapii, pentru abuzul narcisic aș recomanda din cele mai profunde, care presupun lucrul cu inconștientul și care durează mai mult. Acest tip de psihoterapii au ca efect restructurarea personalității.

Dacă nu îmi permit psihoterapie, ce fac?

Dacă obiectiv vorbind, adică veniturile tale sunt mai mici decât obligațiile pecuniare – adică ce ai de plătit pentru viața de zi cu zi – nu îți permiți psihoterapie. Nu ai ce să faci, îți recomand să citești articolul Ce trăiește victima unei relații narcisiste după despărțire.

Însă și rândurile de față îți oferă niște informații care îți pot fi de ajutor în eventualitatea unui demers viitor, pentru că îți voi spune ce anume să cauți și cum să alegi ce e mai potrivit în marea de specialiști.

Dacă veniturile tale sunt mai mari decât cheltuielile sau făcând o economie ți-ai permite terapie sau dacă pur și simplu îți permiți, dar îți spui că aceste rânduri sunt scrise ca să îmi atrag eu clienți sau ca să aibă psihoterapeuții ce mânca ori îți spui lucruri de genul „Nu știe un străin ce e mai bine pentru mine!” – replică pe care am auzit-o de foarte multe ori – sau „Am mai trecut prin lucruri grele în viață și eu știu ce e cel mai bine pentru mine!” îți spun cu sinceritate că, de fapt, te temi de acest proces al autocunoașterii.

Și este firesc!

Însă ai în vedere că într-un asemenea proces, făcut cu persoana potrivită – detaliez în continuare – nu va însemna doar o prelucrare a suferinței, ci și o redescoperire a unor părți din tine uitate sau necunsocute, plăcute și bune!

Nu este un proces ușor, dar, în urma lui, te vei câștiga pe tine, o ființă întreagă, care se va simți bine în propria „piele”, care va avea curajul să facă alegeri diferite fără să se simtă greșită sau vinovată, care își va asuma calea personală și se va putea bucura de viață așa cum înțelege ea.

Scriu aceste rânduri în speranța că îți pot da de gândit și a te apropia tot mai mult de tine, am trecut prin tot acest proces și știu ce gânduri, emoții și trăiri sunt. 😊

Grup de suport online pentru victimele relațiilor narcisiste

A doua și a patra zi de joi ale fiecărei luni, la ora 19.00

Într-un cadru sigur, confidențial, vei împărtăși experiențe cu cei care au trăit ceva similar

Alătură-te cu încredere!

Cine poate face psihoterapie?

În continuare îți voi oferi câteva criterii care să te ajute în această căutare, să înțelegi diferențele între diferitele pregătiri și să îți facă alegerea mai ușoară.

Îți voi explica pregătirea, ce are dreptul să facă fiecare speciaiist din domeniul psi, dar și niște aspecte importante, despre care nu se vorbește deloc: psihologul clinician, psihoterapeutul, psihiatrul, consilierul psihologic, coach-ul, consilierul pentru dezvoltare personală.

În primul rând, a absolvi facultatea de psihologie și un master nu înseamnă că automat că persoana este competentă să practice psihoterapie. După primirea în Colegiul Psihologilor, dobândește titlul de psiholog clinician.

Diferența între un psiholog clinician și un psihoterapeut

Cine a absolvit o facultate de profil și un master, fiind înscris și în Colegiului Psihologilor, se numește psiholog clinician.

Teoretic, el nu are nu are pregătire în psihoterapie. Este, însă posibil, să aibă experiență practică, adică să își fi făcut propria lui psihoterapie, analiză personală și asta este un plus, dar nu suficient pentru a însoți o victima a abuzului narcisic în provesul de recuperare.

Ce face un psiholog clinician?

Un psiholog clinician este un specialist în evaluarea și înțelegerea psihopatologiei.

El valuează psihologic – face teste, interviuri clinice, de observație etc., pune diagnostic psihologic – identifică tulburări emoționale, de personalitate, comportamentale sau cognitive, elaborează rapoarte și fișe de evaluare pentru spitale, instanțe, școli, companii etc., oferă consiliere psihologică de scurtă durată, dar nu realizează psihoterapie, adică un demers terapeutic aprofundat, cu intervenție asupra structurilor profunde ale personalității.

Am văzut mulți psihologi clinicieni care își oferă sprijinul victimelor abuzului narcisic, iar ei nu sunt pregătiți pentru așa ceva!

Ce face un psihoterapeut?

Psihoterapeutul poate fi absolvent și al altor facultăți înafară de cea de psihologie – asistență social, teologie, spre exemplu), dar a urmat obligatoriu o formare completă în psihoterapie într-o școală acreditată de Colegiul psihologilor – de obicei durata lor este de 3-4 ani, are psihoterapia personală – este obligatorie în toate școlile de formare câteva sute de ore de terapie personală și a făcut numărul minim de ore de supervizare cerut de lege cu profesioniști cu experiență – a discutat cazuri pe care le are în lucru.

Toate aceste condiții sunt cumulative pentru dobândirea atestatului de psihoterapeut.

După finalizarea formării și supervizării, obține atestatul de liberă practică în psihoterapie.

Orice psihoterapeut este membru al Colegiului Psihologilor.

Psihoterapeutul nu pune diagnostic medical, el însoțește persoana într-un proces de vindecare și schimbare emoțională și psihologică.

Un psihoterapeut lucrează în profunzime cu psihicul prin procese de conștientizare, elaborare emoțională și restructurare internă urmărind transformarea modului de a simți, gândi și relaționa, poate trata – nu medicamentos, ci prin psihoterapie – tulburări emoționale, de personalitate, traume, anxietate, depresie, dependențe, dificultăți relaționale etc.

Psihoterapeuții sunt de diverse orientări psihoterapeutice: psihodinamică, cognitiv-comportamentală, sistemică, umanistă, existențială etc.

Ca o concluzie a celor expuse până aici, psihologul clinician te ajută să înțelegi ce ți s-a întâmplat, psihoterapeutul te ajută să te vindeci de ce ți s-a întâmplat.

Ce face un psihiatru?

Este un medic specializat în diagnosticarea, tratarea și prevenirea tulburărilor mintale, emoționale și de comportament. Spre deosebire de psiholog sau psihoterapeut, psihiatrul are studii medicale – a terminat facultatea de medicină și apoi specializarea în psihiatrie.

Psihiatrul evaluează starea psihologică – consultă pacientul (ascultă simptomele – anxietate, depresie, insomnie, halucinații, etc.), face interviuri clinice și teste pentru a înțelege dacă este vorba de o tulburare psihică (depresie majoră, tulburare bipolară, schizofrenie, anxietate generalizată, etc.), poate solicita analize medicale, pentru a exclude cauze biologice (hormonale, neurologice, metabolice).

Psihiatrul este singurul specialist în sănătate mintală care poate prescrie medicamente psihotrope (antidepresive, anxiolitice, antipsihotice).

Psihiatrul poate colabora cu psihologul, psihoterapeutul.

Psihiatrul poate face psihoterapie?

Doar dacă are pregătire teoretică în acest sens, adică dacă a absolvit una din școlile de formare în psihoterapie de care am menționat mai sus.

La absolvirea unei școli de formare în psihoterapie, psihiatrul devine psihiatru (și) psihoterapeut, nu implicit și psiholog.

În lipsa unei formări în psihoterapie, psihiatrul nu are pregătirea teoretică specială pentru a face psihoterapie.

Consilierul psihologic

A absolvit o facultate de psihologie și are un master în consiliere psihologică sau într-un domeniu echivalent (ex: consiliere educațională, consiliere în carieră, consiliere pentru dezvoltare personală).

Atestatul său de liberă practică este eliberat de Colegiul Psihologilor.

Ce face consilierul psihologic?

Nu tratează tulburări psihice, ci lucrează cu persoane funcționale, aflate în dificultăți de viață, în impasuri emoționale sau în proces de dezvoltare personală.

Explorează dificultățile clientului, fără interpretări profunde de tip psihanalitic.

Ajută persoana cu care lucrează să își clarifice emoțiile, valorile, obiectivele, să își activeze propriile resurse și să ia decizii mai potrivite.

Poate folosi tehnici din diverse orientări: umanistă, cognitiv-comportamentală, centrată pe soluții, gestalt etc.

Intervenția este scurtă sau medie ca durată (de obicei 8–20 ședințe).

În timp ce consilierea psihologică oferă sprijin și orientare pentru prezentul imediat, psihoterapia înseamnă un proces mai lung de autocunoaștere și vindecare profundă.

Dacă psihologul clinician/psihiatrul/consilierul/coach-ul a făcut psihoterapie personală și o școală de formare de psihoterapie – dar nu a finalizat demersurile de înscriere ca și psihoterapeut – poate fi o persoana potrivită să te susțină și ghideze pe acest drum al recuperării de sine și al „vindecării”?

În principiu, da, dar depinde de situația concretă!

Ceea ce contează pentru tine este ca persoana să fie onestă în ce privește pregătirea sa teoretică și propria analiză personală, experiența sa, să nu te inducă în eroare!

În procesul tău de recuperare, ai nevoie de ca persoana cu care lucrezi să înțeleagă naura rigidă și neschimbătoare a personalităților narcisice, dar și disonanța cognitivă, legătura traumatică, manipularea subtilă și doliul pe care e nevoie să îl faci în procesul de recuperare. Iar aceste abilități nu ți le dă facultatea de psihologie, ci se dobândesc practicând.

Cum să îl crezi pe profesionist dacă nu îl cunoști?

Dacă e o persoană cu activitate în social media, mergi în postările făcute de-a lungul timpului, vezi ce transmit ele, ce impresie generală îți lasă această persoană? Este interesată să demonstreze excesiv cât de bună este (într-un anume grad, toți care suntem în social media vrem să atragem atenția asupra noastră că de asta suntem acolo) sau informează și educă constant, oferă instrumente celor carea au căutări? Cum răspunde comentariilor care se fac, este sau nu agresivă? Dacă ai o recomandare a unei persoane care a lucrat direct este foarte util.

Dacă are mii de urmăritori pe canalele de social media asta nu îl face bun pentru lucrul terapeutic, de unu la unu. Acesta cere aptitudini speciale, pe care poate să nu le aibă. Una e să scrii texte bune și să faci materiale cu ele și alta e să știi să acorzi suport emoțional și psihologi persoanei din fața ta profesionist și nu ca un prieten, sfătuind-o să ierte sau să mai lase de la ea! Că exact de asta nu are nevoie victima abuzului narcisic, e ca și cum i s-ar nega experiența!

Scrie-i și pune-i niște întrebări care pentru tine sunt relevante. Este dreptul tău să te informezi. Și înainte de a-ți cumpăra o haină, o probezi!

Și chiar dacă părerea ta e una bună în urma „investigațiilor” media făcute sau a recomandării primite, plătește o ședință ca să vă cunoașteți în persoană, atât cât se pot cunoaște două persoane într-o primă interacțiune! Relația terapeutică va fi parte din vindecarea ta, deci e important să vezi cum te simți cu persoana respectivă, chiar dacă lucrul va fi online.

Până la urmă, oricâte informații ai obține despre un om, e important să îți asculți și instinctul! Vezi ce îți spune după primele întâlniri, cum relaționezi cu persoana, te simți înțeles cu adevărat sau te aprobă în ce spui? Stai de vorbă cu tine!

E important ca specialistul cu care lucrezi să fii trecut prin propriul proces psihoterapeutic?

E un aspect despre care nu se vorbește deloc în spațiul media.

Spun DA, fără niciun echivoc și indiferent de tipul abuzului!!

A trece prin propriul proces de vindecare nu pentru a împlini niște cerințe legale în demersul de a deveni psihoterapeut, ci cu motivația de a te cunoaște și înțelege, de a face schimbări la tine, este, îndrăznesc să afirm, cel mai important demers al unei persoane care oferă sprijin psihologic și emoțional.

De ce?

Psihoterapia personală nu este un simplu exercițiu de autocunoaștere, ci un proces de confruntare cu propriile umbre, mecanisme de apărare, vulnerabilități și conflicte interne. Atunci când te cunoști pe tine, când ai rezolvat conflicte interioare, ai „vindecat” răni traumatice, ai trecut prin hăurile cele mai dureroase și necunoscute, riscul „să fii agățat” , să fii provocat de intensitatea emoțiilor persoanei din fața ta, a victimei sau de emoțiile în sine —  furie, rușine, ambivalență, vinovăție este foarte mic.

Un specialist care a făcut o analiză personală solidă are un aparat psihic mai elastic. Poate tolera suferința celuilalt fără să se apere de ea, poate recunoaște când un sentiment din terapie îi aparține lui sau celui din fața sa și poate menține un spațiu sigur, necontaminat de propriile proiecții.

În absența acestui proces interior, persoana cu care lucrezi riscă să reacționeze inconștient la materialul celui din fața ei, să îl judece, să îl salveze așa cum vrea ea nu cum are individul nevoie, să îl respingă sau să îl folosească inconștient pentru propriile nevoi psihice nerezolvate.

Mai ales în lucrul cu trauma narcisică, unde confuziile de identitate și transferul afectiv sunt intense, este vital ca cel cu care lucrezi să fi traversat propriile zone de vulnerabilitate narcisică. Doar așa profesionistul poate rămâne empatic fără a se pierde, poate oferi conținere emoțională și psihică fără a domina, poate recunoaște, dincolo de cuvinte, logica profundă a durerii.

Cu alte cuvinte, analiza personală temeinică este ceea ce face diferența între un specialist instruit și un terapeut cu adevărat capabil să te însoțească în adâncime.

Atenție, mă refer la un proces personal de psihoterapie, nu de cunoaștere de sine prin orice alte metodă! Vraci, tetha healing, terapii cu îngeri sau îmbrățișatul cailor, etc.

Nu devalorizez și minimizez nicio altă formă de cunoaștere de sine, unele pot fi complementare, dar când vorbim de recuperarea în urma abuzului narcisic realitatea este complexă și diferită (am explicat mai sus de ce)!

E important ca specialistul cu care lucrez să fii trecut printr-o experiență narcisică?

Indiferent de titlul academic pe care îl are specialistul în sănătate mintală cu care lucrezi, să fii trecut personal printr-o experiență cu o persoană narcisică ajută enorm în lucrul cu victímele abuzului narcisic.

Nu pentru validare biografică, ci tocmai pentru ceea ce face specific acest abuz (am scris la începutul articolului), pentru profunzimea înțelegerii emoționale și psihice pe care o astfel de experiență o presupune.

Abuzul narcisic este un fenomen subtil, care se joacă la granița dintre real și iluzie, mai dificil de înțeles doar din teorie.

Un profesionist care a trăit, procesat și integrat o relație cu o persoană narcisică recunoaște nuanțele invizibile ale abuzului — microgesturile de manipulare, momentele de confuzie, golul interior, dependența emoțională mascată în „iubire”, ciclurile de idealizare și devalorizare, sentimentul pierderii de sine și tot ce implica acest abuz.

Să fii trait această experiență îl face să fie mai empatic, mai prezent și mai puțin interpretativ. În loc să reducă experiența victimei la etichete („relație toxică”, „partener dificil”), va înțelege natura traumatizantă a legăturii și impactul ei asupra identității, stimei de sine și percepției realității.

Psihologii, psihiatrii și alți specialiști de top în narcisism pe care îi urmărești pe YouTube, din străinătate, sunt atât de valoroși pentru că au trecut printr-o astfel de experiență!

Lipsa unei astfel de experiență, nu o invalidează profesional, poate înțelege ce presupune fenomenul narcisismului prin formarea în psihoterapie coroborat cu propria sa psihoterapie aprofundată.

În concluzie, ce tip de specialist să caut dacă am fost victimă a abuzului narcisic?

Ideal este să fie un psihoterapeut (cum am spus mai sus, poate deveni psihoterapeut cine a absolvit și altă facultate decât psihologia, sunt câteva anume prevăzute de lege, și a absolvit o școală de formare în psihoterapie, de obicei durează între 2-4 ani). Dacă specializarea îi este într-o psihoterapie mai profundă și are și o analiză personală mai lungă, este cu atât mai bine!

Ai în vedere că au apărut și alte forme, tipuri de organizare profesională legale în domeniul psihologiei, pot oferi consiliere și însoți pe drumul recuperării nu doar absolvenții de psihologie și psihoterapeuții!

Spre exemplu: coach, consilier pentru dezvoltare personală. Ei nu au formare în psihoterapie, dar coach-ii urmează cursurile unei școli care are elemente și din psihoterapie. Un consilier în dezvoltare personală urmează niște cursuri de 3 zile.

Suplimentar, oricare dintre ei poate să urmeze cursurile unei școli de formare în psihoterapie și să aibă și propriul proces de psihoterapie parcurs (cum este cazul meu).

Important în alegerea pe care o faci este să ai în vedere pregătirea teoretică și practică a persoanei!

Două aspect sunt foarte importante în privința persoanei cu care alegi să lucrezi:

  • Să aibă pregătire teoretică în psihoterapie, chiar dacă este psiholog clinician sau nu a absolvit facultatea de psihologie
  • Să fii trecut prin propriul proces de psihoterapie (nu e nevoie să îl fi încheiat, iar dacă e o psihoterapie psihodinamică, ce presupune lungă durată, cu atăt mai bine).

Dacă persoana are și experiența unei relații narcisiste, este un plus pentru că știe exact ce presupune un astfel de abuz.

Simpla absolvire a facultății de psihologie și terminarea unui master, oricât de grele sunt, nu oferă competența necesară de a susține psihologic și emoțional în cadrul unui proces prihoterapeutic victima unui abuz narcisic și, de altfel, a face niciun fel de psihoterapie.

Ce te vor ajuta vor fi capacitatea reală a profesionistului de a înțelege mecanismele abuzului, de a recunoaște dinamica narcisistă și de te a susține emoțional și psihologic în procesul de recuperare.

Asta nu înseamnă să nu cauți lucrul cu un psiholog, dar cere informații despre pregătirea lui, află dacă este psihoterapeut, ce fel de psihoterapie practică și dacă a trecut prin analiza personală și cât a durat? Nu te jena să întrebi, e vorba că îți pui intimitatea în „mâinile” unei persoane pe care n-o cunoști și vrei ce e mai bun pentru tine!

Experiența de viață a persoanei care te însoțește pe drumul recuperării

Experiența de viață a specialistului cu care lucrezi are un rol foarte important.

Ea oferă o înțelegere și o perspectivă complexă asupra dinamicii relaționale și a traumei, permițând specialistului să empatizeze autentic și să intervină cu o înțelegere mai profundă a efectelor abuzului.

Când experiența de viață se combină cu o analiză personală temeinică și cunoștințe solide despre psihoterapie, se conturează o bază sigură și eficientă pentru sprijinul victimei.

Cu tot respectul pentru cei tineri, care sunt dedicați psihhologiei și au absolvit o facultate, care se află în acest proces greu al formării ca psihoterapeut, pentru a fi competen în a face psihoterapie este neoie de ceva mai mult decât cunoștințele oferite de o facultate și un master. 🙂 Și nu spun asta cu condescendență, ci cu înțelegere!

Perspectiva culturală și socială complexă

E important ca persoana care oferă sprijin specializat să poată lucra dintr-o perspectivă culturală informată.

Abuzul narcisic se împletește cu aspecte ale vieții de zi cu zi, dar și personale, specifice persoanei în cauză, ele pot fi legate de rasă, etnie, clasă socială, gen, identitate sexuală, religie, naționalitate, capacitate, vârstă. De aceea, cu cât persoana are o mai mare experiență a vieții, cu atât poate înțelege mai bine aceste aspecte și a le integra în procesul de lucru efectiv.

Și nu în ultimul rând: dacă lucrez online, are vreun efect?

Deși răspunsul nu îmi este favorabil, recunosc că ideal este lucrul față în față. De fapt, ca orice altă experiență pe care o trăiești în persoană, dirfect, și nu prin intermediul camerei video.

În ce privește psihoterapia, lucrurile sunt mult mai complexe.

Lucrul online sau în persoană trebuie să fie ultimul pe lista ta de criterii în alegerea unui specialist!

Deși nu este același lucru, se lucrează profund și online, fără îndoială!

Sper ca toate aceste informații să îți aducă claritate și să te ajute să faci alegerile potrivite pentru binele tău.

În partea a II-a a acestui articol revin cu informații despre tipurile de psihoterapie potrivite abuzului narcisic, dar și cu semne ale faptului că persoana cu care lucrezi nu știe ce înseamnă abuzul narcisic sau că nu este potrivită în cazul acestui abuz.

Observații înainte de final

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Încheiere

Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă simți că ești singur(ă) sau confuz(ă) și nu ști ce să faci, ne putem întâlni într-o ședință plătită!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala. 

Eu însămi sunt victimă a unei relații narcisice! Nu doar că știu ce înseamnă și cum se simte, dar, pe lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine — parcurs în propria mea psihoterapie psihodinamică începută în urmă cu 9 ani— am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.

Experiența mea personală și profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg și fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens.

Sunt consilier pentru dezvoltare personlă cu formare în psihoterapia psihodinamică.

Pregătirea profesională:

  • 2020-2022 – Școala de formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului – ”Fundația Generația”
  • 2024-2028 – Școala de formare în psihoterapie psihanalitică și consiliere psihodinamică” – 4 ani – „Asociația de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București”

Criteriile admiterii în ambele școli a fost faptul că începusem analiza (psihoterapia personală) de mai mulți ani și cunoștințelor acumulate.

Lucrez pe baza principiilor psihoterapiei psihodinamice, merg regulat la supervizare individuală și de grup cu formatori psihanalitici cu experiență și continui să particip la conferințe și cursuri de perfecționare din domeniul psihanalizei.

Responsabilitatea profesională și preocuparea de a oferi celor care lucrează cu mine nu doar un suport emoțional și psihologic, care să încurajeze cunoașterea de sine și autonomia, sunt valorile mele.

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

🔹 Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro 

🔹 Fotografia articlului aparține Pixabay.com

#narcisist #relatienarcisica #victimanarcisism #persoananarcisista

#abuznarcisic

#parintenarcisist

#mamanarcisista

#tatanarcisist

Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Reply