De ce ”recuperare”, doar dependența emoțională nu e o boală?
Am preferat termenul nu pentru că este foarte utilizat în limba engleză ”recovery” – recuperare, ci pentru că se referă la urmarea cea mai importantă a procesului de ieșire din dependența emoțională, cel al regăsirii de sine, a Sinelui Adevărat (Autentic). Întâlnirea cu tine are loc treptat, pe măsură ce evoluezi în lucrul cu tine, nu la finalul procesului.
Vorbind de Sinele Adevărat (Autentic) și de recuperarea propriei identități pare o tentă de ”nebunie”, în sensul popular al cuvântului, ca și cum ai avea mai multe personalități?
Nu, nu este așa, sunte termeni din psihologie. Ai te rog răbdare, și citește ca să poți înțelege.
Sinele Autentic reprezintă acele trăsături, caracteristici cu care venim pe lume, care ne particularizează și care nu ajung să se mai dezvolte, ca urmare a adaptării la diversele experiențe de viață. Sinele Autentic nu dispare, rămâne în ființa noastră nedezvoltat, neexprimat, ascuns în Sinele Actual (Social). Din când în când ne mai dă semne, dar, de cele mai multe ori nu îl recunoaștem și chiar ne rușinăm de el …. de natura noastră adevărată.
Atunci când venim pe lume, avem, pe lângă temperament niște trăsături specifice, abilități. Dezvoltarea lor, ca și a întregii personalități, este influențată de mediul de creștere, adică de felul de relaționare, de modul în care se răspunde mai ales nevoilor emoționale, de cum se arată și exprimă grija față de noi, de atmosfera din familia de origine.
Dacă trăsăturile specifice ale copilului nu sunt oglindite sau sprijinite, acestea nu îi sunt disponibile ca fundație a sinelui.
În loc ca acesta să se dezvolte ancorat în propria individualitate, se adaptează la ceea ce crede că se așteaptă de la el, dezvoltând un sine fals.
Pentru unii, sinele fals (pe care cu toții îl posedăm într-o oarecare măsură) acaparează întreaga experiență de viață, rămânând singurul lucru pe care îl cunoaștem despre propria persoană.
Orice durere, suferință, neajuns, inclusiv lipsa de atenție emoțională, constante în perioada copilăriei creează în copil, inconștient, o stare de pericol de supraviețuire: mi se face asta …. pentru că nu sunt iubit și dacă nu mai sunt iubit, risc să nu mai supraviețuiesc. Nevoia de atașament este una din nevoile fundamentale ale tuturor ființelor, mai ales în prima parte a vieții.
Dependența emoțională se referă la nesatisfacerea cronică a nevoilor afective, pe care indivizii caută cu disperare să le satisfacă prin intermediul relațiilor interpersonale apropiate.
Comportamentul unei persoane cu dependență emoțională este similar cu cel al unui individ cu dependență de substanțe, dezvăluind o dorință irezistibilă de a fi cu persoana care este obiectul dependenței, o nevoie compulsivă de prezența acesteia și reacții negative în absența ei. Acești factori o determină să se acomodeze la dorințele partenerului, să sufere un vid emoțional, să nu prezinte nicio conștientizare a problemei și să se simtă legat de relație.
Villa Moral Jiménez, M. D. L., & Sirvent Ruiz, C. (2009). Dependencia Afectiva y Género: Perfil Sintomático Diferencial en Dependientes Afectivos Españoles. Interamerican Journal of Psychology;
Castelló, J. (2002, December). Tratamiento de la dependencia emocional en la mujer. Ponencia presentada en el II Symposium Nacional de Adicción en la Mujer, Fundación Instituto Spiral. Madrid, España.
Dependența emoțională este un mecanism de adaptare care apare pentru diminuarea durerii emoționale.
Dependența emoțională este adesea denumită ”dependența de iubire” sau ”boala lipsei de dragoste.”
Deși caracteristicile sale se suprapun în parte cu caracteristicile unor tipuri de personalitate considerate dificile sau tulburări, dependența emoțională nu se referă la o tulburare de personalitate și nici la o boală.
Dependența emoțională este un tipar emoțional, psihologic și comportamental care influențează semnificativ capacitatea unei persoane de a avea relații satisfăcătoare și sănătoase.
Indicii semnificative ale dependenței emoționale (de obicei coexistă într-o persoană):
- O viziune idealizată a partenerului sau a relației.
- Convingerea că viața aa nu are sens fără un/o partener(ă)
- Convingerea că nu îți poți găsi fericirea sau siguranța singur(ă)
- Teama persistentă de respingere
- Nevoia constantă de reasigurare
- Sentimente de gol interior și anxietate atunci când petreci timp singur(ă)
- Nevoia ca ceilalți să îți consolideze stima de sine, încrederea și valoarea de sine
- Sentimente de gelozie sau posesivitate
- Dificultăți în a avea încredere în sentimentele celorlalți față de persoana ta
- Dezvoltarea unor dependențe față de diverse activități (a bea alcool, a face sport, a munci, cumpărături).
Obiectivul ieșirii din dependența emoțională
Obiectivul ieșirii din dependența emoțională nu este autonomizarea emoțională (ceea ce nici nu ar fi realistic și nici sănătos, e normal să fim conectați la ceilalți), ci dobândirea adevăratei identități (nu cea formată în timp pentru a te adapta mediului familial și social) – Sinele Autentic și a stimei de sine.
A nu mai fi o persoană dependentă emoțional înseamnă să putem trăi fără nevoia de a fuziona cu cineva, să reușim să avem relații satisfăcătoare păstrându-ne individualitatea într-un cuplu, înseamnă să nu ne mai ascundem temerille în spatele unui comportament de control al celorlalți (condiționat înseamă dependență, nu să nu ne mai intereseze părerea nimănui).
Caracteristicile dependenței emoționale se întind pe un spectrum și au diferite intensități, date de experiența personală a fiecăruia, nu este un concept rigid în care, spre exemplu, ne ocupăm, ca la sală, de o trăsătură, spre exemplu stima de sine, și ea se va dezvolta precum mușchii.
Recuperarea din dependența emoțională – aspecte importante
Ieșirea din dependența emoțională este un proces complex, care vizează ”tratarea” simultană a caracteritisicilor și manifestărilor acesteia.
Recuperarea presupune identificarea experiențelor dureroase, care au marcat personalitatea, formarea individului (nu trebuie să fie evenimente importante ca și durată sau desfășurare, pot fi gesturi constante de inadecvare la realitatea copilului), înțelegerea, accceptarea și integrarea lor în experiențele vieții, conștientizarea felului în care acestea ne-au marcat dezvoltarea și influențează relaționarea.
Într-un proces profund și de durată, consecința va fi că, pe măsură ce evenimentele, realitățile dureroase au fost cunoscute, acceptate și integrate în propria viață, încet, trăsături, caracteristici ale personalității vor începe să se schimbe, unele își vor pierde din duritate, asperități, altele vor deveni mai flexibile ….
Apecte necesar a fi avute în vedere în privința recuperării din dependența emoțională
Cred că înainte de a-ți forma așteptările în privința recuperării din dependența emoțională, este important să ai în vedere diferite aspecte:
1. Este nevoie de preocuparea, efortul și energia ta susținute, nu există o soluție magică ce poate schimba realitatea internă într-o perioadă scurtă de timp.
2. Indiferent de ce ți-ar spune un psihoterapeut ( concret, mă refer la cei cognitiviști, care pot oferi pachete de 6-12 ședințe), nu se poate previziona o perioadă în care vor avea loc schimbări în interiorul tău. Lucrul cu psihicul este un drum complex și deloc simplu.
3. Activitățile de dezvoltare personale sunt esențiale, dar confirmarea progreselor făcute o vei avea doar relaționând cu alte persoane, cele care declanșează cel mai bine răni interioare, aspecte problematice pentru tine (spre exemplu, teama de abandon, vei vedea ”cât” s-a rezolvat în urma unei cerți cu partenerul romantic – persoana care declanșează, de obicei, cele mai mari, adânci răni emoționale).
4. Este de preferat să mergi contant la un psihoterapeut pentru că este spațiul cel mai sigur emoțional și psihologic.
Cum dependența emoțională este o dependență legată de un tipar de atașament format în copilărie, puțin probabil ca lucrând singur(ă), cu tine, să fie și eficient.
Este la fel cum un chirurg s-ar opera singur. Presupun că dacă citești acest articol ești o persoană adultă, deci toți anii pe care i-ai adunat până acum sunt plini de experiențe, trăiri, emoții, evenimente dintre care unele ți-au influențat dezvoltarea. De unele ești conștient, de altele nu. Un profesionist în domeniu te ajută să le identifici, îți oferă spațiul de siguranță emoțională necesar pentru a revedea și/sau regăsi în memorie anumite momente dificile, care au fost importante pentru tine, te ajută să înțelegi felul în care ele au avut un impact asupra ta.
Când vine vorba de personalitatea umană, lucrurile sunt complicate, complexe și sensibile, nu există precizia tehnicii.
5. Nu e necesar să aștepți să te recuperezi pentru a intra într-o relație romantică!
Recuperarea este un proces de durată. Îîn același timp, procesul de recuperare și relația romantică sunt ca aspectele teoretice și practice ale unei situații. Prin activitățile de dezvoltare și cunoaștere personală te ocupi de partea teoretică a recuperării din dependența emoțională, fiind într-o relație romantică reprezintă partea practică, în care ”verifici” teoria.
Dar a avea o relație romantică NU ESTE O CONDIȚIE OBLIGATORIE!! Alegerea este a fiecăruia, în funcție de realitatea sa.
6. Nu poți avea ca obiectiv individual creșterea stimei de sine, ea este rezultatul acestui proces complex de recuperare a propriei identități, de recuperare a Sinelui Autentic.
Principalele aspecte ale recuperării din dependența emoțională
Se referă la etape de parcurs, consideră-le repere, nu sunt obiective de atins.
Chiar dacă vorbim din perspectiva statisticilor ce au în spate cercetări, studii, practică, situația fiecăruia are particularitățile sale; în spatele unor caracteristici generale stau detaliile experienței de viață ale fiecăruia dintre noi.
1. Conștientizează și acceptă situația, că simți, gândești, acționezi și reacționezi după niște tipare disfuncționale.
De preferat este să ai opinia unui psiholog, chiar dacă nu vei urma o psihoterapie, și să nu te ”diagnostichezi” singur(ă).
2. Întocmește o listă cu comportamentele (inclusiv emoțiile și gândurile) asociate codependenței emoționale. Te va ajuta să le identifici mai ușor când se manifestă, în realitate și, în timp, dacă vei lucra cu tine, vei reuși să intervii asupra lor.
3. Observă și identifică în interior sentimentul de insecuritate, nesiguranță emoțională, precum și modul în care se reflectă acesta în comportamentul cu unele persoane.
Frica de abandon este una din cauzele profunde ale dependenței emoționale, care provine din relația de atașement născută în copilărie.
Faptul că ai trăit într-o familie iubitoare, care ți-a asigurat toate nevoile fiziologice și biologice pentru a crește, că nu ai fost supus la abuzuri, nu ai fost abadonat fizic, nu înseamnă că dezvoltarea ta a fost lipsită de ”eșecuri de parenting” constante! Ele te-au afectat!
- Află mai multe despre părinții imaturi emoțional și cum comportamentul lor îți poate influența dezvoltarea, aici.
4. Identifică-ți comportamentul adictiv (dacă ai unul) și fă o listă cu momentele, situațiile în care el se manifestă.
- Adicția, dependența se manifestă prin nevoia sau impulsul fizic sau psihologic foarte puternic de a face, folosi ceva cu intenția de obținere a unei stări de bine.
- Efectul dorit este temporar, persoana revine la obiectul adicției de fiecare dată când este supusă unor stimuli de stres intenși în fața cărora simte că emoțional nu paote face față.
- Deși realizează că efectul asupra sa nu este unul pozitiv, persoana adictivă nu se poate controla în relația cu adicția.
Persoane dependente emoțional dezvoltă o adicție (alcool, cumpărături în general sau pe diverse teme, muncă, diverse activități, cum ar fi sportul).
Ce anume îl declanșează? Cum te simți când situațiile declanșatoare au loc? Ce emoții ai?
Reflectează și notează dacă repetiția acestui comportament te-a ajutat așa cum ai simțit și sperat atunci când ai apelat la el.
5. Identifică declanșatorii (cuvinte, situații) ale unor reacții neplăcute (de neînțeles, nepotrivite) pe care le ai.
NU e nevoie să inventezi nimic, întoarce-te în relațiile tale de toate felurile, sigur îți amintești. Notează-le și reflectează la ele, e important să faci asta conștient, pentru că în timp, lucrând cu tine, vei începe să observi când ceva din ce spune, face o persoană va acționa în tine un declanșator, nu contează că a făcut-o conștient sau inconștient.
6. Identifică comportamentul de control pe care îl ai, în general, nu doar cu persoanele apropiate și observă constant felurile în care se manifestă.
Nevoia de control este direct relaționată unei temeri, în cazul acesta celei de abandon.
Este convingerea inconștientă că dacă avem totul sub control, nimic rău, neprevăzut nu se poate întâmpla. În perioada copilăriei, a fost un mecanism de adaptare, dar acum, ca și adult, este un emcanism disfuncțional care îți va crea probleme, în special în relațiile cele mai apropiate. Nimănui nu îi place să fie controlat.
E important și să înțelegi și accepți ce poți și ce nu poți controla. Dacă în activitatea profesională poți controla unele lucruri și, uneori e de preferat să o faci, în cea viața intimă, cu amicii, partenera(ul), un astfel de comportament s răsfrânge negativ asupra relației.
Lipsa de control îți crează sentimente de frustrare, furie, îngrijorare de necontrolat, le simți în corpul tău. Ele vin in din memoria emoțională, au mai puțin legătură cu prezentul.
Chiar dacă nu ești în controlul a tot, ești în siguranță și vei supraviețui. Știu că e o asigurare care pare hilară pentru că ești adult din punct de vedere al vârstei biologice, dar nu uita că acest comportament s-a format într-o perioadă fragedă a vieții, iar în tine au ecou toate pericolele relativ la care el s-a format. Mai mult, emoțional este foarte posibil să fi rămas la acea vârstă.
7. Identifică-ți nevoia de a fi util și felul în care se manifestă ea în relația cu ceilalți
Este un exercițiu lung, mai ales dacă ești salvatorul de serviciu.
Primul pas pe care îl poți face este să ai în atenție tendința ta de a ajuta pe toată lumea, de a te face plăcut(ă), de a lua totul asupra ta. Iar când auzi pe cineva vorbind despre o problemă personală, pe care nu știe cum să o rezolve, să îți propui să nu îți mai oferi ajutorul imediat.
Dă-ți un răgaz și analizază în mintea ta ce ar presupune logisitic asta pentru tine, cât te-ar reține de la activități importante pe care le ai de făcut sau la ce ar trebui eă renunți concret!
Nu e vorba despre a nu mai ajuta, ci de a avea în vedere, în primul rând, viața ta, prezentă și viitorul proxim, în concret.
8. Observă când faci lucruri pentru a primi atenția sau validarea celorlalți, dar și starea, emoțiile pe care le ai când nu le primești. Stai de vorbă cu tine și vezi de ce îți amintesc acele momente, întâmplări concrete.
Crezi că ar fi posibil să simți alte emoții decât cele de tristețe profundă că ai fost refuzat, nu ai fost văzut, validat, etc. și de bucurie copleșitoare că ai fost remarcat, munca ta a fost văzută (e firesc uman să vrem validare, nefiresc e ca autostima de sine, valoarea pe care ne-o acordăm să depindă de ea).
O persoană dependentă emoțional a fost iubită pentru ce face, nu necondiționată, cum este normal și sănătos (condiționarea poate fi și prin gesturi, situații aparent neimportante).
9. Găsește oameni cu care poți avea relații hrănitoare, care îți oglindesc realitatea așa cum e, care sunt mature emoțional, care nu sunt toxice și nu căpușează în niciun fel, a căror viață este una satisfăcătoare, nu material în primul rând, ci emoțional.
Relațiile sănătoase sunt importante, au efect terapeutic, ne aduc dincolo de sentimente pozitive, sentimente de stabilitate, siguranță emoțională, starea că putem conta pe ei, că nu suntem singuri.
10. Alătură-te unei comunități care are aceleași interesa, obiective de dezvoltare personală ca și tine.
Fiind alături de oameni care se confruntă cu probleme similare și văzând că nu ești singur(ă), vei prind încredere și speranță, iar din schimbul de idei cu ceilalți și aflând alte experiențe, îți vei vedea și înțelege și propria istorie de viață mai bine.
11. Află ce este important pentru tine în viață, de la activități, la emoții și sentimente să le simți până la experiențe să le trăiești.
Fă pași concreți către ele. Dincolo de rolurile pe care le avem în familie, societate, suntem ființe cu nevoi, dorințe proprii și a e găsi sensul, menirea în viață are legătură directă cu starea noastră de satisfacție. Atâta timp cât trăim înafara a ceea ce este esențial semnificativ pentru noi (valori, principii, pasiuni) nu avem cum să ajungem la starea de mulțumire, de satisfacție în ceea ce ne privește. Mergem împotriva noastră.
12. Practică mindfulness, meditația câteva minute pe zi.
Calmează emoțiile și aduce claritate interioară, ești mai conștient(ă) de ceea ce simți, gândești. Pe YouTube sunt mii de filme, nu ai nevoie să mergi la o sală, dacă nu ai timp sau nu poți, poți face asta și plimbându-te, spre exemplu, cinci minute într-un parc și fiind atent doar la ce este în jurul tău, încercând ”să înțelegi”, ”simți”, ”vezi” cât mai bine profund tot ce e în imediata ta apropiere.
Ai mereu în vedere că drumul către tine este un întreg proces, ai nevoie de timp ca să schimbi tot ce a devenit parte integrantă a personalitățiitale!
Dacă ai cititacest articol, s-ar putea să te intereseze și acestea:
În loc de încheiere
Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l, te rog, poate fi de folos și altora!
Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!
Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă. Alătură-ni-te și tu cu experiența ta!
În podcast-ul ”Despre narcisism”, am publicat câteva episoade interesante.
Le găsești și pe canalul de Youtube, doar varianta audio. Din păcate nu am avut timp ca să înregistrez și urc pe podcast toate articolele, dar mă ocup. 🙂
Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil
- Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
- Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
- Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
- Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
- Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
- Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
- Te interesează:
Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:
- Etape ale conștientizării în relația cu un narcisist
- Pasiv-agresivitatea. Ce este. Tactici folosite de o persoană narcisistă
- Ruminația – gândirea obsesivă fără finalitate
- Abuzul emoțional. Ce este, semne și consecințe, recuperare
- De ce persoana narcisistă pare că nu te aude când îi vorbești?
- Ciclul abuzului narcisic
- Love bombing. Ce înseamnă. Cum te poți proteja
- Protecția față de un narcisist – metoda ”grey rock”
- Este relația (romantică) cu un narcisist abuzivă?
- Oare nu sunt eu narcisistul?
- Vrei să îi spui în față că e un narcisist?
- Trăsăturile care atrag o persoană narcisistă
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Cum o sprijină și încurajează. Exemplu de caz când victima este un copil (I)
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Exemplu de caz când victima este un adult (II)
- Despărțirea de o persoană narcisistă. (I) Când narcisistul este părăsit
- Despărțirea de o persoană narcisistă. (II) Când narcisistul iese din relație. Vindecarea
- De ce stai în relația cu persoana narcisistă dacă ți-e așa de rău?
Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.
Articole care te-ar mai putea interesa:
- Narcisismul scăzut, mediu și înalt. Tulburarea de personalitate narcisică
- De ce atrag persoane narcisiste?
- Unul din motivele pentru care partenerul unei persoane narcisiste nu iese din relație.
- Poate un copil să fie narcisist?
Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, putem sta de vorbă într-o ședință (nu este gratuită).
Îmi poți scrie la: contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.
Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro
Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos
Text de Maria Mazilu – Autor al Codependența emoțională