Micșorarea sinelui pas cu pas: cum persoana narcisistă îți ia puterea interioară

  • Reading time:12 mins read

Este extrem de difícil, aș spune chiar imposibil, pentru cineva care este într-o relație cu o persoană cu trăsături accentuat narcisice, nu doar să spună de ce nu poate pleca din relație, dar să își explice sie însuși.

Inițial, am intenționat ca în acest articol să vorbesc despre cum victima ajunge să se simtă emoțional și psihic „micită”, fără importanță și putere. Scriind, am realizat însă că nu mă pot referi doar la acest aspect izolat. Comportamentul narcisic este divers și complex.
Astfel că am să descriu întreg mecanismul care, treptat slăbește și prinde victima într-o neputință ce pare de neconfruntat.
Pentru cei care trăiesc încă astfel de relații, știu că este de ajutor ca neputința și neînțelegerea să aibă voce.

Mecanismele relației narcisice, care blochează victima

După ce persoana narcisistă devine sigură de celălalt, începe un loc un proces de slăbire și destabilizare a capacităților, abilităților și energiei victimei. Acest lucru debutează insesizabil și se întâmplă treptat, ceea ce face ca cel în cauză să nu sesizeze că ceva este în neregulă.

Procesul de micșorare începe cu o deturnare fină a autorității victimei asupra propriei persoane.

Ești nepotrivit, inoportun

Victimei nu i se interzice direct să simtă și nici nu i se cere explicit să se conformeze unor așteptări, dar i se transmite că ce ceea ce simte/face/spune/gândește este nepotrivit, inoportun, disproporționat. Uneori, manipularea este atât de perversă, încât îmbracă forma validării – persoana narcisistă ascultă, dă semne că înțelege, chiar este de acord, apoi, la scurt timp, într-o situație similară se comportă și apreciază realitatea complet diferit.

Foarte repede, victima renunță la a fi autentică și spontană.

Nu înțelegi, nu ți-ai rezolvat probleme din trecut

Totodată, nu i se spune direct că nu știe/nu poate/nu se pricepe, ci că „interpretează”, „e prea mult” (pe diverse aspecte), „exagerează”, „are ceva nerezolvat din trecut”.

Victima începe să fie tot mai confuză, să nu mai știe dacă ce simte e real sau e restul dintr-o altă poveste care a afectat-o și din care, își spune, că poate chiar nu s-a recuperat așa cum crezuse.

Asumarea proiecțiilor persoanei narcisice are și ea efect puternic destabilizant.

Ea se desfășoară concomitent cu pierderea de către victimă a încrederii în propriile capacități; ce afirmă celălalt devine literă de lege, pentru că el/ea „știe mai bine!”

Treptat, victima se simte tot mai mică și neputincioasă (emoțional, psihic, intelectual), simte că își pierde claritatea gândirii și reperele interioare devenind tot mai nesigură pe propria judecată, simțire, percepții, că pierde contactul cu realitatea.

Vinovăția sugerată

Pe lângă senzația de insuficiență și de neputință, victimei i se transmite treptat și nuanțat că este de vină; cu timpul, ajunge să se îmbibe de vinovăție.

Până la a se manifesta ca o acuzație directă, vinovăția este strecurată subtil, prin nuanțe și întrebări aparent nevinovate, prin ironii ușoare, prin comparații cu standarde invizibile sau prin reproșuri mascate în îngrijorare sau sfaturi. În timp, vinovăția devine un filtru prin care sunt evaluate gesturile, gândurile, trăirile, atitudinile, comportamentele victimei.

Ești nerecunoscător

Apoi, i se aduce aminte de cât de nerecunoscătoare este, câte compromisuri s-au făcut pentru ea, deși, compromisurile au fost inițiativa persoanei narcisiste, oferindu-se să ajute. Îndoiala de sine este indusă în mai multe feluri.
Atacurile inițiale nu sunt directe, însă orice nemulțumire, persoana narcisistă o transformă în lipsă de recunoștință. Celălalt este făcut să simți că este într-o datorie continuă.

Diferențele care rănesc

Comunicarea însăși devine o problemă, pentru că de cele mai multe ori, discuții simple, despre lucruri aparent banale, ajung să se termine cu lezarea persoanei narcisiste. Ceva spus de victimă este nepotrivit, umilitor, „nu ține cont de celălalt”, deși, paradoxal, chiar „celălalt” face asta! În timp, conținutul comunicat ajunge să dispară, problema devenind forma.

Diferențele de orice fel nu sunt primite de persoana narcisistă, în pofida faptului că inițial a dat semne că tocmai diferențele în fac pe celălalt atractiv.

Subiectivitatea celuilalt trezește persoana narcisistă la realitate, la una la care știe nu se poate adapta; de aici și reacția de furie cumplită. În concepția sa, mediul, oamenii sunt parte din sine și trebuie să se conformeze dorințelor și așteptărilor sale.

Frica și pierderea autonomiei

Pe măsură ce destabilizarea internă a victimei, firesc, se instalează nesiguranța, teama, frica. Frica ajunge de cele mai multe ori paralizantă; în primă fază nu este vorba de frica de celălalt, ci de frica de a nu mai fi capabil să gândești, să acționezi în numele tău și pentru tine, de a-ți pierde puterea asupra propriei persoane. Te simți pierdut, neputincios și incapabil!

Victima își pierde treptat autonomia psihică și emoțională. Fără să își dea seama, ele sunt înlocuite de dependența față de persoana narcisistă. Nu de puține ori, această dependență ajunge să fie emoțională, psihică și materială.

Insinuarea pedepsei: ruperea legăturii

Metodele și mecanismele folosite de persoana narcisistă – nu neapărat conștiente -au efect garantat: presiunea este însoțită de condiționarea – ambele subtile – ca celălalt să se conformeze așteptărilor sale.

În caz contrar există riscul pierderii iubirii și, deci, al ruperii legăturii. Acest risc este și el subtil transmis și în diverse moduri, implicând chiar referiri la aspecte vulnerabile pentru victimă.

Iar dacă ești o persoană care, în relația cu îngrijitorii primari a suferit un abandon, fizic sau „doar” emoțional, vei răspunde din reflexul durerii și al disperării de a nu fi părăsit(ă) din nou. Frica de abandon are efecte inconștiente și adânc înrădăcinate

Această înșiruire de acțiuni nu este un simplu film al relației.

Ele dobândesc consistență și putere prin toate micro gesturile, insinuările, aluziile, glumele sau afirmațiile pasiv-agresivite care își pierd semnificația când sunt scoase din context și, care, nici nu pot mereu să fie puse în cuvinte.

În cazul lor victima nu are niciodată certitudinea că a văzut/simțit/auzit/perceput bine. Tocmai pentru că nu a fost nimic evident.

În final, cel/cea care trăiește cu o persoană narcisistă ajunge să se simtă prins ca într-o substanță vâscoasă din care orice tentativă de ieșire pare că se transformă, de fapt, într-o adâncire și mai mare. Neputința devine atotcuprinzătoare.

Paradoxal, pe parcursul relației, victima ajunge să participe activ la propria sa diminuare.

„De ce nu pleci?”

La întrebările „dar de ce mai stai?”, „nu știu cum poți să reziști?”, se miră și ea când se aude povestind, i se pare că povestește viața altei persoane, însă, după ce nu mai este în prezența acelei persoane, gândul și licărul de speranță avute, că ar putea face ceva, i se par absurde.

Simte că ceea ce trăiește nu poate fi explicat, că nimeni nu poate să înțeleagă asta, că îi lipsesc că îi lipsesc puterea și forța de a întreprinde ceva ori că, poate nu înțelege bine cum stau lucrurile și mai are ceva de reparat.

Inițial, despărțirea devine dificilă pentru că a pleca se simte ca o prăbușire interioară și ca un fel de eșec suprem.

Apoi, pe măsură ce victima cochetează cu idea plecării, își găsește alte motive și raționalizări: copiii, atașamentul pentru investițiile făcute în relație, realizări avute împreună, planuri …

De multe ori, a rămâne într-o relație care ne micșorează înseamnă a plăti cu bucăți din propria ființă, viață și cu sănătatea noastră, fără să simțim de la început cât de mult ne pierdem.
Alegerile pe care le facem sunt puternic influențate de povestea personală de viață, de câtă putere emoțională și psihică avem în acel moment..

A nu putea să pleci nu este pentru că ești laș(ă), nu știi cum, ci pentru că simți că nu ai puterea internă de a discerne și de a lua decizii.

Reperele tale interne, inclusiv instinctul, au fost puternic perturbate, virusate.

A-ți găsi singur puterea, reperele după și dinăuntrul unei astfel de experiențe, este foarte greu. Iar dacă mai sunt și copii minori, lucrurile devin complicate.

Recuperarea puterii interioare și a propriei autorități

Dacă simți că (acum) nu poți pleca, ceva tot poți face pentru tine!

Să redevii stăpânul reperelor tale interioare, să îți recapeți puterea, capacitățile și abilitățile și încrederea în ele, să recucerești ceea ce această relație ți-a furat! Nu este ușor, dar din acea neputință poți să ieși!

În cazul în care persoana narcisistă este de tip malign, salvarea propriei vieți și ieșirea din relație devin prioritare!

Observații înainte de final

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă te-ai regăsit în această descriere și simți că înțelegerea nu e suficientă pentru a schimba ceva, munca terapeutică poate începe într-un cadru sigur.

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala

Despre mine

Eu însămi sunt victimă a unei relații narcisice! Nu doar că știu ce înseamnă și cum se simte, dar, pe lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine — parcurs în propria mea psihoterapie psihodinamică— am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.

Experiența mea personală și profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg și fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens.

Sunt consilier pentru dezvoltare personlă cu formare în psihoterapia psihodinamică.

Pregătirea profesională:

  • 2020-2022Școala de formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului”Fundația Generația
  • 2024-2028 – Școala de formare în psihoterapie psihanalitică și consiliere psihodinamică” – 4 ani – „Asociația de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București

Criteriile admiterii în ambele școli a fost faptul că începusem analiza (psihoterapia personală) de mai mulți ani și cunoștințelor acumulate.

Lucrez pe baza principiilor psihoterapiei psihodinamice, merg regulat la supervizare individuală și de grup cu formatori psihanalitici cu experiență și continui să particip la conferințe și cursuri de perfecționare din domeniul psihanalizei.

Responsabilitatea profesională și preocuparea de a oferi celor care lucrează cu mine nu doar un suport emoțional și psihologic, care să încurajeze cunoașterea de sine și autonomia, sunt valorile mele.

Pregătirea profesională și experiența psihoterapiei personale mă ajută să ascult, simt și înțeleg ce are celălalt nevoie, fără a aduce povestea mea în spațiul dintre noi.

Observații înainte de final

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Articole despre narcisism:

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Dacă partenerul/soțul este narcisist, îți sunt de interes aceste articole:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile și informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

🔹 Fotografia articolului aparține http://pexels.com//

#narcisist #narcisism #parintenarcisist #mamanarcisista #tatanarcisist #victimanarcisism #abuznarcisic #incredereinsine #cinesunteu

Leave a Reply