Despre mama narcisist vulnerabil copleșită de griji

  • Reading time:8 mins read

Am observat un tipar la mai multe persoane cu care lucrez și ale căror mamele au trăsături narcisice înalte – pot fi încadrate la narcisism vulnerabil: indiferent că au fost mame singure sau că au avut un soț (responsabil în ce privește îndatoririle materiale față de familie și neabuziv), că au stat acasă cu copiii (nu au lucrat) se simțeau epuizate, copleșite de grijile și sarcinile zilnice, incapabile să gestioneze lucruri aparent banale.

De la gătit, spălat până la a duce copilul la o serbare sau a-i pregăti un costum pentru festivitatea de iarnă de la grădiniță, aceste mame exteriorizau constant copleșirea pe care o resimțeau în fața acestor griji.

Situațiile pe care le am în vedere sunt cele cu maxim 2 copii și, în care, niciuna dintre mame nu avea o situație materială precară, din contră, aveau resurse materiale suficiente și cele erau părinte singur, aveau parte de sprijinul rudelor apropiate – părinți, frație – pentru a-și crește copiii.

Nu știu dacă se poate generaliza, dar e posibil să fie o caracteristică a unor mame narcisiste vulnerabil.

Copiii au crescut ca martori ai neputinței mamelor. Ei au auzit constant plângerile acestora: ”Offf, numai mamă să nu fii!”, ”Acum trebuie să fac și de mâncare!”, ”Serbarea asta îmi mai lipsea la câte griji aveam!” și multe alte exprimări.

Nu au existat momente de joacă, de relaxare cu copilul, momentele petrecute sau activitățile făcute împreună erau mecanice, lipsit de trăiri vesele, ca și când ar fi fost alte sarcini ce trebuiau executate.

Ce am mai constatat este că cele care aveau un soț, acesta nu era o persoană agresivă, din contră, bună, îngăduitoare, empatică (acești copii adulți spun că „Tata mă înțelegea!” sau „Tata era bun, doar că nu prea stătea pe acasă!”), dar nu era un tată neimplicat. Mai degrabă copleșit de realitatea soției-mame prefera să rămână neputincios în fața acestei realități în loc să o confrunte.

Efectul asupra copiilor a fost profund și de durată: ei au internalizat sentimentul de neputință și instabilitate emoțională a mamei și, în același timp, au învățat să „își înghită” emoțiile și nevoile, să nu le exprime pentru a o proteja pe mamă. Copilul a învățat să fie atent ca un radar la starea de disconfort a mamei și să se raporteze constant la ea. Între limitele și condiționat de aceasta și-a permis și el să se exprime.

Când ești copil și îți vezi un părinte supărat sau suferind, ai face orice să îl poți ajuta!

Fără excepție, acești copii, adulții cu care lucrez, pendulează între două extreme: a nu se arăta vulnerabili (nu cer ajutorul nimănui, mă descurs singur) și a renunța la sine, pierzând contactul cu propriile dorințe și nevoi.

Prinși între dorința de autonomie absolută și teama paralizantă de eșec sau respingere, sunt nevoiți să descopere ca adulți și să se familiarizeze cu o stare pe care nu au cunoscut-o niciodată: cea de echilibru între vulnerabilitate, autoprotecție și a nu renunța la sine.

Dacă simți că ești singur(ă) sau confuz(ă) și nu ști ce să faci, ne putem întâlni într-o ședință plătită!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala. 

Despre mine

Eu însămi sunt victimă a unei relații narcisice! Nu doar că știu ce înseamnă și cum se simte, dar, pe lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine — parcurs în propria mea psihoterapie psihodinamică— am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.

Experiența mea personală și profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg și fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens.

Sunt consilier pentru dezvoltare personlă cu formare în psihoterapia psihodinamică.

Pregătirea profesională:

  • 2020-2022 – Școala de formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului – ”Fundația Generația”
  • 2024-2028 – Școala de formare în psihoterapie psihanalitică și consiliere psihodinamică” – 4 ani – „Asociația de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București”

Criteriile admiterii în ambele școli a fost faptul că începusem analiza (psihoterapia personală) de mai mulți ani și cunoștințelor acumulate.

Lucrez pe baza principiilor psihoterapiei psihodinamice, merg regulat la supervizare individuală și de grup cu formatori psihanalitici cu experiență și continui să particip la conferințe și cursuri de perfecționare din domeniul psihanalizei.

Responsabilitatea profesională și preocuparea de a oferi celor care lucrează cu mine nu doar un suport emoțional și psihologic, care să încurajeze cunoașterea de sine și autonomia, sunt valorile mele.

Pregătirea profesională și experiența psihoterapiei personale mă ajută să ascult, simt și înțeleg ce are celălalt nevoie, fără a aduce povestea mea în spațiul dintre noi.

Observații înainte de final

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Încheiere

Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Dacă partenerul/soțul este narcisist, îți sunt de interes aceste articole:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

🔹 Fotografia articolului aparține https://pixabay.com/

#narcisista

#narcisism

#parintenarcisist

#mamanarcisista

#tatanarcisist

#victimanarcisism

#abuznarcisic

Tags: , ,

Leave a Reply