Cum psihicul dezvoltă inconștient mecanisme de apărare adaptative pentru a face față unor experiențe dificile sau traumatice

  • Reading time:9 mins read


Studiu de caz: Fiica unei mame narcisiste grandios

Prin exemplul de mai jos – situația este mult simplificată – vreau să evidențiez modul în care psihicul uman dezvoltă, adesea inconștient, mecanisme de apărare adaptative pentru a face față unor experiențe dificile sau traumatice.

Prezentare

Toată copilăria și adolescența, fata (n.a. azi femeia adultă cu care lucrez) a fost obligată de mamă aproape să facă zilnic curățenie în toată casa, iar dacă găsea o mică urmă de praf sau un ciucure de la covor nealiniat ca ceilalți – de toți nealiniați nici nu se punea problema, o bătea.

Până să plece la facultate, a reușit să supraviețuiască găsind „tiparul” motivelor de supărare ale mamei, astfel încât să le poată evita. Nu a rezolvat prea mult! Practic, aproape orice avea potențial să o supere atât de mult pe mama ei încât să o bată crunt.

Când a venit pe lume sora, după ce a mai crescut, a sperat să îi fie alături. Nu să îi ia apărarea, ci să aibă un umăr pe care să plângă.

Dar sora a devenit copilul favorit al mamei.
Au început comparațiile directe, etichetările umilitoare, remarcile pasiv-agresive, toate menite să scoată în evidență capacitățile sorei și neajunsurile ei.
Sora a devenit „copilul de aur”.

Tatăl, un om bun, dar incapabil să facă față mamei, s-a retras în el și în băutură, dar fără să facă scandaluri sau să fie agresiv. Nu a fost capabil să își apere fiica, nici măcar să ia atitudine.

Ce a putut, însă, să facă, a fost să o ajute cu temele la matematică, ceea ce pentru fată a fost salvator. Mama o obliga să își facă temele cu ea, în ordinea în care dorea ea, mama, motiv pentru care materiile ale căror teme le făcea cu mama deveniseră un calvar.

Temele la matematică au fost momentele ei cu tata. Îi explica cu calm ce nu înțelegea de atâtea ori cât era nevoie.

Copilul are nevoie de confirmarea realității

În cadrul unei ședințe recente, povestind ceva aparent neimportant, persoana a spus: „De mică am căutat să înțeleg de ce se întâmplă ceva, am vrut sā aflu mecanismul din spatele situației, și am căutat şi tipare! Aşa sunt eu!”.

Nu mi-a atras atenția dorința ei de a cunoaște și de a înțelege realitatea, ce i se întâmplă, nimic nefiresc în asta, ci fermitatea cu care a afirmat „trebuie să știu mecanismul din spatele a orice” și faptul că a asociat cu tiparele.

– De ce trebuia să știi mecanismul din spate și care e legătura cu tiparele?

– Pentru că mare parte din viață eu nu am știut pe ce lume trăiesc, dacă percep bine realitatea! De fapt, am fost sigură că e ceva în neregulă cu mine! Sora mea care vedea cum se poartă mama cu mine, mi-a spus constant: „Hai, măi, că nu ți-a făcut nimic, a zis și ea așa!/Prea ești sensibilă, era obosită/nervoasă …!” Deși fusese de față și văzuse că nu făcusem nimic care să merite furia mamei. Apoi erau copii care o cunoșteau pe mama, îmi spuneau că „tare mult trebuie s-o iubesc pe mama, și-ar dori să aibă o mamă ca a mea!” De fiecare dată când auzeam asta, mă întorceam în mine însămi și-mi spuneam că e ceva în neregulă cu mine, că eu nu înțeleg ce mi se-ntâmplă dacă ceilalți copii o văd așa! Mai ales că în public se purta decent cu mine, chiar grijuliu! Iar tipare am căutat tot ca să aflu dacă și ceilalți copii trăiau ce trăiam eu, că nu eram doar eu copil și făceau și ei rele! Îți dai seama, că peste 40 de ani am trăit așa?? Nu m-am îndoit de justețea a ce mi se întâmpla, m-am trezit abia când am citit despre narcisism!!

– Practic, dorința asta puternică de a afla mecanismul din spatela a orice, de fapt, pe tine te-a ajutat să supraviețuiești psihic și emoțional, să nu o iei razna și să ai repere în realitate. Tactica intuitivă pe care ai dezvoltat-o, care a luat forma dorinței de a ști ce se află în spatele a orice, a fost, de fapt mecanism de apărare cu care ai putut înfrunta realitatea de copil.

A confirmat dând din cap de mai multe ori.

Grup de suport online pentru victimele relațiilor narcisiste

În fiecare joi la ora 19.00

Într-un cadru sigur, confidențial, vei împărtăși experiențe cu cei care au trăit ceva similar

Alătură-te cu încredere!

Concluzii

Copilului abuzat sistematic, îi era invalidată emoțional realitatea.

În lipsa unei validări externe (din partea altora), nevoia de a înțelege mecanismul din spatele invalidării, al tăcerilor, al lucrurilor nespus ca și când nu s-ar fi întâmplat, a devenit un mod de a reconstrui realitatea, de a o verifica logic și obiectiv, pentru a se putea baza pe propria percepție.

Soluția (inconștient adaptativă): a căutat mecanismele de funcționare ale celorlalți („De ce face mama asta? De ce reacționează așa? ), pentru a-și reconstrui realitatea pe bază logică, în lipsa uneia emoționale sigure.
În lipsa validării externe, înțelegerea mecanismului a devenit busola internă.

Poate apărea întrebarea: „Dacă ceilalți nu au confirmat realitatea abuzului (ba dimpotrivă, au contrazis-o idealizând agresorul), atunci pe ce și-a sprijinit copilul abuzat reconstrucția realității?

Pe logică, anticipare și coerența internă a „mecanismului”.

Când nu ai confirmare din afară, dar ceva înăuntrul tău urlă că ceva e greșit, începi să cauți tipare și reguli — mecanisme care se repetă și îți oferă repere ale realității. Iar asta devine sistemul de orientare.

Contactul cu realitatea a fost păstrat nu prin validare externă (care lipsea), nici prin emoții (care erau periculoase sau interzise), ci prin logică, cauzalitate, observație.

Realitatea a fost reconstruită din interior, prin descifrarea tiparelor comportamentale ale abuzatorului. Acest sistem explicativ a devenit realitatea în lipsa unei alte oglinzi sigure.

Odată cu trecerea timpului, unele mecanisme de adaptare se integrează personalității, astfel că ajung să fie percepute ca trăsături de personalitate sau „ciudățenii” explicate prin formula „așa sunt eu”. Cel mai adesea, ele au la origine o cauză precisă, ancorată în istoria noastră de viață.

Sper ca rândurile de față să aducă puțină lumină în încercarea de a te înțelege mai bine, de ce acționeazi și reacționezi ori gândești în anumite feluri.

Dacă te simṭi pierdut și singur, caută ajutor!

Îl poṭi găsi în oameni de încredere, care ṭi-au fost alături și care nu ṭi-au negat realitatea sau, dacă nu ai, în comunităṭi specifice sau în ajutor de specialitate, plătit.

Observații înainte de final

* Informațiile din articol nu țin loc de diagnostic. Dacă crezi că o persoană din apropierea ta are trăsături narcisice, pentru clarificarea oricăror aspecte, adresează-te unui specialist.

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Încheiere

Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință (este contra cost)!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

🔹 Caz în lucru

🔹 Fotografia articolului aparține Pixabay.com

#narcisist #parintenarcisist #mamanarcisista #victimanarcisism #persoananarcisista #manipulare #narcisistvulnerabil

Leave a Reply