Custodia comună este tot ce te mai ține în legătură cu fostul partener/soț narcisist de care te-ai despărțit.
Preocupat de bunăstarea psihică și emoțională a copiilor, te întrebi ce și cum poți face mai bine în relația cu acesta, astfel încât copiii să nu sufere?
Cum lumea interioară a unei persoane narcisiste, este dominată de frica de abandon și rușine (la tipul narcisic grandios e, de cele mai multe ori inconștient, la cel vulnerabil pot fi conștiente), despărțirea este evenimentul care pune reflectorul pe ele. Și asta chiar dacă despărțirea este provocată de persoana narcisistă.
E important să pornești de la realitatea că războiul cu tine va continua și, cel mai posibil, să folosească și copiii.
Co-parentingul cu o astfel de persoană presupune ce a presupus și relația romantică: lipsă de respect, nedreptate, pasiv-agresivitate, agresivitate verbală, manipulare, minciună.
Și de multe ori te vei întreba care e calea corectă?
Vestea tristă este că nu există o strategie concretă, o soluție certă!
Măsurile pe care le întreprinzi pentru a-i proteja pe copii cât mai mult posibil – uneori funcționează, alteori nu.
La ce să te aștepți în perioada de după despărțire
Deși te-ai despărțit și în fapt și în drept de partenerul narcisist, ceea ce presupune mai multă liniște și predictibilitate în viața ta, interacțiunile cu el te vor face să te simți de multe ori ca o barcă în deriva pe o mare agitată.
Poate uneori ajungi să te întrebi de ce, oare ai mai divorțat, dacă răul nu s-a terminat și trăiești stări emoționale dificile, copleșitoare?
Situația se poate simți copleșitoare, dar ai în vedere mai multe aspecte:
- Tot ce implica despărțirea este nou în viața ta, nu ai încă o rutină pentru asta, o vei dobândi pe măsură ce timpul va trece, te vei adapta noii realități și îi vei face față tot mai bine!
- Ai deja experiență în gestionarea relației cu persoana narcisistă, nu mai ești ca la începutul relației, deci o cunoști – spun asta în sensul că impulsivitatea, incapacitatea ei de reglare emoțională, lipsa de responsabilitate sunt predictibile, nu le poți preveni, dar emoțional și psihic păstrează-le mereu în minte ca pe realitate posibilă
- Frica copleșitoare pe care uneori o simți în relația cu ea este o rămășiță a trecutului relației avute
- Nu există un părinte perfect, faci tot ce poți mai bine pentru copiii tăi!
Vreau să le spun copiilor că părintele lor este o persoană narcisistă
Înainte de a trece la acțiune, reflectează la motivele pentru care ai vrea să faci asta și la consecințele care pot decurge de aici. Fii sincer cu tine însuși!
Poate că primele răspunsuri care îți vin sunt: vrei copiii să înțeleagă ce fel de persoană este co-părintele, să vadă diferitele „măști” pe care le poartă sau să îl demaști înainte ca el să înceapă să vorbească rău despre tine. Ultimul aspect este aproape inevitabil, nu ai cum să-l previi. Ce poți face atunci când se va întâmpla, vom vorbi mai jos.
Poate că ai fi îndreptățit să te răzbuni, să dezvălui adevărata personalitate a celui care, atunci când erau copiii foarte mici, nici măcar nu era interesat de ei, vă lipsea de suport material și lipsea de acasă, iar tu ai dus greul sau care te-a abuzat și, poate, te mai abuzează, iar ei nu știu nimic despre asta!
Dar dacă ai face asta, nu doar că le-ai frânge inima, dar i-ai face să fie mai confuzi – copiii nu procesează cu mintea și emoțiile unui adult ce se întâmplă.
Cum să mă port cu copiii
Atât în timpul, dar și după despărțirea de partenerul narcisist, te vei simți ca un jongleor pe sârmă.
Vei avea de menținut un echilibru imposibil: să fii prezent, să-i protejezi pe copii, să gestionezi anxietatea și tensiunea provocate de: grijile de zi cu zi, de noua viață, anxietatea copiilor în tranzițiile dintre cele două case, furia lor legată de asta, dezacordurile privind modul în care co-parentul își gestionează casa, grijile eterne că nu ești acolo în fiecare zi din viața lor.
Este epuizant, dar acest echilibru delicat este exact ceea ce creează un spațiu sigur și sănătos pentru copii.
Acest echilibru nu îți va reuși mereu, e firesc, nu ești singur în relația de co-parentaj, iar celălalt părinte este cum este! Dar siguranța emoțională și psihică a copiilor nu va fi afectată de situațiile în care nu ți-a ieșit, ci dacă se simt abandonați, aruncați de la un părinte la altul sau folosiți, dacă nu te preocupi activ să îi protejezi (mă repet, chiar dacă nu îți reușește mereu).
Sunt situații în care copiii sunt tratați bine de părintele narcisist, se distrează cu el, în timp ce celălalt părinte (de obicei cel cu care locuiesc) are resentimente împotriva acestuia și chiar îl întreabă de ce nu participa la activitățile lor împreună?
Părintele narcisist se poate comporta ca un părinte „perfect” atunci când are un interes anume sau, pur și simplu, să dovedească ce bun este comparativ cu tine. Firesc, copiii nu au de unde să știe, vor fi încântați de cum este el.
Este uimitor cât de abil poate fi un părinte narcisist: își poate pune și scoate masca după bunul plac. Poate înșela, minți și abuza emoțional pe fostul partener (sau alt adult) și apoi, în fața copiilor, să fie un părinte adorabil pentru aceștia.
Fii empatic, nu îi manipula emoțional sau psihologic pe copii! Încearcă pe cât poți, să nu îi pui în situația de a lua parte la conflictele dintre tine și celălalt părinte. Probabil cât ați trăit în aceeași casă, au fost suficiente momente în care nu ai putut evita asta.
Chiar dacă pornirea ta, îndreptățită, este să le vorbești copiilor de rău pe celălalt părinte sau să nu „îndulcești” realitatea, este foarte important să te menții echilibrat și să-i protejezi emoțional.
Nu poți controla comportamentul narcisistului, dar, într-o măsură poți controla modul în care reacționezi tu și cum îți susții copilul, chiar dacă te simți epuizat, copleșit. Oferindu-le un părinte stabil, empatic și prezent, le oferi cea mai bună șansă de a-și dezvolta reziliența și de a avea o bază sigură în viață.
Evită să le pictezi o imagine grandioasă și falsă despre părintele narcisist! Nu e nevoie să le spui că este minunat sau un erou ori că trebuie să-l respecte cu orice preț. Lasă-i să își formeze ei părerea despre părinte, tu ai grijă de impactul comportamentelor acestuia asupra lor!
Dacă relația a fost abuzivă fățiș – a existat abuz fizic și/sau verbal, eventual sexual înainte de despărțire – copiii știu că celălalt părinte este abuziv. Nu e nevoie să le spui, ci doar să veghezi asupra siguranței lor emoționale și psihice în relația cu acel părinte.
Nu le nega realitatea trăită (nu le face gaslighting)! Nu le spune: „Mama/tata nu spune cu adevărat lucrurile astea când e furios!” sau „De fapt, nu vrea să țipe la tine!”
Poate la finalul acestui articol simți dezamăgire că nu ți-am oferit nicio soluție! Așa cum ți-am spus, ele nu există! Știi prea bine că relația cu o persoană narcisistă este imposibilă!
Dar ai încredere în tine, în capacitățile tale și în calitățile tale de părinte! Și nu uita că faci cât de bine și ce poți, în condițiile date!
Cum protejezi copiii de părintele narcisist sau de consecințele de a avea un părinte narcisist
Nici acest răspuns nu este unul complet satisfăcător.
Obișnuiește-te cu ideea că există doar atât cât poți face – mai mult decât crezi, dar limitat!
Un părinte prezent, stabil, implicat în viața copiilor săi, fără să fie intruziv, poate fi un antidot major față de părintele narcisist, oferind copiilor un sentiment real de siguranță. Chiar în condițiile unui co-parenting dificil, nedrept și brutal cum este cu o persoană narcisistă. Prezența ta și modul în care gestionezi relația cu copilul tău contează enorm.
Felul în care tu relaționezi cu copiii poate compensa mult pentru efectele negative ale părintelui dificil și le poate oferi acestora atașamentul sigur, empatia, compasiunea și validarea de care au nevoie.
Copiii care au un astfel de părinte stabil, chiar dacă au și un părinte narcisist, foarte probabil să fie puțin afectați de anxietate și de sentimentul că „nu sunt suficient de buni”, dar asta un elimină posibilitatea de a avea un simț solid al propriei identități și valori, de a se descurca bine în viață.
De fapt, copiii din astfel de familii pot avea adesea o perspectivă mai realistă asupra lumii și a relațiilor umane. Dar, da, există un anumit cost emoțional.
Adesea, părintele non-narcisic se confruntă cu sentimentul de vinovăție: „Mă simt groaznic nu doar pentru că m-am putut vreodată simți atras de o astfel de persoană, dar și pentru ce li s-a întâmplat copiilor mei și prin ce trec din cauza acestei relații.”
Îți spun deschis că a te umple de reproșuri nu te ajută sub nicio formă!
Ce însă, îți poate fi de folos este să te apropii de tine, de cel care erai când ai făcut alegerea partenerului, așa cum ai fost modelat de historia ta de viață de până atunci, și să te înțelegi.
Există niște explicații pentru carea i făcut această alegere, unele pot fi conștiente, altele nu. De multe ori, motivele sunt făcute din mici detalii din viața noastră la care nu te-ai fi gândit vreodată că îți pot influența alegeri sau decizii.
Încercând să înțelegi ce anume ți-a influențat alegerea dincolo de aspectele evidente, nu uita că atunci când ți-ai ales partenerul, despre narcisism nu se vorbea. Chiar și în țările mai avansate economic, este o tema relativ nouă de 50 de ani.
Este suficientă vinovăția pe care a răsturnat-o de-a lungul timpului peste tine partenerul narcisist, nu ai nevoie să te împovărezi și mai mult. Deși, aceasta este tendința victimelor unei relații narcisice, mai ales când a crescut cu un părinte narcisist. Să fii de vină și să trăiești în durere, sunt familiarități.
În prezent, e nevoie de toată energía și vigilența ta pentru a fi prezent în viața copiilor nu doar pentru a-ți împlini datoria în calitatea de părinte pe care o ai – tată sau mamă – dar și pentru a contracara acțiunile rău intenționate și manipulative ale celuilalt.
Vinovăția
Nu am să te mint, copii trăiesc propria vinovăție pentru destrămarea relației părinților, dar depinde foarte mult de felul în care părinții gestionează situația și îi explică ce s-a întâmplat. Nu îi va ajuta cu nimic dacă tu te vei învinovăți!
E important să te simtă aproape, iar asta o faci ca și până acum, prin felul în care comunici și te raportezi la ei, prin felul în care te implici în viața lor – cu curiozitate și respect, păstrând și învățându-i limite sănătoase – transmițându-le constant că ești sprijinul lor și că pot conta pe tine.
Copiii văd și când tu ești rănit sau manipularea la care ești supus și se pot simți vinovați pentru momentele distractive cu părintele narcisist, iar asta le poate crea conflicte interne.
Pot simți vinovăție mai mult sau mai puțin conștientă, pentru că se distrează cu un părinte care nu este întotdeauna bun sau care nu-l tratează corect celălalt părinte, de cele mai multe ori chiar și pentru destrămarea familiei.
Dacă simt că tu ești spațiul lor sigur, chiar dacă va fi dureros și confuz pentru ei, capacitatea ta de a rămâne stabil, sincer, deschis și prezent în relația cu ei, chiar și în zilele în care te simți slab, se va constitui, în timp, într-o lecție foarte importantă: îi va învață respectul de sine și reziliența.
Observații înainte de final
* Dacă am folosit preponderent adresarea la genul masculin, nu înseamnă că doar bărbații sunt narcisiști! Am folosit masculinul într-un sens neutru, pentru a facilita exprimarea și a nu schimba permanent genurile!
* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!
Încheiere
Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.
Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!
Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!
- Dacă simți că ești singur(ă) sau confuz(ă) și nu ști ce să faci, ne putem întâlni într-o ședință plătită!
- Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.
- Eu însămi sunt victimă a unei relații narcisice! Nu doar că știu ce înseamnă și cum se simte, dar, pe lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine — parcurs în propria mea psihoterapie psihodinamică— am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.
- Experiența mea personală și profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg și fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens.
- În ultimii ani am ales să-mi aprofundez formarea în psihoterapie psihanalitică.
- Am urmat timp de doi ani cursurile Școlii de formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului (Fundația Generația), iar din 2024 continui cu Cursul de formare în psihoterapie psihanalitică și consiliere psihodinamică al Asociației de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București.
- Deși nu am absolvit facultatea de psihologie, am fost acceptată în ambele programe datorită experienței mele anterioare în psihoterapie personală și a cunoștințelor acumulate de-a lungul drumului meu de autocunoaștere.
- Lucrez pe baza principiilor psihoterapiei psihodinamice, merg regulat la supervizare individuală și de grup cu formatori psihanalitici cu experiență și continui să particip la conferințe și cursuri de perfecționare din domeniul psihanalizei.
Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:
- Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
- Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
- Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
- Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
- Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
- Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
- Te interesează:
- Dacă părintele meu este narcisist, sunt și eu narcisist?
- Părintele meu, un narcisist
- Mama narcisistă și copilul fată
- Cum influențează o mamă narcisistă dezvoltarea emoțională și gândirea copilului
- Relația tată narcisist, copilul fată
- Caracteristici ale relației tată narcisist-copilul băiat
- Fidelitatea (inconștientă) a fiicei adulte față de mama narcisistă vulnerabil
- Legătura traumatică sau durerea ca normalitate
Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:
- Love-bombing
- Diferența între seducția sănătoasă și love-bombing
- Cum cădem ușor în capcana narcisistului
- Etape ale conștientizării în relația cu un narcisist
- Narcisistul neglijent
- Ruminația – gândirea obsesivă fără finalitate
- Abuzul emoțional. Ce este, semne și consecințe, recuperare
- Minimalizarea – tehnică de manipulare a persoanei narcisiste
- De ce persoana narcisistă pare că nu te aude când îi vorbești?
- Ciclul abuzului narcisic
- Protecția față de un narcisist – metoda ”grey rock”
- Despre cum câștigă încrederea persoana narcisistă și abuzul narcisic
- Este relația (romantică) cu un narcisist abuzivă?
- Oare nu sunt eu narcisistul?
- Vrei să îi spui în față că e un narcisist?
- Trăsăturile care atrag o persoană narcisistă
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Cum o sprijină și încurajează. Exemplu de caz când victima este un copil (I)
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Exemplu de caz când victima este un adult (II)
- Moduri subtile în care o persoană narcisistă manipulează verbal. Exemple și analiză
- Frica în relația narcisistă
- Atitudinea apropiaților victimei relației narcisice la aflarea realității acesteia
- Identitatea victimei după relația cu o persoană narcisistă
- Despre cum câștigă încrederea persoană narcisistă și abuzul narcisic
- De sărbători, în familie, cu părintele narcisist
- Să (mă) mai explic, poate acum va înțelege
- Ce trăiește victima unei relații narcisiste după despărțire
- „De ce nu am putut vedea realitatea?” – întrebarea copilului adult al unei mame cu trăsături înalt narcisice
- Comunicarea cu o persoană narcisistă (I). Așteptări și obiective realiste
- Comunicarea cu o persoană narcisistă (II). Cum să te protejezi
- Vinovăția în relația narcisică
- Ajutor nesolicitat și inducerea vinovăției – formă de manipulare a persoanei narcisiste vulnerabil
- Abuzul financiar. Ce este, semne, tipuri de abuz financiar
- M-am despărțit de partenerul narcisist pentru că nu mai suportam și tot nu-mi găsesc liniștea! Ce e-n neregulă cu mine?
Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.
Articole despre dependența emoțională:
- De la nevoia de afecțiune la dependența emoțională
- Dependența emoțională și identitatea de sine. Cine sunt eu?
- Codependența emoțională – o introducere mai detaliată
- Ce poți face ca să te recuperezi din starea de dependență emoțională
- De ce atrag persoane narcisiste?
- Diferența dintre seducția sănătoasă și love-bombing
Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!
Fotografia articolului aparține Pexels.com
Tags: #codependentaemotionala, #incredereinsine, #narcisism, #parintenarcisist
#victimanarcisism
#mamanarcisista
#tatanarcisist
