Vinovăția în relația narcisică

  • Reading time:19 mins read

Vinovăția este una dintre cele mai puternice, subtile și îndelungate emoții trăite de victimele relațiilor narcisice.

Ce este vinovăția

Vinovăția reparatorie și vinovăția distructivă

Vinovăția este emoția pe care o trăim când credem că o vorbă, un gest, o acțiune sau comportamentul nostru a cauzat un rău cuiva.

Când este conștientă, vinovăția are un efect copleșitor asupra persoanei în cauză, simte că ar vrea să dispară. Vorba românească „îmi vine să intru în pământ de rușine” este foarte expresivă.

Înafara contextelor de manipulare, vinovăția este o emoție cu rol benefic. Ea apare ca un mecanism de auto-corectare, am făcut ceva greșit și, sub impulsul ei, vrem să reparăm.

  • Exemple:
  • Faci cumpărături și uiți să plătești un produs, îți dai seama, te simțim vinovat și te întoarci la magazín să plătești.
  • Sau ești atras de un coleg de muncă, ieși cu el la o bere fără să depășiți limitele colegialității și simți vinovăție față de partener, considerând că l-ai mințit. Sau copiezi răspunsurile la un examen și te simți vinovat că ai „înșelat” pentru a fi sigur că iei nota de trecere.

Când vinovăția nu are legătură cu faptele, comportamentul persoanei și este indusă de altcineva, vinovăția este distructivă.

În astfel de situații, de multe ori rămâne la un nivel inconștient, victima nu realizează că are o astfel de trăire, dar comportamentul său este condus de ea!

Persoanele cu comportament manipulator sau cele cu trăsături înalt narcisice folosesc vinovăția constant și distorsionat, ca instrument subtil de manipulare. Vinovăția nu vine din faptele victimei, ci din modul în care abuzatorul o determină să le perceapă. Asfel, ea devine un instrument de manipulare care reduce victimei autonomía psihică și emoțională, capacitatea de a pune limite și care o ține blocată în relație.

Vinovăția este un element central al abuzului narcisic și al relațiilor bazate pe control și dominare.

În relația narcisică, vinovăția este un cumul între distorsionarea realității, gaslighting, rușine, abuz, abandon, control și dominare psihică și emoțională.

Ni se întâmplă tuturor ca, în situații în care ne simțim jenați, rușinați și chiar vinovați că am făcut/spus ceva nepotrivit sau cauzat un rău cuiva, să nu putem recunoaște deschis asta și atunci să mutăm responsabilitatea pe umerii altei persoane. Da, este o „mică” tactică de manipulare la care apelăm temporar. Asta nu ne face niște manipulatori!

Problema apare când ea face parte din comportamentul constant al persoanei.

Grup de suport online pentru victimele relațiilor narcisiste

În fiecare joi la ora 19.00

Într-un cadru sigur, confidențial, vei împărtăși experiențe cu cei care au trăit ceva similar

Alătură-te cu încredere!

Instaurarea vinovăției

Persoana manipulatoare/narcisistă induce vinovăția treptat și subtil, ea nu poate fi identificată de la început per se! Vor fi ocazii, contexte în care frânturi de realitate vor fi distorsionate și „întoarse” împotriva victimei.

Pe măsură ce încrederea celuilalt este câștigată – realitate percepută astfel de persoana narcisistă – subtil, fără ca victima să realizeze, îi transmite îndoială, neîncredere, rușine, fiecare însoțind vinovăția.

Menținerea ciclului vinovăției de către persoana narcisistă se face prin perpetuarea unei combinații între: sentimentul de insuficiență – ceea ce face, gândește, spune victima nu este bine, trebuie să se străduiască mai mult, responsabilizarea ei pentru un rău pe care, de fapt, nu l-a făcut/îl face, starea de neputință indusă de nemulțumirea constantă a persoanei narcisiste și distorsionarea subtilă a realității.

În timp, vinovăția ajunge să devină un mecanism de auto-judecată și auto-referință, chiar și atunci când acțiunile victimei sunt normale.

Participanții indirecți și din afara relației care întăresc sentimentul de vinovăție

Din păcate, nu doar abuzatorul contribuie la vinovăție, ci societatea însăși întărește aceste sentimente prin mentalitate și așteptări:

  • „Este părintele tău, nu ai ce să faci! Doar s-a sacrificat pentru tine”
  • „Divorțul este rușinos, chiar dacă relația nu funcționează.”
  • „Iartă de fiecare dată și oferă a doua șansă.”

Aceste mesaje externe validează vinovăția și împiedică victimele să-și recunoască nevoile și dreptul la protecție.

Un astfel de rol de întărire a vinovăției și blocare a victimei în abuzul narcisic îl au împuternicitorii persoanei narcisiste.

Cei care îi scuză sau motivează comportamentul fie din superficialitate și comoditate, fie din loialitate, de cele mai multe ori au un interes direct, indirect, în relația cu aceasta.

Cele mai frecvente moduri prin care persoanele narcisiste induc vinovăția

1. Mutarea vinei asupra victimei

Se face prin punerea responsabilității pe umerii celuilalt.

Exemplu: Tu spui „Fac totul în casă și mă simt copleșit.” Persoana narcisistă răspunde: „Ești leneș, de-aia ești stresat, eu petrec atâtea ore la serviciu și nu mă mai plâng.”

În loc să-și asume lipsa de implicare sau să deschidă un dialog în care să recunoască realitatea, faptul că nu face niimc, în casă, dar și lipsa de timp din cauza serviciului și să întrebe cu curiozitate sinceră care sunt treburile cele mai copleșitoare ca să găsească soluții împreună, îl face pe celălalt vinovat.

Indiferent de natura relației, discuția în contradictoriu cu o persoană narcisistă – oricât de neimportant ar fi subiectul – lasă interlocutorul confuz cu privire la tema în discuție (nu mai știe cum s-a ajuns în cu totul altă parte), vlăguit de energie, îl face să se simtă vinovat de ceva (poate fi doar o senzație difuză de vinovăție), inadecvat, că a făcut ceva ce nu trebuia să facă, dar nu înțelege ce.

Oricât de greu este de înțeles și acceptat, asta se întâmplă pentru că felul în care persoana narcisistă percepe realitatea este unul distorsionat de al majorității – și imposibil de prevenit – dar și pentru că finalitatea oricărei discuții are ca scop dominarea celuilalt.

Iar când e vorba de conflictul într-o relație romantică cu o astfel de persoană, lucrurile se complică foarte mult.

Strategia „Neagă-atacă-inversează rolurile victimă-agresor” -DARVO

Felul în care persoana narcisistă abordează conflictul poate fi desfăcut într-o schemă care are niște etape cronologice. Această schemă nu e gândită și pregătită a priori, îi vine firesc, pentru că este reflectarea felului în care percepe și face față realității.

În cazul narcisiștilot maligni, această ”schemă” a abordării situației conflictuale este conștientă și premeditată.

Pentru că ea reprezintă un tipar de comportament, i s-a dat și un nume în engleză, care este un acronim, adică numele este format din prima literă a fiecărui cuvânt care denumește etapele acestei ”scheme”: DARVO:

D (denying): Negarea comportamentului care i se reproșează

A (attacking): Atacarea verbală, acuzarea interlocutorului

R (reversing): Inversarea (rolului)

V (victime): Victimei (cu cel de)

O (offender): Agresor

Exemplu: A face niște observații/reproșuri/ acuzații lui B. B le neagă și devine ofensiv acuzându-l pe A de niște lucruri care nu au legătură (directă) cu cele în discuție. În acuzațiile pe care le face, B folosește niște detalii reale, general valabile sau de necontestat în contextul concret, fapt care ”îl agață” pe A, îl provoacă, punându-l în situația să se apere. Astfel, A, din poziția de inițială victimă (persoană nedreptățită, lezată, care reproșa), ajunge abuzatorul care îi face rău lui B.

Strategia DARVO este folosită de persoanele manipulatoare cronic, nu doar de persoane narcisiste, dar poate fi observată și ca strategie de abordare a unui conflict fără ca persoana care o folosește să fie una narcisistă sau manipulatoare, dar având un sentiment puternic al vinovăției, în loc să și-o asume, preferă să nu o confrunte și să o arunce asupra celuilalt.

Să fii repede confuzat și să renunți la ce voiai inițial să spui sau în a-ți face dreptate într-o anume situație, devine de înțeles.

2. Minimalizarea trăirilor

Persoana narcisistă bagatelizează emoțiile, sentimentele, trăirile celuilalt transmițându-i direct sau indirect că exagerează, că simte nepotrivit situației respective.

Exemple: „Mă doare că ai anulat planurile fără să-mi spui.” → „De ce faci atâta caz? E doar o ieșire, nu fi sensibil!” sau „Partenerul spune că a avut o zi grea la serviciu, iar persoana narcisistă îi rădpunde: „Ce paote fi așa de greu unde lucrezi tu, mereu exagerezi?!”

3. Inducerea îndoielii asupra propriei memorii și a percepției assupra realității – gaslighting

Gaslighting, în esență, înseamnă negarea realității unei persoane, indiferent că este vorba de cea exterioară (evenimente, situații, împrejurări) sau de cea interioară, a gândurilor, emoțiilor, amintirilor.

4. Victimizarea

Exemple: Afirmații de tipul: „După tot ce fac eu pentru tine, așa mă răsplătești?”, „Eu sufăr mereu, tu nu înțelegi prin ce trec!”, „Dacă pleci, n-o să pot trăi fără tine!”, „Eu sunt mereu cel rănit, tu ești mereu cel puternic!”, „Am peri de lup pe mine, nimeni nu mă iubește cu adevărat, nici măcar tu!”

Victimizarea îl face pe cel căruia este îndreptată să se simtă vinovat și responsabil pentru emoțiile celuilalt, până ajunge să-și piardă libertatea și autenticitatea în relație.

5. Retragerea afecțiunii/iubirii ca pedeapsă

Exemple: Prin simple afirmații – „Nu mai vorbesc cu tine până nu faci așa (n.a. cum vrea persoana care face afirmația)/până nu cădem de acord asupra subiectului!”, „După cum te-ai purtat, nu meriți să te mai îmbrățișez!”, „Dacă nu te schimbi, nu mai simt nimic pentru tine!”, „Nu mă mai atinge, nu vreau să fiu lângă tine!” sau prin refuzul constant de gesturi de tandrețe (îmbrățișări, săruturi, apropiere) după un conflict, pentru a-l face pe celălalt să cedeze.

Când iubirea devine condiționată și retrasă ca pedeapsă, partenerul ajunge să trăiască nesiguranță și frică de a nu pierde relația — și astfel se rupe sentimentul de siguranță care ține cuplul împreună.

6. Reamintirea greșelilor din trecut

Exemple: „Îți mai aduci aminte ce ai făcut anul trecut? Încă nu mi-ai cerut iertare!”, „De fiecare dată când greșești, trebuie să-ți amintesc trecutul tău!”, „Nu uita ce-ai spus atunci, asta îmi arată cine ești cu adevărat!”, „Ai făcut asta odată, deci nu pot avea încredere în tine nici acum!”

7. Șantajul emoțional

Partenerul este făcut să se simtă dator, rușinat sau vinovat pentru ca persoana narcisistă să paotă domina și controla.

Exemple: „Dacă mă iubești cu adevărat, faci asta pentru mine!”, „O să mă îmbolnăvesc din cauza stresului pe care mi-l provoci!”, „Dacă pleci acum, să nu te mai întorci niciodată!”, „Vezi ce sacrificii fac eu pentru tine și tu nici atât nu ești în stare?”, „Dacă nu faci … (n.a. cum zice cel ce afirmă), înseamnă că nu îți pasă de relația asta!”, „Știi cât de ușor aș putea găsi pe altcineva?”, „O să sufere și copiii din cauza ta!”, „O să le spun tuturor ce fel de om ești dacă nu mă asculți!”, „Îmi vei distruge viața dacă mă părăsești!”, „Tu ești singura persoană care mă poate salva!”

8. Tratamentul tăcerii

Partenerul se supără, dar în loc să spună ce simte sau ce îl deranjează, alege să nu mai vorbească deloc. Nu răspunde la întrebări, evită contactul vizual și se retrage complet. Face asta ca să-l pedepsească pe celălalt, să-l facă să se simtă vinovat și să „cedeze” fără ca problema reală să fie discutată.

Exemple: Partenerul se supără, dar în loc să spună ce simte sau ce îl deranjează, alege să nu mai vorbească deloc, nu răspunde la întrebări, evită contactul vizual și se retrage complet. Sau face afirmații urmate de retragere: ”Nu îți mai vorbesc până când nu înțelegi singur ce ai greșit!”, „Dacă nu faci cum vreau eu, nu mai discutăm despre nimic!”

Scopul este de a-l pedepsi pe celălalt și de a-l face să se simtă vinovat pentru „a ceda” fără ca problema reală să fie discutată.

9. Proiecția

În psihologie, proiecția înseamnă atribuirea propriilor comportamente, emoții, trăiri (de ex. gelozia, furia), gânduri, caracteristici sau impulsuri altei persoane, grup sau obiect.

Comportamente pasiv-agresive

Vorbind de pasiv-agresivitate, înseamnă că agresivitatea este ascunsă, mascată, ceea ce o poate face greu sau de nerecunoscut.

Efectul agresiv-pasivității este că destinatarul ei este provocat, dar nu va resimți agresivitatea ca atare, ci eventual o confuzie. Reacția imediată va fi că se va apăra sau justifica ori supăra, iar autorul, va apărea ca nevinovat, inofensiv.

Agresivitatea pasivă poate fi definită ca o furie, ostilitate exprimată în mod ascuns pentru a obține un avantaj subtil.

Comportamentul pasiv-agresiv nu este specific doar narcisistului, ci, în general, tipologiilor patologice.

În fapt este o formă de control și manipulare.

Agresivitatea se poate manifesta prin falsă politețe, printr-un comentariu aparent neutru sau sub forma unui compliment, prin a nega o stare vizibilă de disconfort, supărare, spunând că ”nu este nimic în neregulă”, prin alocarea intenționată a unui timp mai lung decât de obicei pentru a face o treabă obișnuită, evitare, neglijare sau învinovățire, prin tratamentul tăcerii cu intenția de a provoca disconfort, prin întârzierea intenționată și repetată la întâlniri, nefinalizarea lucrărilor sau nerespectarea promisiunilor asumate.

Exemplu: O persoană își confruntă partenerul/prietenul/părintele/colegul cu o problemă, cel din urmă pleacă sau nu îi mai răspunde la apeluri, mesaje mai multe zile. Primul ajunge treptat să se simtă vinovat că „l-a pierdut”.

Rădăcinile vinovăției

Vinovăția are rădăcini timpurii , de aceea devine atât de „eficientă” în relația narcisică: pentru că se leagă de niște trăiri și aspecte familiare dureroase, neintegrate emoțional și psihologic, unele chiar neconștientizate.

Copilul crescut cu un părinte care îi arată și îi transmite că iubirea nu este necondiționată, ci că trebuie „câștigată” prin conformare, sacrificiu și renunțare la sine, va crește cu un sentiment interiorizat (poate neperceptibil) al vinovăției.

Crescut într-un astfel de context, orice tentativă de afirmare, de diferențiere sau de protest este imediat însoțită de rușine și vinovăția induce de părințele narcisist. Treptat, copilul ajunge să creadă că dorințele, gândurile sau nevoile sale rănesc sau dezamăgesc părintele. Cu timpul, mecanismul devine automat: persoana se simte vinovată chiar și atunci când nu există niciun motiv real.

O relație în care ești preocupat constant de a te restrânge în tine, de a te face „tot mai mic” ca să nu faci ceva rău celuilalt, în care el este singurul reper al stării de bine, este o relație abuzivă. Tu ai renunțat deja la tine!

Neputința dureroasă cu care te confrunți este începutul drumului către depresie și, poate, și către afecțiuni.

Orice ai face nu te vei putea calibra, adapta așteptărilor și dorințelor sale! Mereu vei fi greșit și insuficient! Să renunți la tine nu este dragoste, este control și dominare.

Rămânând prins în vinovăție, te îndepărtezi de tine, de sinele tău autentic și pierzi ani din viață!

Când vezi relația așa cum este: o relație limitativă, abuzivă, și înveți să iei decizii sănătoase pentru tine – să rămâi sau să pleci, să te protejezi sau să te detașezi emoțional.

Efectele cumulative ale relației narcisice

Relațiile narcisice duc la pierderea identității și a instinctului propriu.

Comportamentele narcisice – gaslighting-ul, manipularea, disprețul, invalidarea, au un impact cumulativ:

  • Victima internalizează aceste mesaje negative și le folosește pentru a-și evalua propria valoare.
  • Se instalează un cerc vicios în care auto-devalorizarea, adoptarea realității celuilalt ca unica valabilă și renunțarea la sine devin normalitate pentru victimă, iar persoana narcisistă își consolidează controlul.

Sănătatea psihică, emoțională și, implicit și cea fizică, sunt afectate, dezvoltarea personală devine imposibilă, convins fiind că „nu meriți mai mult”.

Cum se poate ieși din capcana vinovăției

Recunoașterea vinovăției ca instrument de manipulare

Pentru ca victima să își recapete claritatea, luciditatea și, treptat, autonomia emoțională și psihică, conștientizarea vinovăției și a felurilor în care ea acționează este esențială!

Însă este dificil de făcut singur, e nevoie ca cineva să țină victimei o oglindă a realității.

Dacă ești într-o relație romantică cu o persoană narcisistă, este esențial să ai un prieten de încredere, care percepe obiectiv realitatea și pe ale cărui opinii poți conta. Confruntă cu el ce trăiești, e important!

Ideal e să mergi la un psihoterapeut, dar unul potrivit, care are o asfel de experiență! Procesul prin care vei trece împreună cu el îți va aduce claritate, îți va separi gândurile și dorințele tale de cele ale persoanei narcisiste, vei face pași importanți către sinele tău adevărat, vei afla cine ești, vei reintra în contact cu tine, îți vei regăsi încrederea în sine și în propria percepție a realității

Uneori, nu este nevoie să petreci timp constant cu prietenii, o singură interacțiune validantă poate ajuta la reducerea sentimentului de auto-devalorizare, dar asta depinde foarte mult de istoria de viață a persoanei. În general, relațiile narcisice te fac să simți vinovăție și neputință.

De cele mai multe ori, durează ani până când victima unei relații narcisiste poate realiza că este manipulată și învinovățită pentru ceva ce nu face.

O bună perioadă de timp, vinovăția nici nu este conștientizată de victimă, atât de „meșteșugit” și bine pus la punct este mecanismul acestei manipulări.

Chiar și după ce iese din relație sau nu mai este în contact cu persoana narcisică, victima realizează că simte vinovăție. În pofida faptului că nici nu mai are contact cu abuzatorul.

Această emoție are rădăcinile atât de adânc, că ajunge să fie resimțită și pentru aspecte, lucruri care nu au legătură cu persoana narcisistă, cu relația. Puterea ei este cu atât mai mare cu cât persoana are o istorie de abuz sau neglijență emoțională, dar și pentru că face echipă cu rușinea.

Cum, ce faci ca să scapi de vinovăție

Vestea tristă este că nu există o rețetă de urmat.

Dacă la conștientizare poți ajunge cu ajutorul unui prieten, ca să reduci intensitatea vinovăției, e nevoie să o lucrezi într-o relație, nu e suficient să citești despre asta și să urmezi niște recomandări-pași.

Chiar dacă pe moment îți reușește, ea nu a dispărut decât temporar. Va veni un moment când ceva o va agăța și o va scoate la suprafață.

Aceasta este părerea mea în urma experienței personale, de psihoterapie personală, dar și teoretică.

Vinovăția are și reprezentări somatice

Ea se traduce adesea printr-o tensiune, o neliniște constantă în corp: dureri de stomac, insomnii, palpitații, migrene.

Organismul reacționează ca și cum ar fi într-o stare continuă de alertă!

Sigur, acestea sunt manifestările cele mai comune, dar ea se poate simți diferit.

Ce este cert e că făcând parte dintr-un ciclu al abuzului narcisic, ea ajunge să afecteze sănătatea!

Observații înainte de final

* Informațiile din articol nu țin loc de diagnostic. Dacă crezi că o persoană din apropierea ta are trăsături narcisice, pentru clarificarea oricăror aspecte, adresează-te unui specialist.

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Încheiere

Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință (este contra cost)!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala. 

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

Bibliografie:

  • Melanie Klein: Doliul și legătura lui cu stările maniacal-depresive
  • Winnicott, D. W. – „Ego distortion in terms of true and false self”
  • Hanna Segal – „Introducere în opera kleiniană”
  • Dr. Ramani Darvasula – canal Youtube.

🔹 Fotografia articolului aparține Unsplash.com

#narcisism
#narcisistvulnerabil
#manipulare
#abuznarcisic
#parintenarcisist

Tags: , , , , ,

Leave a Reply