Experiențe comune ale fiicelor mamelor narcisiste: observații din experiența de lucru

  • Reading time:15 mins read

În experiența mea de lucru cu femei care au crescut cu mame cu trăsături înalt narcisice, am observat că, dincolo de caracteristicile cunoscute ale acestui tip de mamă, există și niște experiențe comune care au caracterizat copilăria și adolescența femeilor de azi.

Am în vedere în special acele familii în care tatăl a fost prezent în absență, care nu a fost constant disponibil pentru copil, care nu a reușit să limiteze comportamentele mamei, să își protejeze copilul activ.
De multe ori, acest tip de tată a ales să se refugieze în muncă, într-un viciu sau altă activitate, evitând să își asume pe deplin rolul și responsabilitatea de părinte.

Experiențe comune

Ziua de naștere era ignorată

În cel mai bun caz până la serbarea cu cea a fratelui/sorei „copil de aur” – sau dorința de cadou a fetei nu era respectată, nu din considerente materiale, ci pentru că nu corespundea gusturilor mamei.

Cadourile primite, cele semnificative pentru fată, erau înstrăinate de mamă fără niciun anunț prealabil și chiar dacă fata îl cumpăra din banii strânși de ea.

În situațiile în care mama manifesta curiozitate pentru dorința de cadou a fetei, îl modifica după propriile gusturi și considerații.
Dacă fata își dorea, spre exemplu, o bicicleta roz, primea de la mamă o bicicletă de altă culoare.

Mă refer la un comportament constant al mamei și nu la situațiile în care, preocupată să facă plăcerea fetei, fiind în imposibilitate obiectivă de a alege, a cumpărat ce a fost mai apropiat dorinței acesteia.

Realizările fetei erau expuse public doar pentru satisfacția mamei

… nu pentru a recunoaște meritele copilului.

Nu mă refer doar la obligativitatea de a fi cea mai bună din clasă sau de a avea doar 10, ci, mai ales la lipsa de suport emoțional, psihologic în contrast cu băile de admirație pe care mama le făcea în public, folosindu-se de realizările fetei.

Fără excepție, am auzit: „Pe mama nu a interesat-o ce făceam la școală …!” sau „A trebuit să o rog de nu știu câte ori să intervină tata/un vecin/alt părinte ca să îmi dea voie să merg la …, dar când am luat premiul I, a fost foarte mândră, povestea celor cu care se întâlnea, cu atâtea amănunte ca și când îmi fusese alături, eram absolut șocată de detaliile pe care le dădea despre efortul pe care-l făcusem! Nu mă întrebase niciodată nimic! Poate ar fi trebuit să mă simt bine, niciodată n-am simțit că e vorba despre mine! Îmi amintesc că pe măsură ce o auzeam povestind, aveam senzația că eu mă micșorez și că ea crește.”

Mama îi reproșa constant fetei că face special anumite lucruri împotriva ei, ca să o supere/să o facă să sufere, mai ales când acel lucru însemna bucurie pentru fată

Mama avea o plăcere din a-i strica bucuria.

Inversarea rolurilor

Mama se comporta ca și cum ea ar fi fost o fetiță și copilul un adult, având așteptări de la aceasta să țină cont de sensibilitățile, preferințele și dorințele ei.

În caz contrar se supăra și avea nevoie să fie împăcată, retrăgându-se din relația cu copilul.

Lipsa de interes și ignorarea unei situații/eveniment de impas important pentru fată

Fie că era vorba de o situație legată de școală ori de sănătate , așteptarea mamei era ca fata se comporte matur sau, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic: „Iar te plângi?/Tot nu ți-a trecut?”

Ironia disprețuitoare însoțea comparațiile depreciative sau etichetele negative: „Niciodată nu ești atentă!”, „Ești maestră în a face probleme!”, „Parcă ești …!” (era menționată o persoană cu un comportament negativ)

Chiar dacă situația respectivă nu se repeta frecvent sau chiar deloc, fata a auzit costant „Tu niciodată!„, „Tu mereu ….!”

Încărcarea fetei cu responsabilități de adult, de când era copil

Fata a fost încărcată constant, de copil, cu atribuții de adult: să facă curat sau mâncare regulat în casă ori să crească o soră sau un frate (nu să aibă grijă câteva ore de el), de multe ori sub amenințarea bătăii sau a pedepselor ori să îi asculte poveștile îndurerate și pline de nemulțumire despre celălalt părinte, cum o bătea/nu o respecta/orice alt rău îi făcea.

Fetei nu i se dădea voie să aibă părul lung sau să își pună în valoare feminitatea

Fata era tunsă băiețește, iar dacă își dorea să aibă părul lung, mama nu putea fi consinvă sub nicio formă.

O astfel de mamă este dominată, conștient sau nu, de invidia față de proriul copie, invidie pe care și-o manifestă mai mult sau mai puțin explicit.

Chiar și când manifestarea nu este explicită, trăirea mamei este percepută de copil ca pe ostilitate.

Acest fapt favoriza instalarea unei confuzii generalizate în relația cu mamă (trăirile ei ambivalente pentru copil, sentimentele copilului pentru ea) și dar și în privința percepțiilor realității de către acesta.
Această situație mereu m-a dus cu gândul la mama vitregă a Albei ca zăpada, care a pus să fie omorâtă pentru a nu fi întrecută în frumusețe.

Recunoașterea explicită în fața fetei, că nu a dorit-o

… și că a încercat chiar să scape de sarcină povestind încercările de a-și provoca pierderea sarcinii sau recunoașterea faptului că nu a vrut fată, a vrut băiat (în astfel de situații tunsul apare și ca o pedeapsă pentru diferitul pe care îl reprezintă fata față de dorința mamei și, în același timp, și o adaptare la realitatea dorită de mama).

Câteva secunde încearcă să îți închipui cum este să o auzi pe mama ta spunându-ți că „nu a putut să scape de tine orice a făcut!” sau povestindu-ți, spre exemplu, cum s-a aruncat din pod ori a luat nu știu ce substanță sperând că o să mori! Ce simți? Cum crezi că s-a simțit acel copil când a auzit aceste povestiri? Și nu doar o dată?

Pedepse fizice constante

Dacă fata nu îndeplinea niște standarde impuse sau cerințe ale mamei era pedepsită nu doar fizic, uneori pedepsele nefizice erau pline de sadism. „Am văzut în ochii mamei plăcerea ..!” a povestit plângând o femeia despre momentele în care mama o dădea afară din casă noaptea, aceasta fiind una din pedepsele pe care i le aplica.

De cele mai multe ori, fata a crescut cu groaza apropierii unei ore, când mama venea acasă. „Știam în ce stare e după cum ritmul pașilor ei pe scară sau după cum băga cheia în ușă!”

Obsesia pentru respectarea anumitor reguli „ale casei”

Aceste reguli nu priveau niște standarde de sănătate, igienă sau niște valori, principii deviață general acceptate.

Ele nu erau altceva decât norme impuse de mamă, de obicei legate de curățenie, sau a diverselor tabieturi ale acesteia.

Nerespectarea sau încălcarea lor, chiar și involuntară, era pedepsită fie fizic, fie emoțional și psihic, copilul asistând în cel mai fericit caz doar la o descărcare nervoasă a mamei, care se manifesta ca o furtună.
De la un aspect neimportant al vieții, imprevizibil, mama putea face ca totul să fie despre ea!

Mama a menținut un control absolut asupra unuia sau mai multor ”domenii” ale vieții

… interzicându-i fetei implicit sau explicit să aibă acces la el.

Exemplul comun este cel al gătitului.

Multe femei adulte au povestit că mama lor gătea foarte bine, felul în care gătea era apreciat și de cei din afara casei nu doar de familie, iar lor nu li s-a permis niciodată să între în împărăția bucătăriei.

La începutul lucrului împreună, aceste femei au vorbit admirativ despre acest dar al mamei, despre cum l-au respectat și s-au bucurat de el, dar, pe măsură ce am avansat, au realizat că mama, de fapt, impusese un monopol, le exclusese din acel „domeniu” al vieții.

Încercările de a face o surpriză culinară, când mama nu era acasă sau de ziua ei, s-au terminat cu un scandal din partea mamei, de obicei pe motivul că ”Ți-ai bătut joc de munca mea, uite câtă mizerie ai făcut! Obosită, de la serviciu, trebuie să trâng după tine!”

Multe din aceste fete ajung adulte care pentru care mâncarea și mâncatul sunt un automatism, ceva ce trebuie să facă pentru a exista, nu au plăcere sau simt repulsie pentru gătit ori, în cel mai bun caz, lipsă de interes sau nu știu să gătească. Cât despre anorexie, nici nu îmi vine să menționez, pentru că semnificațiile ei emoționale și psihologice sunt mult mai ample.

Partenerii romantici

Fetei nu i s-a permit să își aleagă partenerii romantici sau i se lasă falsa impresie că este liberă să o facă, situație în care aceștia erau criticați de către mamă, considerați că nu sunt demni de fiică și, eventual, acuzați sub diverse motive că nu o respectă pe ea ca mamă.

Fetele au fost susținute și încurajate să caute parteneri cu o poziție socială bună sau care aveau ceva ce pe mamă o avantaja sau interesa, sentimentele fetei fiind desconsiderate, chiar ironizate.

În speranța că „mama o să fie mulțumită că fac ca ea, l-am ales pe X, deși nu îl iubeam, nici măcar nu eram îndrăgostită! Apoi, la scurt timp după nuntă, mi-am dat seama că el se comporta cu mine ca și mama!”

Sexualitatea fetei considerată o rușine

Sexualitatea fie a fost ignorată complet, fata fiind lăsată să se descurce cu tot ce înseamna schimbările aduse de vârstă, fie a fost disprețuită, egalizată cu prostituția, caz în care fata era suspectată chiar de la vârste fragede (clasele primare) că se gândește la bărbați și amenințată cu torturi (nu exagerez, amenințările erau demne de evul mediu).

Controlul la care fata era supusă pentru verificarea lunară a menstruației sau felul în care era supusă controalelor ginecologice era umilitor.

Care au fost consecințele?

În acest context, slaba încredere în sine, teama de intimitate a femeilor adulte care au trăit cu astfel de mame, ajung să fie doar suprafața personalității.

Consecințele sunt adânci și de durată.

Cale mai întâlnite:

– Tendința adultului de a se micșora, de a fii invizibil, paradoxal, mai ales în situații/domenii în care are ceva valoros de spus

– Un gol interior ce pare imposibil de umplut, chiar și în cazul unei vieți romantice satisfăcătoare, reușite (îndrăznesc să spun o nostalgie greu de recunoscut, față de mama ideală, pe care fata nu a avut-o)

– Construirea unei vieți cât mai departe de familia de origine

– Incertitudine, îndoială cronică în a-și găsi locul în care să se stabilească (loc în sens geografic)

– Alegerea conștientă a unor parteneri doar pentru a scăpa din „închisoarea” de acasă

– Reflexul închisorii – îl numesc eu – adică tendința constantă a adultului de a rămâne în situații abuzive sau nedrepte ori frustrante pentru el, considerând greul, neplăcutul lor ca pe o normalitate.

De încheiere: rog, nu negați!

Am scris acest text nu cu pretenția de adevăr absolut, ci pe baza experienței mele de lucru.

Este posibil ca unele aspecte să vi se pară potrivite, altele nu! Asta nu înseamnă că efectele asupra celor care au trăit cu o astfel de mamă, nu au existat.

Dacă nu vă regăsiți în aceste rânduri, vă rog să nu negați aceste experiențe, pur și simplu treceți mai departe, înseamnă că nu vi se adresează vouă!

Știu, însă, că sunt multe femei adulte care poartă în trecutul lor experiențe foarte grele și este necesar să vorbim despre ele!

Nu în ultimul rând, îmi cer scuze bărbaților care au trăit asemenea experiențe pentru că nu m-am referit explicit și la el.
Am vorbit doar din experiența mea de lucru, iar din ea au făcut parte doar femei.

Știu că procentul bărbaților care intră în lucrul cu sine este mult mai mic decât cel al femeilor, peste tot în lume nu doar în România.

Dacă vă regăsiți în aceste rânduri, poate că ele vor fi impulsul necesar pentru a deschide ușa unui trecut pe care, deși îl vreți uitat, încă doare.

Observații înainte de final

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă te-ai regăsit în această descriere și simți că înțelegerea nu e suficientă pentru a schimba ceva, munca terapeutică poate începe într-un cadru sigur.

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @Maria Mazilu – Consiliere – Traumă relațională și reconstrucția identității. 

Despre mine

Eu însămi sunt victimă a unei relații narcisice! Nu doar că știu ce înseamnă și cum se simte, dar, pe lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine — parcurs în propria mea psihoterapie psihodinamică— am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.

Experiența mea personală și profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg și fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens.

Sunt consilier pentru dezvoltare personlă cu formare în psihoterapia psihodinamică.

Pregătirea profesională:

  • 2020-2022 – Școala de formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului – ”Fundația Generația”
  • 2024-2028 – Școala de formare în psihoterapie psihanalitică și consiliere psihodinamică” – 4 ani – „Asociația de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București”

Criteriile admiterii în ambele școli a fost faptul că începusem analiza (psihoterapia personală) de mai mulți ani și cunoștințelor acumulate.

Lucrez pe baza principiilor psihoterapiei psihodinamice, merg regulat la supervizare individuală și de grup cu formatori psihanalitici cu experiență și continui să particip la conferințe și cursuri de perfecționare din domeniul psihanalizei.

Responsabilitatea profesională și preocuparea de a oferi celor care lucrează cu mine nu doar un suport emoțional și psihologic, care să încurajeze cunoașterea de sine și autonomia, sunt valorile mele.

Pregătirea profesională și experiența psihoterapiei personale mă ajută să ascult, simt și înțeleg ce are celălalt nevoie, fără a aduce povestea mea în spațiul dintre noi.

Articole despre narcisism:

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Dacă partenerul/soțul este narcisist, îți sunt de interes aceste articole:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile și informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

🔹 Fotografia articolului aparține http://pexels.com//

#narcisist #narcisism #parintenarcisist #maman

Tags: , , , ,

Leave a Reply