Vinovăția inconștientă ca mecanism de blocaj în relațiile abuzive

  • Reading time:12 mins read

Vinovăția și frica sunt elementele importante ale mecanismului care țin victima blocată într-o relație abuzivă și în imposibilitatea de a acționa pentru sine.

De mai multe ori, victima nu rămâne în relație pentru că nu vede abuzul, ci pentru că plecarea ar copleși-o cu multă vinovăție: că îl lasă pe celălalt singur, că îl rănește, că îl abandonează, că provoacă o suferință care nu ar trebui să existe ori care l-ar putea dărâma.

Vinovăția nu apare mereu sau de la început ca o convingere clar formulată, nici nu se simte ca o constrângere sau sub forma unei porunci directe.

De cele mai multe ori, se camuflează în explicații rezonabile, în argumente aparent mature, în griji legitime, se exprimă prin amânări, prin prudență excesivă, prin ideea că „nu e momentul”, că „mai trebuie puțin timp”, că „lucrurile sunt complicate acum”.
Planurile, dorințele, nevoile personale sunt ajustate pentru că celălalt e fragil, obosit sau trece printr-o perioadă dificilă; de fapt, pentru a-l proteja de propria sa fragilitate și neputință.

A nu se înțelege că cine are grijă de altcineva se simte vinovat! Nici gând!
Este o mare diferență între grija, responsabilitatea, loialitatea ingrediente firești ale relațiilor, în special cu cei apropiați, și cele care își au originea în protejarea (excesivă și nepotrivită realității) prioritară a celuilalt în defavoarea propriei persoane și care se arată sub forma raționalizării. Ca de ex: „Dacă aș pleca/face … i-aș face un rău..!”

Vinovăția despre care vorbesc este inconștientă pentru cel care o trăiește, rareori se simte explicit, ca ce este.
Ea este greu de identificat, tocmai pentru că nu se manifestă ca o voce autoritară care spune „trebuie”.

Complicat este și faptul că, deși este conștientizată, vinovăția nu te lasă să treci imediat la acțiune, ci te ține blocat. Atât de puternică este!
Dar, diferență rămâne semnificativă, pentru că, odată ce o identifici, poți lucra cu ea și cu tine, știi ce îți determină anumite alegeri.

Relațiile în care apare vinovăția inconștientă

Cel mai des, vinovăția inconștientă apare în relațiile apropiate — acolo unde legăturile sunt încărcate afectiv și greu de separat de identitatea noastră.

În relația cu un părinte

În relația cu un părinte, vinovăția inconștientă poate lua forma grijii constante: „Dacă plec, rămâne singur!”, „Dacă fac asta, o să sufere!”, „Nu e momentul potrivit!”.
Nu sunt gânduri formulate ca interdicții, ci ca preocupări rezonabile, aproape morale, și tocmai de aceea sunt atât de greu de pus sub semnul întrebării.

Nu e nevoie să i se interzică expres și direct copilului-adult să nu plece din cuibul familial sau să își urmeze dorințele, visurile, ci să i se transmită constant și subtil că autonomia și distanțarea sa l-ar face pe părinte să sufere și/sau ar fi o formă de nerecunoștință, să fie crescut prin raportare constantă la ce vrea, e bine pentru părinte.

Copilul care a crescut cu un astfel de părinte – cum e cazul unui parinte narcisist vulnerabil, dar nu numai – este obișnuit de mic să își filtreze toate deciziile prin preocuparea constantă: „Ce va simți mama/tata dacă eu aleg/fac asta pentru mine?” În lumea emoțională și psihică a unui astfel de copil nu există spațiu pentru sine, ci doar pentru unicul reper, părintele.

Copilul care a crescut cu un astfel de părinte – cum e cazul unui parinte narcisist vulnerabil, dar nu numai – își filtrează toate deciziile prin preocuparea și întrebarea constantă: „Ce va simți mama/tata dacă eu aleg/fac asta pentru mine?” În lumea sa emoțională și psihică nu există spațiu pentru sine, ci doar pentru unicul reper, părintele.

Dorințele și nevoile sale sunt îmbrăcate în raționalizări, în motive pentru care renunță, nu face ce își dorește, adaptându-se fără să-și dea seama la așteptările chiar neverbalizate ale părintelui.

Așa ajunge să crească și să se formeze „pentru” celălalt, așa începe renunțarea la sine.

Când ai crescut cu un astfel de părinte, șansele să alegi un partener romantic față de care să îți raportezi trăirile, gândurile, viața sunt foarte mari și nici măcar conștiente. Este continuarea unui firesc și obișnuit de-o viață.

În relațiile de cuplu

În relațiile de cuplu, vinovăția se poate ascunde în renunțări mici, repetate, care nu par dramatice la început, din contră, le faci de dragul celuilalt sau pentru că „așa e normal într-un cuplu”.

Amânarea unei dorințe, ajustarea unor nevoi, reducerea unor vise „ca să nu fie prea mult” nu vor fi nici pretinse și nici primite ca pe niște cadouri meritate de un partener non-abuziv.
Din contră, partenerul de bună-credință le va pune în discuție, arătându-i celuilalt că face niște renunțări importante. În astfel de situații, dacă renunțările sunt discutate, dezbătute împreună și, ulterior asumate, cauza nu mai e vinovăția.
Alegerea a fost conștientă, ea reprezintă o adaptare temporară la o anume realitate. Astfel, și efectul este diferit, cel care renunță nu mai are senzația de micire emoțională și psihică.

Semnele vinovăției

Luați-le ca pe niște indicii, nu unice referințe.

Un semn important al vinovăției inconștiente este felul în care se arată răspunsul atunci când ești întrebat ce vrei/dorești?

Răspunsul nu e clar și, dacă apare rapid, e imediat corectat de rațiune, de context, de nevoile altora. Dorința apare și dispare aproape simultan, înlocuită de explicații.

Un alt indiciu este sentimentul vag de sufocare sau de nemulțumire fără o cauză clară. Viața poate părea „în regulă” la suprafață, dar lipsită de vitalitate. Nu există neapărat conflicte majore, dar nici bucurie reală.

Aceasta este adesea zona în care vinovăția a apărut și s-a dezvoltat ca un organ cu funcționare proprie, prin adaptare continuă.

Acest tip de vinovăție e „specialitatea” copiilor adulți ai mamelor narcisice.

Ce e rău în vinovăția (inconștientă)

Vinovția, în general, nu doar cea inconștientă, înlocuiește intimitatea, libertatea și libera alegere.
În loc să existe un echilibru relațional, unul rămâne pentru a-l proteja pe celălalt de propria lui fragilitate.

Victima ajunge încarcerată emoțional și psihic, se simte într-o închisoare din care i se pare imposibil să iasă.

Orice firavă manifestare de evadare va fi egal cu a-l răni sau a-i face rău celuilalt.

Consecința imediată, dar și pe termen lung este renunțarea la sine.

Victima rămâne suspendată în neputință, nu mai știe dacă ceea ce simte îi aparține sau este o adaptare la celălalt, pierde accesul la dorințele, nevoile autentice.

Ce fac ca să scap de vinovăție

A scăpa de vinovăție nu e ca și cum te-ai dezbrăca de o haină!
Lucrul cu vinovăția este de lungă durată. Nu aștepta rezultate perste noapte.

În opinia mea, cea mai bună premisă de pornire este acceptarea existenței acestui sentiment în tine.
Nu mă refer la veridicitatea lui, ci pur și simplu să accepți că te simți vinovat în acest moment.
A te lupta cu el sau a-l nega nu te va duce la rezultatele dorite, din contră, vei intra într-o luptă a demonstrațiilor și dovezilor din care tot rănit vei ieși.

A rupe o relația nu înseamnă, implicit, a scăpa de vinovăție.
În special în relațiile abuzive (și narcisice), a pune o distanță fizică, psihică și emoțională, chiar a întrerupe contactul pot fi soluții necesare pentru a supraviețui sau pentru a-ți permite să crești, să trăiești propria viață. Însă distanțarea nu duce automat la ruperea atașamentului și dispariția vinovăției.

De ajutor este ca, treptat, să îți permiți să trăiești, simți, acționezi autonom, să nu mai depinzi exclusiv de prezența, aprobarea sau nevoile altuia.

Nici asta nu va fi ușor, nu e ca și cum te vei elibera dintr-o dată!

Temelia solidă pe care poți construi autonomia ta emoțională și psihică începe cu deciziile luate conștient pentru tine, în care durerea și vinovăția sunt prezente.
Fiecare astfel de decizie luată va însemna un pas către autonomia ta psihică și emoțională.

Observații înainte de final

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă te-ai regăsit în această descriere și simți că înțelegerea nu e suficientă pentru a schimba ceva, munca terapeutică poate începe într-un cadru sigur.

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @Maria Mazilu – Consiliere – Traumă relațională și reconstrucția identității. 

Despre mine

Eu însămi sunt victimă a unei relații narcisice! Nu doar că știu ce înseamnă și cum se simte, dar, pe lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine — parcurs în propria mea psihoterapie psihodinamică— am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.

Experiența mea personală și profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg și fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens.

Sunt consilier pentru dezvoltare personlă cu formare în psihoterapia psihodinamică.

Pregătirea profesională:

  • 2020-2022 – Școala de formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului – ”Fundația Generația”
  • 2024-2028 – Școala de formare în psihoterapie psihanalitică și consiliere psihodinamică” – 4 ani – „Asociația de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București”

Criteriile admiterii în ambele școli a fost faptul că începusem analiza (psihoterapia personală) de mai mulți ani și cunoștințelor acumulate.

Lucrez pe baza principiilor psihoterapiei psihodinamice, merg regulat la supervizare individuală și de grup cu formatori psihanalitici cu experiență și continui să particip la conferințe și cursuri de perfecționare din domeniul psihanalizei.

Responsabilitatea profesională și preocuparea de a oferi celor care lucrează cu mine nu doar un suport emoțional și psihologic, care să încurajeze cunoașterea de sine și autonomia, sunt valorile mele.

Pregătirea profesională și experiența psihoterapiei personale mă ajută să ascult, simt și înțeleg ce are celălalt nevoie, fără a aduce povestea mea în spațiul dintre noi.

Articole despre narcisism:

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Dacă partenerul/soțul este narcisist, îți sunt de interes aceste articole:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile și informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

🔹 Fotografia articolului aparține http://pexels.com//

#narcisist #narcisism #parintenarcisist #maman

Tags: #mamanarcisista, #narcisism, #narcisist, #parintenarcisist, #victimanarcisism

Tags: , , , , ,

Leave a Reply