Îi spui copilului că bunicul/bunica e o persoană narcisistă?

„Să îi spun copilului că bunicul e o persoană narcisistă? Până la urmă, nu e părintele lui! Pe de altă parte, de fiecare dată după ce petrec timp împreună, copilul e foarte încântat! Nu vreau să îi frâng inima, dar cred că e bine să știe adevărul!”

Cu această preocupare-întrebare m-au abordat câteva persoane. Deși am simțit că felul în care mi-au adresat întrebarea nu îmi dădea posibilitatea altui răspuns decât a celui pe care voiau să îl audă, mi-am spus punctul de vedere!

Ești părinte și ai ținut legătura apropiată cu părinții tăi, iar unul dintre ei este o persoană narcisistă.

Înainte de a trece mai departe, îți recomand să citești articolul despre narcisismul patologic, acel tip de narcisism care face ca o persoană să fie etichetată astfel.

E posibil ca părintele tău să nu fi fost narcisist, ci doar să te fii neglijat sau să fii lipsit mult de acasă, să fii fost o persoană cu dependențe sau să fi avut diverse trăsături de caracter care au afectat negativ viața membrilor familiei. Chiar și așa, acest articol îți poate fi util!

Fiind un părinte responsabil și având în minte prin ce ai trecut cu acest părinte, te întrebi cum să îți protejezi copilul mai bine, dacă să îi spui că ”bunicul/bunica este un narcisist/o narcisistă!”?

Ceva în suflet te ține pentru că pare că s-a schimbat, părintele tău nu mai este aceeași persoană autoritară, dominatoare, dimpotrivă, știe să se facă foarte plăcută, cel puțin în relația cu copilul!

E important să ai în minte felul în care acest părinte a fost și este, nu se poate schimba peste noapte, dar, în egală măsură, anii care au trecut posibil să îi fi adus și lui puțină înțelepciune și să-l mai fi îmblânzit sau făcut mai agreabil. Posibil, dar nu obligatoriu!

De asemenea, e important ca în evaluarea situației și în preocupările de a-i spune sau nu copilului, să îți dai seama cât din intențiile tale sunt determinate de realitatea concretă și cât de frustrarea, nemulțumirea îndreptățite că nu ai avut parte și tu de această față a părintelui tău!

Haide să vedem ce comportament ar fi mai potrivit să îl ai îfață de copil!

Cum protejezi copilul față de bunicul narcisist

A spune sau transmite copilului informații despre manipulare, dominare și control nu este soluția potrivită!! Capacitățile unui copil sunt reduse!

Chiar dacă este în prima parte a preadolescenței și este un copil matur, nu poate înțelege dinámica relațiilor adulte și nici nu are rost să îl încarci cu asta, dacă realitatea nu o cere imperativ (printr-un potențial pericol).

Protecția nu presupune doar să limitezi contactul direct, ci și să educi copilul să își exprime nevoile, dorințele, să știe să pună limite. Cu alte cuvinte, să se facă auzit și respectat.

E de preferat ca accentul educației tale să cadă pe a-și exprima dorința, și a ține de limitele sale, a nu accepta ceea ce nu vrea, despre a fi atent la emoțiile sale și a și le recunoaște, ca și despre a un-și asuma responsabilitatea pentru ceea ce face altcineva.

În același timp, e bine ca în timpul pe care bunicul îl petrece cu nepotul să mai fie un adult prezent ca, eventual să poată apăra interesele copilului.

Nu vreau să conturez o imagine diabolică sau să îți transmit frică, tu știi cel mai bine care e realitatea părintelui tău, adică „cât” de narcisist este.

Scurtă explicație despre trăsăturile narcisice, ele dau gradul de narcisism

Trăsăturile narcisice, la fel ca orice alt tip de trăsături, se manifestă pe un spectru.

Imaginează-ți o axă cu două extreme: un pol negativ și unul pozitiv. La mijlocul acestei axe, definim normalitatea ca sănătatea psihologică, pe care o putem vizualiza nu ca pe un punct fix, ci ca pe un cerc mai larg. Trăsăturile care se află în acest spațiu sunt caracterizate de echilibru, flexibilitate, vigoare, energie, capacitatea de acceptare și adaptabilitatea la frustrare.

Revenind la axa de care vorbeam, pe măsură ce trăsăturile unei persoane se îndepărtează de acest cerc al echilibrului și se apropie de una dintre extreme, acea persoană va avea un deficit narcisic (adică o stima de sine scăzută și o încredere de sine fragilă) sau trăsături narcisice accentuate.

Extrema pozitivă este vecină cu psihopatia, caracterizată prin trăsături narcisice extrem de accentuate, iar persoanele din această zonă sunt considerate narcisiste maligne.

Trăsăturile aflate pe spectru spre extrema negativă și aproape de ea sunt cele care dau deficitul narcisic, adică fac ca persoana să aibă o slabă încredere și stimă de sine, capacitatea de a-și urmări obiectivele, de a-și manifesta dorințele și nevoile, de a stabili limite sănătoase în relații.

Cu cât trăsăturile se depărtează ma mult de zona centrală și sunt către extrema plus, cu atât „gradul” de narcisism este mai accentuat. Iar aproape sau la extremă vorbim de un narcisist malign, vecin cu psihopatie.

Ceea ce întâlnim frecvent în viața de zi cu zi și numim „narcisiști” sunt acele persoane care se află în afacerea acestui cerc al normalității și care nu se apropie de extremitatea patologică a spectrului.

Despre principalele tipuri de narcisism, stabilite pe baza acestor trăsături, aici.

Revenind la o persoană narcisistă cu trăsături narcisice mai accentuate, unele dintre acestea (cele care se află ănafara cercului, dar nu în vecinătatea polului plus), odată cu bătrânețea, pot deveni mai agreabile, mai atente la cei din jur, la nevoile celorlalți (se întâmplă din cauza neputinței fizice și a slăbirii capacităților lor).

Măsuri și reguli în relația cu bunicul persoană narcisistă

Având în vedere cele mai sus expuse, nu îți imagina părintele tău ca pe o persoană transformată, ci doar anumite asperități caracteriale mai șlefuite! O persoană narcisistă are abilitatea și exercițiul de a se folosi de ceilalți, așa că acum va ști să o facă într-un mod mai abil, fără să lase impresia evidentă că se folosește de ceilalți și, poate, cu mai multă … căldură.

Un bunic narcisist grandios, poate fi pentru copii un adevărat erou, partenerul de joacă ideal. Nevoia de grandiozitate și de a fi în centrul atenției, pot găsi un foarte bun spectator și partener în cel mic. Ceea ce nu este deloc rău!

Dar asta nu te scutește din a stabili niște limite și reguli cu bunicul!

De folos va fi să institui și niște reguli cu celălalt părinte al tău, confirmându-ți că le va respecta!

Dacă și cum o va face, va fi nevoie să te asiguri și, dacă nu, să iei măsurile pe care le vei considera necesare.

Stabilește limite clare și ferme

Un bunic narcisist poate încerca să manipuleze sau să domine relația cu copilul tău, prin comportamente cum ar fi favoritisme, comportamente de control, să te vorbească de rău în fața acestuia sau chiar să îl umilească pe copil.

Este esențial să stabilești limite clare:

Explică-i bunicului că orice comportament care ar putea dăuna copilului nu este acceptabil!
Fii ferm în ceea ce privește ceea ce este permis și ce nu! Dacă bunicul face comentarii negative sau încearcă să influențeze copilul într-un mod dăunător, intervin-o și oprește-l imediat.
Nu ceda presiunii de a permite copilului să fie expus la comportamente care nu sunt sănătoase, chiar dacă bunicul încearcă să te manipuleze emoțional sau să îți folosească vina.

Te simți vinovat și nu poți lua atitudine în relația cu părintele tău narcisist? Citește aici despre vinovăția în relația cu o persoană narcisistă!

Limitează timpul petrecut cu bunicul

Limitează timpul petrecut de copil cu bunicul narcisist, pentru a reduce riscurile de expunere la comportamente care i-ar putea fi dăunătoare!

Poți să stabilești programul astfel încât copilul să petreacă timp cu el doar în contextul unei activități de grup, familia sau supravegheate, unde există mai multe persoane care pot observa și interveni dacă este necesar.

Dacă simți că bunicul ar putea să își impună voința asupra copilului, cere ajutorul altui adult pentru a crea un cadru sigur în care să poată interacționa. Nu uita că e de preferat ca alt adult să fie prezent sau în proximitatea imediată!

Menține comunicarea deschisă cu copilul

Întotdeauna încurajează copilul să vorbească deschis despre ce simte, mai ales după ce interacționează cu bunicul!

Ascultă-l fără a-l judeca și ajută-l să își exprime emoțiile în mod sănătos! Pentru asta e nevoie ca relația ta cu copilul să fie una de încredere, să simtă că poate avea încredere în tine să îți povestească orice, inclusiv năzbâtii. De la a simți că poși povesti o năzbâtie până la a povesti ceva ce a făcut și nu e bine, este distanță mică!

Fii atent la semnele de confuzie sau anxietate după întâlnirile cu bunicul. Dacă copilul pare că se simte rău sau neliniștit după ce a interacționat cu bunicul, întreabă-l despre ce s-a întâmplat și cum s-a simțit.

Dacă copilul începe să-ți povestească despre comportamentele manipulative sau abuzive ale bunicului, nu le ignora, nici nu îl certa pe copil și nici nu îi nega realitatea (nu îi face gaslighting)!

Validarea sentimentelor lui este esențială pentru ca el să se simtă susținut și înțeles.

Educația copilului despre emoții, limite, greșeli și neasumarea responsabilității altora

Să fie în contact cu sine și să își recunoscă emoțiile, să stabilească limite în relațiile cu ceilalți – sunt aspecte care țin de o educația firească emoțională. Aceste lucruri nu îi vor fi de folos doar în relația cu bunicul, ci în general, cu ceilalți.
E important să își recunoască emoțiile, să și le exprime, să știe că a greși este firesc și să nu se lase impresionat dacă i se spune că a greșit, să își exprime nevoile, dorințele, să își exprime și manifeste clar limitele.
Limitele sale sunt valabile și în fața celor membrilor familiei, implicit și a bunicului, nu doar în relația cu ceilalți!

Fii pregătit să intervii ferm

Dacă bunicul depășește limitele și încep să apară comportamente dăunătoare (cum ar fi critici repetate, umilire sau manipulare), nu ezita să intervi ferm și să îți protejezi copilul! De preferat nu în fața copilului!

Uneori, narcisistul va încerca să te facă să te simți vinovat pentru că îți protejezi copilul, dar este esențial să rămâi ferm în protejarea acestuia.

Dacă este necesar, limitează complet contactul cu bunicul până când acest comportament dăunător încetează!

E foarte posibil să te simți vinovat că iei niște măsuri ferme, eventual că o perioadă nu mai lasi copilul să se întâlnească cu bunicul! Să știi că nu toate deciziile pe care le luăm în viață se fac cu sufletul deschis, cu bucurie și încredere, uneori suntem plini de regret, îndoială! Asta nu face ca măsurile tale să nu fie bune!

Caută un sprijin extern

Dacă situația devine prea dificilă sau dăunătoare, poate fi util să cauți ajutorul unui specialist în narcisism sau a unui psihoterapeut cu experiență în vindecarea traumei!

Află mai multe despre semnele care îți spun că specialistul cu care lucrezi nu știe ce înseamnă narcisismul, în acest articol.

Un psihoterapeut sau consilier familial te poate ghida pentru a învăța tehnici de protejare a copilului și de gestionare a relației cu un narcisist în familie. Nu e nevoie să intri tu în psihoterapie!

Îi spun sau nu copilului despre faptul că bunicul sau părintele este narcisist?

Dacă ai încercat diferite variante și bunicul nu respectă limitele tale sau dacă consideri că copilul este în pericol cu el și ai epuizat motivele pentru care nu se mai poate întâlni cu acesta, sau în alte situații pe care le consideri necesare, e posibil ca aceasta să fie ultima ta variantă!

Preocuparea legată de cum să îi spui copilului că bunicul e narcisist apare frecvent când părinții văd copiii anxioși, temători, ascund aspecte din relația cu bunicul.

Cum abordezi conversația?

Indiferent de cârsta copilului, că este mic, sub 7 ani, că are în tre 7 și 12 ani sau e adolescent, e de preferat să nu îi spui „bunicul/bunica e narcisist(ă)!”

Chiar dacă are o capacítate de înțelegere mai mare a realității, dinamica relațiilor adulte îi este necunoscută. Mintea copilului nu poate înțelege și nu faci decât să îi provoci și mai multă confuzie!

Gândește-te că sunt adulți care știu intimități dintr-o relație narcisică și, totuși, refuză să vadă sau înțeleagă realitatea!

Explică copilului cu tact faptul că, uneori, nu toți membrii familiei sunt în stare să ofere o iubire sănătoasă și de susținere și că este în regulă să te protejezi de acele influențe.

Dacă copilul vine și întreabă „este bunica/bunicul un/o narcisist(ă)?”

O reacție potrivită estei să îl întrebi ce l-a făcut să creadă asta și să asculți cu atenție răspunsul.

Apoi, dacă copilul pare convins, poți confirma subtil: „Pare că se potrivește cu ceea ce ai observat”. Această afirmație îi permite să se detașeze emoțional fără a fi prins în detaliile familiei disfuncționale.

Pe un adolescent îl poți sfătui să nu confrunte direct adultul narcisic – „Nu cred că ar trebui să-i spui bunicului că e narcisist, nu poate ieși nimic bun din asta!” și îi menții încrederea în instinctele sale!

Lasă copilul să ghideze conversația, să exprime ce îl deranjează, lasă-l să vorbească și să se descarce!

Creează un spațiu deschis de discuție, evită să-l judeci pe copil sau să faci afirmații de tipul: „Ți-am spus eu”. Așa îl învețit să aibă încredere în relația cu tine, să fie deschis și să-și urmeze instinctele.

Chiar dacă nu există o cale ușoară de a discuta despre părintele tău cu copilul, nu-ți închide urechile, sufletul și mintea copilul își împărtășește sentimentele, impresiile și nici nu îi nega realitatea! Știu că mă repet în privința negării realității, dar mulți dintre noi am fost crescuți așa: „Lasă, că trece!”

Fii atent și dacă ceea ce spune copilul este adevărat, găsește o modalitate de a-i confirma percepțiile, impresiile fără ca asta să implice neapărat o etichetă.

Aceste conversații subtile și nuanțate despre relațiile nesănătoase sunt esențiale pentru a-i învăța pe copii să aibă încredere în instinctele lor, să își stabilească limite, să nu se învinovățească, să deprindă abilități utile pe măsură ce cresc!

Despre dacă să îi spui sau nu copilului tău că celălalt părinte este narcisist, poți citi în articolul Custodia comună cu un părinte narcisist.

Sper ca acest articol să îți fie de folos și să îți dea niște repere în a naviga relația copil-bunic narcisist!

Îți recomand câteva articole importante despre abuzul narcisic, dinamica într-o familie cu un părinte narcisist, reacțiile copiilor după divorț, recuperarea unei persoane care a trăit abuzul narcisic:

Observații înainte de final

* Dacă am folosit preponderent adresarea la genul masculin, nu înseamnă că doar bărbații sunt narcisiști! Am folosit masculinul într-un sens neutru, pentru a facilita exprimarea și a nu schimba permanent genurile!

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Dacă simți că ești singur(ă) sau confuz(ă) și nu ști ce să faci, ne putem întâlni într-o ședință plătită!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.

Despre mine, pe scurt 🙂

Eu însămi sunt victimă a unei relații narcisice! Nu doar că știu ce înseamnă și cum se simte, dar, pe lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine — parcurs în propria mea psihoterapie psihodinamică— am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.

Experiența mea personală, de viață, și cea profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg și fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens.

Sunt consilier pentru dezvoltare personlă cu formare în psihoterapia psihodinamică.

Dar înainte de orice, știu să ascult cu mintea și sufletul deschise!

Pregătirea profesională:

2020-2022 – Școala de formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului – ”Fundația Generația”

2024-2028 – Școala de formare în psihoterapie psihanalitică și consiliere psihodinamică” – 4 ani – „Asociația de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București”

Criteriile admiterii în ambele școli a fost faptul că începusem analiza (psihoterapia personală) de mai mulți ani și cunoștințelor acumulate.

Lucrez pe baza principiilor psihoterapiei psihodinamice, merg regulat la supervizare individuală și de grup cu formatori psihanalitici cu experiență și continui să particip la conferințe și cursuri de perfecționare din domeniul psihanalizei.

Responsabilitatea profesională și preocuparea de a oferi celor care lucrează cu mine nu doar un suport emoțional și psihologic, care să încurajeze cunoașterea de sine și autonomia, sunt valorile mele.

Încheiere

Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
Te interesează:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

Fotografia articolului aparține Pixabay.com

Tags:

#cinesunteu

#codependentaemotionala

#incredereinsine

#narcisism

#parintenarcisist

#victimanarcisism

#mamanarcisista

#tatanarcisist

#custodiecomuna

#custodiecomunanarcisist

#bunicnarcisist