Cea mai importantă relație

  • Reading time:17 mins read

Comportă-te constant cu copilul tău, astfel:

– Înfurie-te pe el când nu face cum îi spui!

– Ceartă-l și spune-i cuvinte disprețuitoare când face ceva ce nu îți place sau când ”te face de râs”!

– Vorbește-i pe un ton ridicat sau țipă la el când ești obosit, ocupat sau nu ai chef de el!

– Critică-l și arată-i că îți e rușine cu el!

– Întoarce-i spatele și lasă-l singur când te-a supărat!

– Nu-l înțelege când ceva nu îi iese cum își dorește și întoarce-i spatele!

Nu-i așa că ești șocat(ă) și că nu ai face nimic din toate astea, premeditat, chiar dacă uneori te scoate din pepeni sau ești obosit(ă)? Și dacă se întâmplă să reacționezi mai nervos, regreți, apoi, enorm?

De ce crezi că merită copilul din tine să îl tratezi așa, constant?

Cine și cum suntem azi este suma tuturor întâmplărilor și experiențelor trăite până acum.

Rădăcinile personalității și comportamentului nostru se află în copilărie.

Majoritatea atitudinilor, manifestărilor sau trăsăturilor de caracter care nu ne plac la noi sau pe care nu le înțelegem, își au rădăcinile în acea vreme, din care, posibil, nici să nu avem multe amintiri concrete.

Niște mici evenimente repetate, pe care le-am trăit cel puțin cu disconfort, și pe care nu am fost ajutați să le înțelegem și acceptăm, ne-au făcut să gândim că, poate, au fost din vina noastră.

În loc să ne deschidem, am învățat să ne strângem și închidem în noi.

E suficient pentru un copilul să fie doar neglijat emoțional, fără să fie abuzat ori să trăiască într-o familie dezorganizată sau cu un părinte narcisist, ca să își formeze convingerea inconștientă că nu este suficient de bun pentru ca mama și tata să îi acorde atenția și îngrijirea emoțională de care avea nevoie.

Pentru copii, nevoia de atașament este vitală! Este capabil să facă orice, pentru a se asigura de continuarea legăturii, așa că vina pentru orice se va-ntâmpla în mediul familial, pentru cum va fi tratat va fi mereu a lui.

Așa se face că a crescut adaptându-se el la mediu (familia pentru copii este primul mediu de viață) și nu invers, cum este normal!

Să te restrângi și închizi în tine pentru a nu supăra, pentru a fi bine, a devenit fel de a fi și de a te raporta la viață.

Ai trăit evenimentele, experiențele vieții așa cum ai știut mai bine, ai vrut să-ți fie bine! Poate chiar să fii fericit, ”așa cum n-ai fost niciodată!” Doar că de multe ori nu a ieșit cum te-ai așteptat.

Nu te-ai oprit să reflectezi și să înțelegi ce și de ce și se întâmplă într-un anume fel, te-ai întors imediat împotriva ta!

Mai degrabă ai considerat că e firesc ce ți s-a întâmplat, pentru că ”Ești incapabil!”, ”Nu ești bun!”, ”Nu faci nimic bine!”, ”Ești altfel decât ceilalți!” etc.

Cum sunt eu în relația cu mine?

Încrederea și stima de sine își au rădăcinile în prima parte a vieții noastre. Paradoxal, de vigoarea și de forța acestor rădăcini depind felul în care vom trăi și interpreta experiențele vieții, în care ne vom forma părerea despre și încrederea în noi.

Cum ne comportăm și dialogul pe care-l avem cu noi înșine sunt o oglindire a părerii despre noi.

Mulți nici nu realizează că au o relație cu ei înșiși, că se comportă și că își vorbesc într-un anume fel! A crește deconectat de propria persoană e o realitate tristă și comună!

Copilul interior, acea parte îndurerată, nealinată din tine, de care vrei să uiți, trăiește și ți se-arată zi de zi!

Cunoașterea de sine, felul în care ne tratăm, dialogul pe care-l avem cu noi și felul în care ne înțelegem au un rol esențial în relațiile pe care le creăm cu ceilalți!

Pe bună dreptate, fugim de narcisiști, ca de orice tipologie patologică, dar a rămâne în relații cu astfel persoane are mare legătură cu felul în care ne vedem pe noi, cu ce cunoaștem și acceptăm la noi, are legătură cu începutul poveștii noastre de viață!

Cea mai importantă relație din viața noastră este cea pe care o avem cu noi înșine.
Din păcate, este și cea pe care o ignorăm cel mai mult!

Iar asta spune multe despre cât ne apreciem, despre interesul pentru noi și importanța pe care ne-o acordăm!

Tu cum obișnuiești să te comporți și să vorbești cu tine?

Când stai de vorbă cu tine, ce îți spui?

  • Citește despre Rutina binelui!

Încheiere

Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

În același timp, prevenția este absolut necesară!

Iar pentru asta e important să știm cine suntem, să avem grijă de noi și să investim constant într-o relație bună cu noi înșine!

O bună cunoaștere de sine, a caracterului, a vulnerabilităților, ne ajută să ne protejăm în relațiile cu ceilalți!

Încrederea și stima de sine sunt ”scuturile” cele mai eficiente în interacțiunea cu persoanele cu tipologii patologice!

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Articole de interes

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință (contra cost)!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

🔹 Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro 

🔹 Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos

#narcisist #relatienarcisica #victimanarcisism #persoananarcisista

Leave a Reply