„Până acum nimeni nu mi-a mai spus că e în regulă să am emoții sau trăiri contradictorii, credeam că sunt greșită! E prima dată când aud de ambivalență!” mi-a spus ieri persoana cu care lucram.
Una din marile lupte interioare a multor persoane pare să fie anularea, negarea emoțiilor neplăcute.
Pe de o parte, e convingerea inconștientă că dacă am „emoții negative” nu sunt o persoană bună, ca și când emoțiile unui moment ne-ar caracteriza, iar, pe de altă parte, ideea că trăirile diferite nu e normal să coexiste.
Ambivalența este acea stare în care trăirile noastre se contrazic fără să se anuleze. Putem iubi și, în același timp, fi supărați pe cineva; putem dori apropierea, dar și teama de a fi răniți.
În psihologie, ea arată nu o slăbiciune, ci o maturtate emoțională — semnul că în noi coexistă forțe, nevoi și dorințe diferite.
Ambivalența descrie coexistența simultană a unor sentimente opuse față de aceeași persoană, situație sau alegere — iubire și respingere, dorință și teamă, apropiere și distanță.
Ambivalența este dovada vie că psihicul nu funcționează în alb și negru, ci într-o infinitate de nuanțe.
Ambivalența nu este o disonanță care trebuie „rezolvată”, ci o realitate care trebuie înțeleasă.
Natura ne oferă imaginea cea mai limpede a ambivalenței: ziua coexistă cu noapte, ploaia cu arșița, vara cu iarna și tot așa. Totul trăiește din echilibrul fragil al contrariilor.
Și în om e la fel. Ambivalența face parte din felul în care simțim, iubim, alegem, suntem.
A accepta ambivalența înseamnă a înțelege că realitatea, viața nu sunt niciodată doar lumină sau doar umbră, ci o întrepătrundere continuă a celor două, în diferitele nuanțe și intensități.
Atunci când nu mai putem decide, când oscilăm între „da” și „nu” fără a putea înclina balanța, ambivalența încetează să mai fie o expresie a complexității noastre și devine o formă de captivitate psihică.
Când ambivalența e o problemă?
Ambivalența devine problematică atunci când ne blochează între două impulsuri opuse, transformându-se dintr-un spațiu viu de reflecție într-o zonă de paralizie interioară.
Această ambivalență rigidizată apare adesea acolo unde conflictul intern este prea dureros pentru a fi conținut — între dorința de apropiere și frica de a fi rănit, între nevoia de a pleca și vinovăția de a o face, între iubire și resentiment.
În aceste momente, psihicul nu reușește să integreze polii opuși, ci pendulează haotic între ei, pierzându-și libertatea.
În diferite momente ale vieții, trăim față de cei dragi — partener, copii, părinți — sentimente contradictorii. Simțim iubire, dar și furie, chiar ură, iar asta trezește adesea vinovăție: Cum aș putea să îi urăsc pe cei pe care îi iubesc? Ceva trebuie să fie în neregulă cu mine!
Am ales ca exemplu două emoții extreme, dar, de cele mai multe ori, ambivalența nu are forme atât de dramatice.
Ea se manifestă prin nuanțe subtile: un amestec de plăcere și neliniște, de mulțumire și nemulțumire, de îndoială, melancolie, preocupare sau consternare. Acest amestec creează confuzie, tensiune interioară.
Problematică nu e existența ambivalenței, ci incapacitatea de a tolera coexistența contrariilor și tendința de a le nega. În felul acesta, respingem o parte din adevărul interior și, implicit din realitate.
Despre narcisism:
- Structură, organizare și stare narcisică
- Narcisismul între sănătate și patologie. Ce este și cum se formează, trăsături și răni narcisice
- Tipuri de narcisism
- De ce abuzul narcisic este diferit de alte forme de abuz
- Vinovăția în relația narcisică
- Ajutor nesolicitat și inducerea vinovăției – formă de manipulare a persoanei narcisiste vulnerabil
Despre victima narcisismului și recuperarea după abuz:
- Moduri subtile în care o persoană narcisistă manipulează verbal. Exemple și analiză
- Ce trăiește victima unei relații narcisiste după despărțire
- Recuperarea victimei abuzului narcisic (I) Cu ce profesionist este mai potrivit să lucrezi ca victimă a abuzului narcisic? Criterii
- Semne că profesionistul cu care lucrezi nu știe ce înseamnă abuzul narcisic!
Dacă simți că ești singur(ă) sau confuz(ă) și nu ști ce să faci, ne putem întâlni într-o ședință plătită!
Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @Maria Mazilu – Consiliere – Traumă relațională și reconstrucția identității.
Despre mine
Eu însămi sunt victimă a unei relații narcisice, am pornit pe drumul cunoașterii și transformării personale a- adică al experienței psihoterapeutice – fără să fi auzit de vreun concept psihologic! Doar din dorința de a mă cunoaște, de a scăpa de niște tipare ce păreau a-mi conduce alegerile și de a mă simți bine în viața mea!
Știu ce înseamnă și cum se simte lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine! L-am parcurs în propria psihoterapie psihodinamică. Acolo am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.
Experiența mea personală și profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg, să fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens, dar și fără să aduc povestea mea în spațiul dintre noi.
Responsabilitatea profesională și preocuparea de a oferi celor care lucrează cu mine nu doar un suport emoțional și psihologic, care să încurajeze drumul către sine, fac parte din valorile mele.
Dacă te-ai regăsit în această descriere și simți că înțelegerea nu e suficientă pentru a schimba ceva, scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @Maria Mazilu – Consiliere – Traumă relațională și reconstrucția identității.
Observații înainte de final
* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!
Încheiere
Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.
Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!
Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!
Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:
- Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
- Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
- Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
- Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
- Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
- Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
- Te interesează:
- Dacă părintele meu este narcisist, sunt și eu narcisist?
- Părintele meu, un narcisist
- Mama narcisistă și copilul fată
- Cum influențează o mamă narcisistă dezvoltarea emoțională și gândirea copilului
- Experiențe comune ale fiicelor mamelor narcisiste: observații din experiența de lucru
- Relația tată narcisist, copilul fată
- Caracteristici ale relației tată narcisist-copilul băiat
- Legătura traumatică sau durerea ca normalitate
- Vinovăția în relația narcisică
- Resentimentele față de părintele abuziv
- Loialitatea invizibilă
Dacă partenerul/soțul este narcisist, îți sunt de interes aceste articole:
- Rolurile copiilor într-o familie în care cel puțin un părinte are trăsături puternic narcisice. Țapul ispășitor, copilul invizibil, copilul de aur
- Cum părintele narcisist strică relația copiilor cu celălalt părinte, după divorț. Ce se poate face
- Custodia comună cu un părinte narcisist
- Îi spui copilului că bunicul/bunica e o persoană narcisistă?
Alte informații utile despre:
- Love-bombing
- Diferența între seducția sănătoasă și love-bombing
- Cum cădem ușor în capcana narcisistului
- Etape ale conștientizării în relația cu un narcisist
- Narcisistul neglijent
- Ruminația – gândirea obsesivă fără finalitate
- Abuzul emoțional. Ce este, semne și consecințe, recuperare
- Minimalizarea – tehnică de manipulare a persoanei narcisiste
- De ce persoana narcisistă pare că nu te aude când îi vorbești?
- Ciclul abuzului narcisic
- Protecția față de un narcisist – metoda ”grey rock”
- Despre cum câștigă încrederea persoana narcisistă și abuzul narcisic
- Este relația (romantică) cu un narcisist abuzivă?
- Oare nu sunt eu narcisistul?
- Vrei să îi spui în față că e un narcisist?
- Trăsăturile care atrag o persoană narcisistă
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Cum o sprijină și încurajează. Exemplu de caz când victima este un copil (I)
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Exemplu de caz când victima este un adult (II)
- Frica în relația narcisistă
- Atitudinea apropiaților victimei relației narcisice la aflarea realității acesteia
- Despre cum câștigă încrederea persoană narcisistă și abuzul narcisic
- De sărbători, în familie, cu părintele narcisist
- Să (mă) mai explic, poate acum va înțelege
- „De ce nu am putut vedea realitatea?” – întrebarea copilului adult al unei mame cu trăsături înalt narcisice
- Comunicarea cu o persoană narcisistă (I). Așteptări și obiective realiste
- Comunicarea cu o persoană narcisistă (II). Cum să te protejezi
- Vinovăția în relația narcisică
- Abuzul financiar. Ce este, semne, tipuri de abuz financiar
- M-am despărțit de partenerul narcisist pentru că nu mai suportam și tot nu-mi găsesc liniștea! Ce e-n neregulă cu mine?
Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.
Articole despre dependența emoțională:
- De la nevoia de afecțiune la dependența emoțională
- Dependența emoțională și identitatea de sine. Cine sunt eu?
- Codependența emoțională – o introducere mai detaliată
- Ce poți face ca să te recuperezi din starea de dependență emoțională
- De ce atrag persoane narcisiste?
- Diferența dintre seducția sănătoasă și love-bombing
Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!
Fotografia articolului aparține https://pixabay.com/
Tags: #narcisism
#parintenarcisist
#victimanarcisism
#mamanarcisista
#tatanarcisist
#relatienarcisica
#divort
