Recuperarea victimei după abuzul narcisic (II). Ce psihoterapie este potrivită? Semne că profesionistul cu care lucrezi nu știe ce înseamnă abuzul narcisic

Abuzul narcisic afectează identitatea, atașamentul și capacitatea de a te simți în siguranță în relații, sentimentul identității și valorii de sine, felul în care te raportezi la intimitate, amplifică vocea critică, rușinea, neputința.

Citește despre Specificul abuzului narcisic

Abuzul narcisic presupune o trauma relațională – în general este preexistentă, doar că persoana nu a știut, iar ei i se adaugă trauma relației narcisice – o legătura traumatică, tipare inconștiente de atracție și relaționare, internalizarea abuzului.

Toate aceste aspecte nu se pot rezolva doar printr-o bună informare sau în câteva întâlniri cu un profesionist în domeniul psihologiei și este recomandat un proces de psihoterapie.

Pentru că mulți dintre cei care au ieșit dintr-un abuz narcisic nu știu ce presupune lucrul cu sinele, ce înseamnă recuperarea de sine și nici psihoterapia, în rândurile de mai jos ofer câteva indicii despre:

Obiectivul psihoterapiei sau al lucrului cu sinele (făcut în ideea recupeării după abuz)
Ce presupune și ce nu presupune această recuperare
Cum îți dai seama dacă profesionistul cu care lucrezi știe ce înseamnă abuz narcisic

Obiectivul prihoterapiei sau al demersului de lucru cu sinele ca victimă a abuzului narcisic

Victima abuzului narcisic are o nevoie acută să își restabilească încrederea în propriile percepții și în sine, să fie ascultată și înțeleasă, să dea un sens celor trăite și să le integreze în întreaga poveste a vieții sale. Și, poate mai mult decât orice, are nevoie acută de experiența siguranței emoționale pe care nu a avut-o în relația abuzivă (posibil nici în alte relații semnificative).

Recuperare de sine nu se poate face doar prin citit și informare. Ele sunt necesare, pentru că înlătură multă confuzie, informează și educă, dar e nevoie de lucrul cu emoțiile; rănile lăsate nu sunt intelectuale, ci emoționale și relaționale.

Obiectivul principal al psihoterapiei/lucrului după abuz narcisic este complex. El se referă la regăsirea de sine, recăpătarea stimei de sine, reconstruirea încrederii în propria percepție, eventual identificarea rănilor (traumelor) mai vechi care „au facilitat” rămânerea în relație.

Semne că profesionistul cu care lucrezi NU este competent în ce privește abuzul narcisic

Neînțelegerea traumei

Psihoterapeutul (sau persoana cu care lucrezi) nu recunoaște efectele psihologice complexe ale abuzului narcisic – cum ar fi anxietatea, pierderea stimei de sine, dificultățile de atașament și confuzia identitară.

Minimizarea experienței

Terapeutul folosește formulări de tipul „nu e așa grav”, „nu toate relațiile sunt așa” sau „trebuie să treci peste asta” – semnal clar că nu recunoaște gravitatea abuzului narcisic.

Reacții defensive sau critice

Când victima încearcă să explice abuzul, terapeutul poate părea confuz, sceptic sau chiar critic – un semn că nu este familiarizat cu fenomenul și dinamica narcisică.

Există o tendință în mediul psi al celor care un au cunoscut abuzul narcisic de a fi critic cu o persoană care se prezintă la terapie și spune că a experimentat abuz narcisistic. Mai mulți terapeuți vor spune „nu ar trebui să îți diagnostichezi partenerul sau membrul familiei” sau „fiecare persoană dintr-o relație este responsabilă pentru ceea ce se întâmplă” sau „nu putem spune cu adevărat că sunt narcisici pentru că nu sunt aici să-și împărtășească punctul lor de vedere, așa că hai să ne concentrăm pe rolul tău în toate aceste probleme”. Sau terapeutul va spune ceva de genul „toate căsătoriile sunt dificile”.

Lipsa recunoașterii tiparelor narcisice

Nu identifică comportamente precum manipularea, gaslighting-ul, nevoia excesivă de control, idealizarea și devalorizarea, sau alternarea între atenție excesivă și respingere.

Focalizare greșită

Concentrează discuția mai mult pe a „rezolva” relația sau pe partea narcisistului, în loc să sprijine victima să își reconstruiască granițele, autonomia și resursele interioare.

Sugestii inadecvate

Insistă pe aspecte superficiale, îndemnând persoana fie să se relaxeze, fie să țină cont/să vadă partea bună în relație, fie să rămână în relație sau să se concentreze pe partea partea pozitivă a vieții, ignorând astfel complexitatea și trauma specifică abuzului narcisic.

Iertarea abuzaltorului sub diverse pretexte: că a avut o viață grea, că este părinte și trebuie să îi ierți tot, că suntem creștini și trebuie să iertăm.

Când unei victime a abuzului narcisic (de altfel a oricărui tip de abuz) i se spune „iartă, uită, înțelege abuzatorul …!” sau este îndemnată să se concentreze pe partea pozitivă a vieții, i se cere cu alte cuvinte să accepte abuzul! În esență, i se neagă realitatea!

E ca și cum victimei unui accident de mașină i se spune că se va însănătoși dacă îl va ierta și îl va înțelege pe făptuitor ori dacă se va gândi la cât de minunată este viața și câtă frumusețe e în ea!!!

Această formă de negare a realității este un altfel de gaslighting care i se face victimei, după cel din relația abuzivă. Iertarea, înțelegerea și Este foarte posibil să accentueze sentimentele de vină și eșec ale victimei și chiar să ducă la o retraumatizare.

Aducerea constantă a propriei povești în cadrul ședințelor sau transformarea experienței lui personale în subiect principal

Este important să nu confunzi aceasta cu referințele punctuale, relevante, la experiențe din istoria personală care pot sprijini, motiva sau ilustra procesul tău.

Să cunoști detaliile vieții altcuiva nu te va ajuta, ceea ce contează cu adevărat pentru „vindecare” este retrăirea emoțională a propriilor tale momente, integrarea micro-întâmplărilor în povestea ta de viață și atribuirea unui sens personal acestor experiențe.

Timpul în care lucrezi cu tine cu un profesionist este spațiul tău, povestea ta, experiența ta, iar dacă persoana cu care lucrezi se aduce pe sine în prim plan, nu este bine pentru tine.

Din păcate, sunt profesioniști psihoterapeuți care lucrează cu aceste metode!

Toți avem nevoie de bani, dar sunt meserii în care este obligația profesionistului să își recunoască limitările, tocmai pentru a nu cauza un rău mai mare!

Cine știe ce înseamnă fenomenul narcisismului, nu are cum să recomande unei victimei să își ierte, înțeleagă abuzatorul sau să uite ce i s-a făcut! Un specialist psiholog cu atât mai mult, pentru că această abordare nu face parte din metoda de lucru cu trauma.

Să iertăm, suntem creștini!

Religia nu are nimic de-a face cu recuperarea și vindecarea psihicului unei persoane! Da, rugăciunile, pot ajuta în a da o stare de liniște, dar este cu totul altceva, nu are cu recueprarea victimei după un abuz!

Iertarea NU ESTE O METODĂ DE VINDECARE! Ea poate veni, însă, ca urmare a procesului de înțelegere, prelucrare, integrare a unor aspecte dureroase din viața persoanei, iar asta nu este nimic rău!

Revenind la exemplul cu accidentul, faptul că l-ai iertat pe autor, nu îți vindecă rănilecce le vindecă sunt doar tratarea lor directă și specializată! Dar, poți ajunge la un moment dat la înțelegerea faptului că autorul nu a vrut, poate chiar atitudinea lui îți va transmite regretul sincer.

Opusul „neiertării” nu este ura sau instigarea împotriva abuzatorului!!

Problema pusă în termenii de a ierta sau nu, este complet greșită pentru că nu iertarea este obiectivul procesului de recuperare de sine prin care trece victima unui abuz!

Obiectivul este complex și are în vedere restaurarea sinelui și a încrederii în propria persoană cu tot ce presupune asta, a capacității de a trăi în siguranță și de a avea relații satisfăcătoare.

Ce presupune lucrul de recuperare de sine în urma a buzului narcisic

Gestionarea traumei și a stresului post-traumatic
Abuzul narcisic lasă traume, unele pot fi adânci sau să le adâncească pe altele mai vechi.

Terapia (lucrul cu sine) trebuie să ajute victima să înțeleagă și să proceseze trauma emoțională și psihică.

Explorarea și vindecarea relațiilor din trecut
Victimele abuzului narcisic provin adesea din familii disfuncționale, cu o istorie de abuzuri emoționale.

În terapie (sau lucrul cu sine) se va lucra și cu relațiile din trecut (de obicei, cele cu părinții), pentru a înțelege cum modelele disfuncționale de interacțiune au fost internalizate și perpetuate. Vindecarea acestor relații ajută la construirea unui sine sănătos.

Reconstruirea încrederii în sine și a stimei de sine
Abuzul narcisic se caracterizează printr-un atac constantă asupra identității victimei, prin manipularea acesteia.

O persoană care a trăit o astfel de experiență este făcută să se simtă neimportantă, nesigură de valoarea sa, că orice face este greșit. Pentru ea devine absolut necesar să își reconstruiască încrederea în sine.

Înțelegerea și ruperea legăturii cu abuzatorul
Un aspect esențial în terapie este să se ajute victima să înțeleagă dinamica relației abuzive, cum abuzatorul narcisic a utilizat tactici de manipulare, dar și dinamica prin care acestea au devenit eficiente.

Reconstruirea unei identități autonome și sănătoase
Victimele abuzului narcisic sunt adesea aduse într-o stare de confuzie și dependență emoțională față de abuzator, ajungând să se simtă incomplete fără validarea acestuia.

Terapia sau lucrul cu sine trebuie să ajute persoana să-și recâștige independența emoțională și să construiască o identitate bazată pe propriile valori și dorințe.

Este important să lucrezi cu cineva care are o înțelegere mai largă despre tristețe

„Vindecarea” din abuzul narcisistic, pentru un timp, este o cufundare în durere. Este o formă de doliu pe care victima e nevoie să o facă! Doliul pentru pierderea speranței, pentru pierderea timpului.

Alte aspecte importante ale profesionistului cu care lucrezi

Ceea ce te va ajuta în procesul regăsirii de sine și al recuperării după un abuz narcisic vor fi capacitatea reală a profesionistului de a înțelege mecanismele abuzului, de a recunoaște dinamica narcisistă și de te a susține emoțional și psihologic în procesul de recuperare.

Ai nevoie de ca persoana cu care lucrezi să înțeleagă naura rigidă și neschimbătoare a personalităților narcisice, dar și disonanța cognitivă, legătura traumatică, manipularea subtilă și doliul pe care e nevoie să îl faci în procesul de recuperare. Iar aceste abilități nu ți le dă facultatea de psihologie, ci se dobândesc practicând.

Două aspecte sunt foarte importante în privința persoanei cu care alegi să lucrezi:

– Să aibă cel puțin pregătire teoretică în psihoterapie, chiar dacă nu are atestatul de psihoterapeut (verifică asta cu el)
– Să fii trecut prin propriul proces de psihoterapie (nu e nevoie să îl fi încheiat, iar dacă e o psihoterapie psihodinamică, ce presupune lungă durată, cu atăt mai bine).

Dacă persoana are și experiența unei relații narcisiste, este un plus pentru că știe exact ce presupune un astfel de abuz.

Simpla absolvire a facultății de psihologie și terminarea unui master, oricât de grele sunt, nu oferă competența necesară de a susține psihologic și emoțional în cadrul unui proces prihoterapeutic victima unui abuz narcisic.

Despre asta, am scris mai multe în articolul Recuperarea victimei abuzului narcisic (I) Cu ce profesionist este mai potrivit să lucrezi ca victimă a abuzului narcisic? Criterii

”În timp ce sunt mulți terapeuți care nu se poziționează ca experți în narcisism sau abuz narcisic, un lucru de reținut este că terapeuții care au un background în traumă sau practici informate despre traumă, în general înțeleg importanța validării și evitării blamării. Acești terapeuți înțeleg că astfel de tipare vă lasă confuzi și vă fac să vă puneți la îndoială propria persoană. Ei sunt capabili să vă ofere timpul și spațiul de care aveți nevoie pentru a înțelege aceste dinamici toxice din relație, pentru a le plânge și pentru a înțelege ce doriți să faceți și cum să faceți față.”
Dr. Prihoterapeut – Darvasula Ramani

Faptul că un psihoterapeut sau alt specialist se prezintă ca expert în recuperarea după abuz narcisic nu garantează că va fi potrivit pentru tine!

Un profesionist poate fi foarte eficient pentru alții, însă compatibilitatea personală contează foarte mult.

În același timp, e posibil ca unii să se autointituleze „experți” fără a avea experiența sau pregătirea necesară! SImplul fapt că fac niște videouri pe social media care rezumă aspecte importante ale narcisismului, nu îi face competenți!

Ce psihoterapie să fac dacă sunt victima abuzului narcisic

În prezent, nu există o terapie dedicată specific abuzului narcisistic în sine.

Specialiștii care au experiență cu lucrul în domeniul narcisismului, agreează în majoritate că este recomandată o psihoterapie a traumei.

Adică acele abordări în care psihoterapeutul sau persoana specialistă facilitează explorarea și înțelegerea experiențelor victimei și nu oferă instrucțiuni directe, sfaturi sau soluții prestabilite.

Într-o psihoterapie (sau lucrul cu sine) concentrat pe învățarea unei persoane să își schimbe modul de gândire, cu efectul dorit de a schimba apoi comportamentul, se omit tocmai specificitățile abuzului narcisic și efectele acestuia.

E nevoie ca persoana să înțeleagă contextul narcisistic și impactul profund al abuzului. Fără această înțelegere, psihoterapia riscă să devină superficială sau irelevantă.

E ca și cum i-ai spune unei persoane care s-a lovit: schimbă-ți modul de gândire că îți va trece durerea și rana se va vindeca. Apoi, chiar dacă tu îți schimbi modul de a gândi asta nu te va ajuta să îți dai seama când pe viitor ți se va face gaslighting și nici să ieși dintr-o relație în care ți se va face, spre exemplu! Îți schimbi gândurile, dar legătura traumatică va exista, iar în legătura narcisică nu rațiunea te-a ținut, ci legătura traumatică.E nevoie de o psihoterapie pentru că e nevoie de lucrul profund, să se identifice și lucreze cu tipare inconștiente relaționale.

Psihoterapii non-directive (nerestrictive, centrate pe pacient):

Terapia psihodinamică, terapia centrată pe persoană, umanistă, experiențială, Gestalt și integrativă (dacă profesionistul allege să lucreze în variantă non-directivă, nu oferă ghidaj clar doar sprijină explorarea și auto-reflecția pacientului)

Psihoterapii directive (cu intervenții și ghidare explicită a pacientului):

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
Terapia rațional-emotivă (REBT)
Terapia comportamentală dialectică (DBT)
Terapia de soluții (Solution-Focused Brief Therapy)

Cum fenomenul narcisismului este relativ nou în domeniul psihologiei la nivel mondial – și în țările cu vechime, preocupările intense în domeniu au apărut acum 30-40 de ani – în România cu atât mai mult, este destul de dificil să găsești un profesionist specializat.

Ce e important pentru tine este ca persoana respectivă să practice o psihoterapie a traumei și să fii parcurs propriul proces de psihoterapie! Dacă a avut și experiența unei relații narcisice, cu atât mai bine pentru tine!

În opinia mea, cea mai potrivită psihoterapie este cea psihodinamică! Nu este doar o psihoterapie profundă, dar implică întreaga personalitate.

Sigur, poți spune că sunt subiectivă pentru că este prihoterapia a cărei experiență o am eu!

Răspunsul meu este: ce oare poate fi mai potrivit să recomanzi decât ceva ce ai experimentat chiar tu însăți?

Nu vreau să stau mult într-o psihoterapie că devin dependent de psihoterapeut/trebuie să mai și trăiesc nu să stau în psihoterapie

Mulți oameni ezită să înceapă sau să continue psihoterapia din două motive frecvente:

– Teama de a deveni „dependent” de terapeut

– Convingerea că timpul petrecut în terapie este „pierdut”, pentru că viața trebuie trăită aici și acum.

Ambele temeri provin, însă, din neînțelegeri despre rolul și natura psihoterapiei.

Dependența de terapeut

Relația terapeutică este una profesională, clar delimitată.

Terapeutul nu construiește dependență, ci oferă un cadru sigur și instrumente prin care pacientul învață să își înțeleagă emoțiile, gândurile și reacțiile.

Scopul este ca, treptat, individul să devină mai conștient, mai echilibrat și mai autonom.

Psihoterapia nu înseamnă a rămâne prins într-o relație de dependență, ci a învăța să te sprijini pe tine însuți și să faci față provocărilor vieții cu mai multă claritate.

Timpul pierdut

Timpul petrecut în terapie nu e o „pauză de viață”, ci o investiție în propria libertate și bunăstare.

Problemele nerezolvate, traumele sau tiparele disfuncționale consumă energie și afectează fiecare aspect al vieții.

Psihoterapia te ajută să eliberezi aceste resurse, să înțelegi ce se întâmplă în interiorul tău și să acționezi mai conștient. Este un spațiu în care te antrenezi să trăiești mai autentic, mai prezent și mai echilibrat.

Pe scurt, psihoterapia nu te ține „prins”, nu te oprește din a trăi, ci te învață să trăiești mai bine. Psihoterapia îți oferă resursele pentru a-ți recâștiga libertatea interioară și pentru a face alegeri mai înțelepte, mai sănătoase și mai pline de sens.

Cât timp durează regăsirea de sine

Probabil că ai constatat că evit să spun vindecare și folosesc recuperarea de sine. Această exprimare redă mai bine atât statutul persoanei – nu este bolnavă, ci doar a trecut printr-o relație dură, traumatizantă, cât și pentru ce urmează relației abuzive ca să se întoarcă la ea, la varianta care era înainte să fii intrat în relație.

Procesul regăsirii de sine este unul personal, poate dura chiar ani, mai ales dacă victima alege să abordeze o psihoterapie profundă.

Dar rămânând în contextul regăsirii de sine după abuzul narcisic, nu se poate prevedea un timp anume.

Fiecare individ este diferit, are propria istorie de viață, de aceea și durata este una relativă la persoana sa.

Completează terapia cu participarea la grupuri de suport!

Este o recomandare pe care o fac cu responsabilitate și în cunoștință de cauză!

O persoană care a trecut printr-o relație în care a fost manipulată, căreia i s-a negat realitatea, a fost disprețuită și desconsiderată, care ascultă povești similare cu a sa se va simți validată într-un fel în care niciun psihoterapeut sau profesionist cu care lucrează nu o poate face! Nu pentru că nu ar fi capabil, ci pentru că puterea comunității este diferită!

Grupurile de suport sunt un loc sigur emoțional, în care împărtășești emoții, trăiri cu persoane care au trecut prin experiențe similare. Te simți mai puțin singur și neînțeles!

Observații înainte de final

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Informează-te despre ce înseamnă narcisism și care sunt tipurile de narcisism.

Încheiere

Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă simți că ești singur(ă) sau confuz(ă) și nu ști ce să faci, ne putem întâlni într-o ședință plătită!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.

Eu însămi sunt victimă a unei relații narcisice! Nu doar că știu ce înseamnă și cum se simte, dar, pe lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine — parcurs în propria mea psihoterapie psihodinamică începută în urmă cu 9 ani— am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.

Experiența mea personală și profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg și fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens.

Sunt consilier pentru dezvoltare personlă cu formare în psihoterapia psihodinamică.

Pregătirea profesională:

2020-2022 – Școala de formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului – ”Fundația Generația”

2024-2028 – Școala de formare în psihoterapie psihanalitică și consiliere psihodinamică” – 4 ani – „Asociația de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București”

Criteriile admiterii în ambele școli a fost faptul că începusem analiza (psihoterapia personală) de mai mulți ani și cunoștințelor acumulate.

Lucrez pe baza principiilor psihoterapiei psihodinamice, merg regulat la supervizare individuală și de grup cu formatori psihanalitici cu experiență și continui să particip la conferințe și cursuri de perfecționare din domeniul psihanalizei.

Responsabilitatea profesională și preocuparea de a oferi celor care lucrează cu mine nu doar un suport emoțional și psihologic, care să încurajeze cunoașterea de sine și autonomia, sunt valorile mele.

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
Te interesează:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro

Fotografia articlului aparține Pixabay.com

Bibliografie:

Narcisismul: Dileme, diagnostice și strategii de tratament – Psihiatru Psihoterapeut Glen O. Gabbard
Dr. Ramani Darvasula – https://www.youtube.com/@DoctorRamani

#narcisist #relatienarcisica #victimanarcisism #persoananarcisista

#abuznarcisic

#parintenarcisist

#mamanarcisista

#tatanarcisist