Sărbătorile tradiționale sunt ocazii în care familia se reunește cu bucurie; sau, cel puțin, aşa arată idealul.
În special de sărbătorile sfârșitului de an, copiii, indiferent de vârstă, obisnuiesc să revină acasă, la părinți. Și nu doar în cultura noastră, ci oriunde, pe glob.
Dar, ce te faci când sărbătorile nu mai sunt o bucurie, ci o obligație și vinovăție și se simt ca gratiile unei închisori?
Părintele autoritar sau cel cu trăsături înalt narcisice, s-a agățat de-a lungul timpului de ritualuri, obiceiuri pentru a-și consolida identitatea și locul pe care îl ocupă în viața celor din familie.
Pentru o persoană al cărui ego este fragil, așa cum este persoana narcisistă, momentele în care îi are pe membrii familiei aproape și îi controlează sunt energie, ele îi dau consistență, sens, putere, îi consolidează efo-ul.
Când legătura dintre părinte și copil nu este asigurată de o dragoste firească, ci de frică, obligație și vinovăție, este imposibil să spui ”nu” și să fii fidel propriilor tale dorințe, realități.
Cine a crescut cu un părinte narcisist, în special dacă e vorba de mamă, știe că este imposibil să îi refuze o cerere sau să facă ceva diferit de cum s-a obișnuit în familie. Și asta în pofida faptului că este vorba de un copil devenit adult.
Îndepărtarea sub orice formă, fie și temporară, de orice versiune a relației așa cum a fost impusă de un astfel de părinte, te-ar pune în pericol să îl dezamăgești si să îi pierzi dragostea.
În special copilul (adult) al unei mame narcisiste trăiește cu convingerea că fericirea și bună starea emoțională și psihică a mamei depind de el. Copleșit de vinovăție și frică, nu poate face nimic care să îi rănească sentimentele sau să o supere.
Copilul poate fi părinte, la rândul său, ori profesional poate fi o persoană cu funcție înaltă sau autoritate, însă când vine vorba să se exprime, să spună ce vrea, să fie el însuși ín faṭa părintelui sau acaparator sau narcisist, se simte incapabil.
De aceea, unii nu privesc cu bucurie spre zilele Crăciunului.
Perspectiva de a fi in mijlocul familiei – colivia în care ai trăit toată viața, faptul că va trebui să accepṭi și să faci lucruri cu care nu ești de acord sau care te dor, te aruncă automat în copilaria sau adolescenṭa în care a fost neputincios.
Iar faptul că ”nici de data asta” nu poṭi lua atitudine și face ce îṭi dorești, adică să spui părintelui ”anul ăsta nu facem sărbătorile împreună”, te adâncește în desconsiderarea faṭă de tine însuṭi și în autoînvinovăṭire.
În loc să te ”antrenezi” pentru întâlnirea cu familia și să te duci mai pregătit, ești epuizat de valul de emotii, gânduri și trări.
În fond, ce mai contează, e doar o zi, o să treacă repede?!
Dar contează! Tu, cu gândurile, așteptările, dorințele, emoțiile tale contezi şi esti important, doar că nimeni nu te-a făcut să te simți așa în mod constant, de-a lungul vieṭii, drept care ai deprins să renunṭi la cine ești și ce vrei atunci când te confrunți cu neputinṭa.
După o viață în care ai trăit în fuziune cu un astfel de părinte sau, în care ai fost neglijat emoțional constant, este firesc să te supui ca și când ai fi câinele lui Pavlov.
Nu vezi alternativă sau, dacă o vezi, nici nu îți poți închipui că ai fi capabil să iei atitudine! Te simṭi tot copilul dator să împlinească așteptările părintelui, in caz contrar punându-i acestuia starea de bine, sănătatea și si chiar viaṭa în pericol.
Doar că realitatea nu e asta! Ești un adult care are putere de decizie asupra propriei persoane și vieți!
Dar este adevărat că, dacă ai avut un părinte căruia te-ai obisnuit să i te supui, nu poți face schimbarea peste noapte.
Mai bine te pregătești psihic si emotional cât de bine poți pentru întâlnirea de sărbători și îți propui ca proiect pentru anul care vine, să te ocupi de tine și să te crești!
Ce poṭi face dacă trebuie să faci sărbătorile cu un astfel de părinte?
În primul rând nu te mai desconsidera și învinovăți, nu mai generaliza starea de neputință, gândind: ”niciodată n-am fost în stare să iau atitudine în fața lor, n-am să pot schimba nimic!”
Schimbă-ṭi discursul interior, propune-ṭi ca anul acesta să fie ultimul în care lucrurile vor fi la fel ca până acum!
Întreabă-te cum ai vrea să fie sărbătorile tale dacă nu te-ai simṭi obligat să semnezi condica familei? Începe să iti propui lucruri de schimbat, mici pași, pornind de la răpunsul pe care ṭi-l dai!
Poṭi să preiei puterea asupra ta doar că te temi! E firesc să simți așa, dar faptul ca te temi nu te face incapabil!
In ceea ce privește aceste sărbători, e nevoie să iei niște măsuri practice!
Revizuiește in minte gesturile, atitudinile, vorbele pe care părintele ști că le va face/avea/spune și care te vor enerva!
Pregătește-ți pentru fiecare o glugă imaginară pe care să ți-o tragi peste minte și suflet, ca o armură, prin care ele să nu treacă. Degeaba te vei enerva, nu vei schimba și nici nu îi vei dovedi nimic!
Orice răspuns potrivnic al tău se va transforma într-o luptă inutilă și epuizantă pentru tine. Mai mult, la finalul ei e foarte posibil să pici cel vinovat și/sau umilit. Si asta nu pentru a nu strica atmosfera, ci pentru a te aproteja!
- Dacă, spre exemplu, e vorba de o mâncare care nu îți place și pe care ști că mama ta o pregătește și aproape te forțează să o mănânci, deși știe bine că nu îți place sau îți cere să faci ceva ce nu îți place, pregătește-ți refuzul politicos, cu cuvinte neutre, nu îi reproșa că niciodată nu ține cont de tine sau da ochii peste cap că iar a făcut asta deși știe că nu îți place. Încearcă să nu faci aluzii, referiri la persoană! Scopul tău este de a te apăra și nu de a intra în luptă, din care, oricum, ai ieși șifonat! Doar părintele tău ți-a arătat de-a lungul vieții că nu poate să înțeleagă.
- Dacă refuzul tău va fi primit de părinte sau de altcineva cu o remarcă ostilă, pasiv agresivă, nu te simți atacat! Eventual pregătește niște variante de răspuns în glumă, care să abată atenția de la subiect și care să nu atace!
Gândește-te și la ce ai să vorbești, la ce informații despre tine le vei da accesul celor din familie!
Oricât de mult îți dorești să împărtășești lucruri cu ei, ști că au niște limite și e foarte posibil să îṭi strice bucuria, fie făcând afirmații pasiv-agresive, fie comparându-te cu cineva, fie trecând peste subiect ca și când ai fi vorbit despre magazinul din colț.
Gândește-te la timpul pe care îl vei petrece acolo, să fie minim, dar și la motivele pentru care le vei spune că nu poți să stai mai mult.
Găsește ceva care să fie mai ușor de acceptat – sigur, nu va fi cum vrea părintele, dar nici nu va lua personal plecarea ta. Spre exemplu, copiii sunt invitați la prieteni/rude …
Sfătuiește-te și stabilește cu partenerul tău tactica să nu vă treziți la ai tăi că vorbiți diferit despre același lucru, altfel va trezi suspiciunea.
Este un scenariu pe care trebuie să îl pregătești, să depui un efort, dar el te va ajuta.
Nu avea așteptarea că nimic nu te va afecta, este imposibil!
Legăturile cu părinṭii sunt puternice, nu le putem pornit și opri ca și cum am apăsa pe un comutator. Plus că, odata cu trecerea timpului, cantitatea de lucruri nerezolvate a crescut, la fel si frustrările tale.
Dar putem învăța să ne protejăm în relația cu ei! Mai presus de ideea cu care am fost crescuți că suntem obligați părinților (cu care personal, nu sunt de acord), prima datorie este față de noi înșine, de a avea grijă de sănătatea noastră psihică, emoțională și fizică, să ne trăim viața potrivit propriilor convingeri și dorințe!
Această strategie și comportament te vor ajuta să te protejezi și să nu intri în conflicte care nu îți vor face decât rău!
Aceste sărbători pot fi ocazia potrivită de a face prima schimbare in relația cu familia ta: nu îi vei mai da acces la viaṭa si vulnerabilitățile tale!
Iar ăsta este un început excelent pentru noul proiect dedicat ṭie: ”Cine sunt eu în relația cu părinții mei?”
PS: Am scris aceste rânduri pentru toți cei care se simt prinși în niște relații cu părinții bazate pe frică, obigație, vinovăție, să știe că nu sunt singuri, dar și pentru cei care nu știu ce înseamnă aceste relații, pentru a-i invita la reflecție înainte de a judeca pe cineva.
Observații înainte de final
* Dacă am folosit preponderent adresarea la masculin, nu înseamnă că doar bărbații sunt narcisiști! Am făcut-o într-un sens neutru, pentru a facilita exprimarea și a nu schimba permanent genurile!
* Informațiile din articol nu țin loc de diagnostic. Dacă crezi că o persoană din apropierea ta are trăsături narcisice, pentru clarificarea oricăror aspecte, adresează-te unui specialist.
* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!
Încheiere
Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l, te rog, poate fi de folos și altora!
Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!
- Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.
În podcast-ul ”Despre narcisism”, am publicat câteva episoade interesante.
Le găsești și pe canalul de Youtube, doar varianta audio. Din păcate nu am avut timp ca să înregistrez și urc pe podcast toate articolele, dar mă ocup. 🙂
Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil
- Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
- Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
- Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
- Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
- Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
- Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
- Te interesează:
Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:
- Etape ale conștientizării în relația cu un narcisist
- Pasiv-agresivitatea. Ce este. Tactici folosite de o persoană narcisistă
- Ruminația – gândirea obsesivă fără finalitate
- Abuzul emoțional. Ce este, semne și consecințe, recuperare
- Minimalizarea – tehnică de manipulare a persoanei narcisiste
- De ce persoana narcisistă pare că nu te aude când îi vorbești?
- Ciclul abuzului narcisic
- Love bombing. Ce înseamnă. Cum te poți proteja
- Protecția față de un narcisist – metoda ”grey rock”
- Este relația (romantică) cu un narcisist abuzivă?
- Oare nu sunt eu narcisistul?
- Vrei să îi spui în față că e un narcisist?
- Trăsăturile care atrag o persoană narcisistă
- De ce stai în relația cu persoana narcisistă dacă ți-e așa de rău?
Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.
Articole despre dependența emoțională:
- De la nevoia de afecțiune la dependența emoțională
- Dependența emoțională și identitatea de sine. Cine sunt eu?
- Codependența emoțională – o introducere mai detaliată
- Ce poți face ca să te recuperezi din starea de dependență emoțională
- De ce atrag persoane narcisiste?
Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință (contra cost)!
Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.
Și …. mai ales, nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!
Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro
Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos
* Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro
* Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos
#narcisist #relatienarcisica #victimanarcisism #persoananarcisista
