După divorțul de părintele narcisist, dinamica membrilor unei familii se poate schimba în cele mai diverse moduri.
Una din situațiile care apar frecvent este cea în care copii își schimbă comportamentul și se întorc împotriva părintelui non-narcisist, de care până atunci au fost apropiați și cu care s-au înțeles bine.
Dacă ești un astfel de părinte, e foarte posibil ca acest articol să te intereseze.
Toate situațiile în care copiii se întorc împotriva celuilalt părinte după divorțul acestora, sunt datorate intervenției părintelui narcisist?
Copiii sunt foarte afectați de despărțirea părinților, sunt puși în fața unei realități pe care nu știu cum să o gestioneze. De cele mai multe ori, aleg inconștient, să își manifeste supărarea, furia pe părintele pe care îl simt cel mai disponibil din punct de vedere afectiv și psihic.
Această schimbare poate temporară, marcată de manifestări și comportamente temporare sau evolutivă, de la situații punctuale la o atitudine constantă.
E important în evaluarea cauzelor pe care o faci încercând să înțelegi ce s-a întâmplat, să fii cât mai obiectiv. De ce? Pentru că furia face diferența! Dacă consideri din start, fără să ții cont de detalii sau amănunte ale realității, că părintele narcisist este vinovat de schimbare, resentimentele acumulate în timp față de acesta, vor veni în val peste tine și le vei manifesta și față de copil, chiar dacă nu direct. Dar el va simți și, dacă schimbarea lui nu e din cauza părintelui, asta îl va putea îndepărta încet de tine. Copiii au tendința de a fi de partea părintelui neputincios, nedpretățit, iar dacă celălalt părinte este un narcisist vulnerabil, acest rol îi este foarte cunoscut. CU alte cuvinte, ce vei face prin această atitudine va fi ca, în loc să îți consolidezi relația cu copilul, să îl îndepărtezi și arunci în brațele relației cu celălalt părinte.
Pe de altă parte, dacă schimbarea copilului se datorează celuilalt părinte, ai semnale clare, evidente, să îți manifești furia, strustrarea față de celălalt părinte în fața copilului, nu te va ajuta cu absolut nimic! Efectul va fi același, de a-l îndepărta pe copil de tine!
Știu că este foarte frustrant și nedrept, mai ales dacă ai fost și ești un părinte responsabil, care s-a dedicat familiei, copiilor, care a preferat să sufere în tăcere ca să îi protejeze pe copii.
Toate aceste resentimente firești, e de preferat să le manifești față de un prieten care te înțelege, mergi la un psiholog ca să te descarci, dar evită să le ai în fața copiilor. Ceea ce nu înseamnă că te îndemn la o atitudine falsă, de a-l lăuda și prezenta pe părintele narcisic într-o lumină falsă. Nicidecum!
Să vedem schimbări frecvente de atitudine ale copiilor după divorțul părinților față de părintele non-narcisist.
Copiii se întorc împotriva părintelui non-narcisist
Pentru părinte este o lovitură dureroasă.
Dincolo de surpriza neplăcută, pe lista lui de preocupări legate de copil va adăuga o grijă și o teamă constante: bunăstarea emoțională și psihologică a copiilor aflați sub influența părintelui narcisist.
Atitudinea schimbată a copiilor poate avea cauze diferite.
Părintele non-narcisist, țapul ispășitor al destrămării familiei
Copiii îl pot vedea pe părintele non-narcisist ca pe țapul ispășitor al situației actuale, al familiei destrămate. Și asta se poate întâmpla în pofida faptului că au fost martorii abuzurilor sau al comportamentului abuziv pe care acesta l-a îndurat înainte de despărțire din partea narcisistului.
Cu siguranță, în formarea acestei păreri, o contribuție semnificativă o are părintele narcisist care, fie le-a construit o poveste în care tu ești responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat, fie le-a indus subtil convingerea asta.
Părintele narcisist creează alianțe cu copiii, aceștia căzând pradă poveștilor și manipulării lui
Unul dintre copii devine „favoritul” narcisistului sau, dintr-o dată, „spălat pe creier” și se aliază complet cu acesta
Părintele narcisist nu devine favorit peste noapte! Asta se întâmplă treptat, ca urmare a implicării sale cu scopa manipulator în relația cu copiii.
Posibil le va face cadourile pe care aceștia și le doresc ori este mai îngăduitor cu ei sau le dă o libertate mai mare decât celălalt părinte, deși nu este în beneficiul lor sau le oferă tot felul de avantaje.
Dincolo de faptul că părintele narcisist se răzbună pe fostul său partener, copilul care trece de partea lui, de obicei, îndeplinește rolul fostului său partener: de a-i oferi validare narcisică constantă.
Tendința părintelui non-narcisist de a se învinovăți pentru că copiii au un părinte narcisist este foarte mare.
Mai ales dacă unul din copii își schimbă complet atitudinea și comportamentul față de el, se va întoarce împotriva sa învinovățindu-te. „Nu am fost un părinte bun, nu am făcut ce trebuia astfel încât copilul să îmi rămână fidel!”
Dureros și plin de neputință este faptul că, de multe ori, părintele non-narcisic nu poate dovedi manipularea și „jocurile” părintelui narcisist, nu are cum să le demaște în fața copiilor.
Chiar dacă acest părinte are resurse financiare și apelează la un avocat care să medieze situația, din păcate, de multe ori nici avocatul nu poate întreprinde nimic în lipsa unor dovezi clare de abuz, neglijență față de copil. Mă refer la implicarea avocatului nu în procesul de divorț, ci strict la situația în care copiii s-au întors împotriva celuilalt părinte.
Pe de altă parte, ca părinte responsabil și care te gândteși la binele copiilor, aflând că este posibil să obții astfel de dovezi, ajungi să te întrebi dacă un astfel de demers ar merita pentru că, implicit, i-ar afecta și pe copii?
- Narcisismul între sănătate și patologie. Ce este și cum se formează, trăsături și răni narcisice
- Tipuri de narcisism
- De ce abuzul narcisic este diferit de alte forme de abuz
- Vinovăția în relația narcisică
- Ajutor nesolicitat și inducerea vinovăției – formă de manipulare a persoanei narcisiste vulnerabil
Motive pentru care copiii se pot întoarce împotriva părintelui non-narcisist
Situația nu este simplă și are mai multe perspective pe care am să le menționez.
Temperamentul copilului joacă un rol important!
Temperament înseamnă acele tendințe și caracteristici cu care venim pe lume. În funcție de felul în care îngrijitorii primari ne vor face să ne simțim în siguranță cu ei, aceste tendințe sau trăsături se pot intensifica sau atenua. Spre exemplu, unii copii au mai multă empatie decât alții.
Donald Winnicott, pediatru psihanalist, unul dintre cele mai mari nume ale psihanalizei și a vorbit despre „părintele suficient de bun”.
Pentru că preocuparea firească a părinților de oricând pe lumea asta a fost să facă bine copiilor, el a încercat să risipească această povară a părinților de a fi perfecți.
Nimeni dintre noi nu este perfect, mai ales ca părinte. E nevoie doar să fim suficient de buni, suficient de des, și să avem încredere că eșecurile noastre sunt momentele în care copiii trebuie să învețe singuri să facă față și să se liniștească!
Așa că dacă te gândești că din cauza ta copilul s-a schimbat, ieși de sub dușul vinovăției și gândește-te puțin la istoria relației tale cu copilul, la întreg contextul familiei voastre!
E foarte posibil să ajungi la concluzia că în condițiile date ai făcut tot ce ai putut! Iar asta nu te face un părinte rău!
Cu un partener și părinte narcisist, lucrurile constant imprevizibile și foarte greu de gestionat!
Copii nu înțeleg abuzul narcisic
Copiii nu înțeleg abuzul narcisic și impactul său, chiar dacă înainte de destrămarea familiei a trăit în (perioade de) scandal, a asistat la abuzul fizic al părintelui non-narcisist sau a trăit doar nesiguranță și instabilitate!
Sunt adulți care, deși cunosc detalii intime ale unei relații narcisice și tot refuză sau nu înțeleg ce înseamnă abuzul narcisic!
Copiii pot să își spună povești pentru a face realitatea pe care o trăiesc să fie mai acceptabilă sau pentru a neutraliza felul de a fi confuz, abuziv, pasiv-agresiv (evidente) al părintelui narcisist.
În acelați timp, unii copii – mai ales cei care preiau rolul de „de aur”, „invizibil” sau „țap ispășitor” – pot vedea limpede situația, dar alții pot fi încă foarte iritați de haosul situației familiale și pot să atace părintele non-narcisist. Ei „știu” că a se confrunta cu părintele narcisic nu este o opțiune, pentru că i-au cunoscut furia înfricoșătoare și îl și simt instabil.
Adesea, copiii fac față furiei și confuziei create de a avea un părinte narcisist, căutându-și o „țintă sigură”, iar părintele non-narcisist pare cea mai sigură, așa că preia funcția de țintă.
- Rolurile copiilor într-o familie în care cel puțin un părinte are trăsături puternic narcisice. Țapul ispășitor, copilul invizibil, copilul de aur
- Custodia comună cu un părinte narcisist
Cum te vei simți
În mijlocul stresului nesfârșit al comunicării și relaționării cu părintele narcisist, în care ești nevoit să faci față felului său de a fi, în timp ce trebuie să gestionezi anxietatea și tensiunile vieții de zi cu zi, ale noii vieți de după despărțire, anxietatea copiilor legată de aceasta, te poți simți copleșit complet.
Dar, de dragul copiilor, încercând să îmbunătățești situația, te poți forța să pari mai vesel sau echilibrat, dar este extrem de dificil, la un moment dat nu vei mai putea susține aparența. Vei fi epuizat între abuzul narcisic al fostului partener și atacurile copiilor.
Realitatea ește că și dacă ai face-o, tot nu va schimba situația, pentru că nu va putea contrabalansa stilul manipulativ al narcisistului.
Ai în vedere că părintele narcisic poate primi și mai multă validare doar observând cum copiii te atacă, ceea ce transformă situația într-o dinamică imposibil de gestionat. Dacă simți că nu mai poți, îți vine să-ți iei câmpii, ai toate motivele!
Lucrurile se desfășoară diferit în funcție de vârsta copilului.
Copiii mai mici pot fi pur și simplu confuzi și frustrați de situație și își pot manifesta frustrarea prin comportamente problematice. Adolescenții sunt cei mai susceptibili să îl provoace și să pună la încercare răbdarea părintelui non narcisist — e doar ocupația lor preferată! 😊 (o spun cu drag).
Dacă părintele narcisist vrea să câștige simpatia adolescentului, nu îi va fi greu: adolescenții sunt mult mai ușor de manipulat și influențat.
În plin proces de individualizare și plecare din „cuib”, ei devin prăzi ușoare pentru un părinte narcisist. Din păcate, acesta nu va fi interesat de ce se-ntâmplă în lumea interioară a adolescentului, de transformările prin care trece, ci doar să îl facă instrumentul manipulării sale și al răzbunării împotriva ta.
Încă te mai întrebi de ce vrea persoana narcisistă să se răzbune pe tine când, poate, tu ai fost cel fidel, onest, muncitor, dedicat cuplului? Este o întrebare fără răspuns! Sau, mai bine spus, răspunsul ține de dinamica interioară și de felul de a fi structural al persoanei narcisiste, foarte complicate și diferite de a celorlalți, care nu are nicio legătură cu tine!
Pentru că chiar dacă părintele narcisist a fost cel care a provocat destrămarea familiei având o relație cu altcineva, iar tu ești părinte singur, nu va pierde ocazia să se comporte cu tine mizerabil și să îți creeze probleme!
Ce poți face
Nu există rețetă și nici cale ușoară!
Un drum evident este terapia—pentru tine și pentru copii! Ideal ar fi să vrea și părintele narcisist, nu pentru a se schimba, ci pentru a-și mai calibra comportamentul față de copii! Ar fi ideal să existe un „arbitru” în cameră.
Ai să spui că psihoterapia e costisitoare, știu!! Dar dacă ai resursele necesare, îți recomand!
Dacă nu ai resurse suficiente pentru a plăti și ție și copiilor sau aceștia nu vor, intră tu într-un proces de psihoterapie. După o astfel de relație și în contact permanent cu persoana narcisistă, crede-mă, ai nevoie de suport!
Îți recomand să citești articolul scurt – Identitatea victimei după relația cu o persoană narcisistă – ca să înțelegi ce se întâmplă cu tine!
Psihoterapia te va ajuta să faci ordine în tine, să intri în contact cu tine și cu cine ești, vei avea o oglindă care îți va reflecta realitatea obiectiv.
Ce fel de psihoterapeut/profesionist să cauți?
Dacă decizi să faci psihoterapie, nu te grăbi către orice psihoterapeut! Persoana poate să nu aibă titlul de psihoterapeut, dar să aibă pregătirea teoretică necesară (de asta trebuie să te asiguri întrebând), propria psihoterapie făcută și chiar să fii trăit o relație narcisistă!
Asigură-te că înțelege narcisismul și tot ce presupune relația cu o persoană de acest fel! Altfel, terapia se va transforma într-un alt spațiu invalidant!
Dacă participă și părintele narcisist, nu este neobișnuit să privească terapia cu dispreț, deși participă și să blocheze procesul.
Diploma de psiholog nu aduce știința de a face psihoterapie! Astfel, un psiholog clinician nu te poate ajuta cu ceea ce te confrunți ca victimă a abuzului narcisic.
Victima abuzului narcisic are nevoie de un psihoterapeut care, dacă nu are titlul, cel puțin măcar a parcurs practic drumul pregătirii de psihoterapeut. Adică o pregătire specială după absolvirea facultății și propria sa psihoterapie!
Tipul de psihoterapie potrivit pentru victima abuzului narcisic este cel al traumei, nu o terapie directivă!
Totodată, ai în vedere și vârsta persoanei cu care lucrezi! Cu tot respectul pentru colegii tineri, dar oricât de binevoitor ai fi, alta e experiența vieții la
Citește aici mai multe! de ani și alta la 40 sau mai mult! A susține emoțional și psihologic o persoană care a trecut prin abuz (narcisic) este dificil!
Dacă din diferite motive nu vei intra într-o psihoterapie, atunci poți parcurge singur acest drum al recuperării! Nu este acelați lucru ca atunci când ești însoțit de un profesionist, dar sunt victime care au reușit singure!
În primul rând e nevoie să accepți fără echivoc și urmă de speranță realitatea fostului partener narcisist, dar și că nu poți schimba copiii!
Pe parcursul procesului lor de dezvoltare, poți doar să te asiguri că le ești alături, reamintindu-le asta prin prezența ta constantă și repetată chiar dacă ei te resping! Nu e ușor și este cumplit de dureros, dar e tot ce poți face!
E foarte important ca ei să știe că nu i-ai abandonat!
Aici este o discuție mai lungă, am să o rezerv unui articol separat!
Dacă copiii s-au mutat cu părintele narcisist, fă apel la drepturile tale părintești, de custodie, dar și la dragostea de părinte, interesează-te de ei, du-te să îi vezi la școală, la ei acasă, să vorbești cu ei, vorbește cu ei, spune-le ce simți pentru ei, nu renunța în a le propune să faceți lucruri împreună!
Menține empatia, fii consecvent, disponibil, nu te lăsa provocat de ei. E o luptă de lungă durată, dar e singurul mod în care există șansa ca într-o zi să întoarcă privirea spre tine!
Nu e nevoie să te arăți vesel forțat, fii autentic! Nu abilitatea ta de a-ți lua o mască emoțională te va apropia de ei, ci autenticitatea ta în egală măsură cu repetata dezamăgire a părintelui narcisist. Însă pe ultima nu paria! Concentrarea ta trebuie să fie pe cum ești tu în relația cu ei.
Așteptarea asta, să nu știi când se va termina, dacă se va schimba ceva și când, este dureroasă. Însă să reiei relația cu ei e la fel de important.
Ține un jurnal
Fă-ți obicei să ții un jurnal cu întâmplări, evenimente în care povestești ce se întâmplă în relația dintre voi, cum a intervenit părintele narcisist (fără a-l blama, doar redă fapte) și pe care să i-l dai peste ani!! E adevărată zestre!!
E foarte posibil să treci printr-o perioadă în care să fii discreditat. Nu doar că urmările manipulărilor părintelui narcisist se manifestă și susținătorii săi, poate chiar prieteni ai tăi, te judecă pentru ce părinte rău ești sau că exagerezi, dar poți primi aceași calificare și din partea instanței de judecată dacă încă un ați încheiat procedura. Iar asta te poate pune la pământ!
Mai ales dacă ai făcut sacrificii enorme, cum ar fi cel de a fi rămas mulți ani în căsnicia abuzivă.
Durerea și vina pentru cum s-a schimbat relația cu copiii pot fi copleșitoare.
Povestea relației voastre se poate sfârși în multe feluri: copii îndepărtați, copii iertători, copii care în cele din urmă înțeleg.
Cred că de ce te poți asigura în prezent este ca acțiunile pe care le întreprinzi zi de zi, comportamentele pe care le ai, ce faci pentru și în relația cu ei, să îți dea peste ani, când veți privi în urmă, liniștea că ai făcut tot ce ai putut.
E de preferat să găești o cale de a integra această acceptare și să găsești cum să îți continui viața!
Poți să spui că sună egoist, dar nu este! Faci tot ce ține de tine, e nevoie să îți trăiești și tu viața, să te bucuri de ea, atât cât se poate în condițiile date!
Îți recomandă să citești finalul articolului Ce trăiește victima unei relații narcisiste după despărțire, acolo vorbesc despre ce poți face pentru a te susține și ancora cât mai bine emoțional și psihic după relația cu o persoană narcisistă!
Sper ca acest articol să îți fie de folos și, chiar dacă nu ți-a adus soluția care să-ți schimbe situația peste zi sau să-ți alunge neputința. Însă sper să îți ofere suportul și încrederea că poți face față situațiilor și că, soluțiile cele mai bune se găsesc, de cele mai multe ori, în noi.
Nu uita că faci cât de bine și ce poți, în condițiile date!
Dacă simți că ești singur(ă) sau confuz(ă) și nu ști ce să faci, ne putem întâlni într-o ședință plătită!
Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.
Eu însămi sunt victimă a unei relații narcisice! Nu doar că știu ce înseamnă și cum se simte, dar, pe lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine — parcurs în propria mea psihoterapie psihodinamică— am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.
Experiența mea personală și profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg și fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens.
Sunt consilier pentru dezvoltare personlă cu formare în psihoterapia psihodinamică.
Pregătirea profesională:
- 2020-2022 – Școala de formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului – ”Fundația Generația”
- 2024-2028 – Școala de formare în psihoterapie psihanalitică și consiliere psihodinamică” – 4 ani – „Asociația de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București”
Criteriile admiterii în ambele școli a fost faptul că începusem analiza (psihoterapia personală) de mai mulți ani și cunoștințelor acumulate.
Lucrez pe baza principiilor psihoterapiei psihodinamice, merg regulat la supervizare individuală și de grup cu formatori psihanalitici cu experiență și continui să particip la conferințe și cursuri de perfecționare din domeniul psihanalizei.
Responsabilitatea profesională și preocuparea de a oferi celor care lucrează cu mine nu doar un suport emoțional și psihologic, care să încurajeze cunoașterea de sine și autonomia, sunt valorile mele.
Observații înainte de final
* Dacă am folosit preponderent adresarea la genul masculin, nu înseamnă că doar bărbații sunt narcisiști! Am folosit masculinul într-un sens neutru, pentru a facilita exprimarea și a nu schimba permanent genurile!
* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!
Încheiere
Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.
Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!
Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!
Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:
- Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
- Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
- Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
- Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
- Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
- Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
- Te interesează:
- Dacă părintele meu este narcisist, sunt și eu narcisist?
- Părintele meu, un narcisist
- Mama narcisistă și copilul fată
- Cum influențează o mamă narcisistă dezvoltarea emoțională și gândirea copilului
- Relația tată narcisist, copilul fată
- Caracteristici ale relației tată narcisist-copilul băiat
- Legătura traumatică sau durerea ca normalitate
Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:
- Love-bombing
- Diferența între seducția sănătoasă și love-bombing
- Cum cădem ușor în capcana narcisistului
- Etape ale conștientizării în relația cu un narcisist
- Narcisistul neglijent
- Ruminația – gândirea obsesivă fără finalitate
- Abuzul emoțional. Ce este, semne și consecințe, recuperare
- Minimalizarea – tehnică de manipulare a persoanei narcisiste
- De ce persoana narcisistă pare că nu te aude când îi vorbești?
- Ciclul abuzului narcisic
- Protecția față de un narcisist – metoda ”grey rock”
- Despre cum câștigă încrederea persoana narcisistă și abuzul narcisic
- Este relația (romantică) cu un narcisist abuzivă?
- Oare nu sunt eu narcisistul?
- Vrei să îi spui în față că e un narcisist?
- Trăsăturile care atrag o persoană narcisistă
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Cum o sprijină și încurajează. Exemplu de caz când victima este un copil (I)
- Susținătorii persoanei narcisiste – ”flying monkeys”. Exemplu de caz când victima este un adult (II)
- Frica în relația narcisistă
- Atitudinea apropiaților victimei relației narcisice la aflarea realității acesteia
- Despre cum câștigă încrederea persoană narcisistă și abuzul narcisic
- De sărbători, în familie, cu părintele narcisist
- Să (mă) mai explic, poate acum va înțelege
- „De ce nu am putut vedea realitatea?” – întrebarea copilului adult al unei mame cu trăsături înalt narcisice
- Comunicarea cu o persoană narcisistă (I). Așteptări și obiective realiste
- Comunicarea cu o persoană narcisistă (II). Cum să te protejezi
- Vinovăția în relația narcisică
- Abuzul financiar. Ce este, semne, tipuri de abuz financiar
- M-am despărțit de partenerul narcisist pentru că nu mai suportam și tot nu-mi găsesc liniștea! Ce e-n neregulă cu mine?
Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.
Articole despre dependența emoțională:
- De la nevoia de afecțiune la dependența emoțională
- Dependența emoțională și identitatea de sine. Cine sunt eu?
- Codependența emoțională – o introducere mai detaliată
- Ce poți face ca să te recuperezi din starea de dependență emoțională
- De ce atrag persoane narcisiste?
- Diferența dintre seducția sănătoasă și love-bombing
Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!
Fotografia articolului aparține Pexels.com
Tags: #codependentaemotionala, #incredereinsine, #narcisism, #parintenarcisist
#victimanarcisism
#mamanarcisista
#tatanarcisist
#relatienarcisica
#divort
