Sine Adevărat, Sine fals - Urmare a creșterii cu un părinte narcisist

A crește cu un părinte narcisist e ca atunci când arunci o piatră într-un lac liniștit: din locul în care cade piatra se formează cercuri concentrice care se lărgesc treptat. La fel și efectele relației se extind în toate zonele vieții.

Narcisismul între sănătate și patologie

Tipuri de narcisism

Un părinte cu trăsături narcisiste îți influențează felul în care te dezvolți, întreaga personalitate.

Ceea ce în mod necesar ar trebui să fie despre tine, mai ales în copilăria mică, este despre el. Pe măsură ce trece timpul, acest părinte devine unicul reper la care îți raportezi dorințele, acțiunile, însăși libertatea de explorare.

E nevoie să fii cel mai bun, cel mai frumos, să iei premiul întâi sau, poate nici nu exiști în ochii părintelui în pofida a tot ceea ce faci ca să te vadă. Sau simți că ești „defect” pentru că nu gândești, simți, faci într-un anume fel, adică așa cum își dorește părintele. Nu ești suficient de bun, trebuia să fii altfel.

Nici cadourile pe care ți le dorești sau abilitățile cu care ești înzestrat natural nu sunt legitime în fața sa, te fac diferit într-un sens rău.

„Oare ce-ar zice mama/tata dacă fac asta?”, te trezești întrebându-te în sinea ta, deși ai 30 de ani (sau chiar mai mult), iar ceea ce pui în discuție e o împrejurare sau întâmplare obișnuită a vieții. Stomacul ți se strânge la gândul că părintele s-ar putea să fie nemulțumit și renunți.

Îți recomand să citeti articolele de mai jos, îți vor fi de folos în a înțelege cum ajungi să te simți vinovat fără să fii!

Sine fals, Sine adevărat

Lipsit de șansa de a te dezvolta potrivit naturii tale autentice – adică de a-ți împlini Sinele adevărat, în primii ani de viață renunți (inconștient) la tine și adopți trăsături care să îți asigure continuitatea relației cu persoana de atașament, adică supraviețuirea. Astfel, pe măsură ce te dezvolți, crești într-un Sine fals.

Sinele fals și Sinele adevărat sunt concepte fundamentale în psihanaliză.

Ca terminologie îi aparțin pediatrului și psihanalistului Donald Winnicott, însă conceptele sunt folosite și de alți autori sub alte denumiri. La Kohut întâlnim Self-ul coeziv și Self-ul fragmentat, la Carl Jung – Sinele și Persona.

În timp ce Sinele fals reprezintă o structură defensivă dezvoltată în copilărie, ca răspuns la un mediu care nu a răspuns adecvat nevoilor autentice ale copilului — un „eu adaptat” care se conformează cerințelor externe pentru a obține iubire sau supraviețuire emoțională, Sinele adevărat este nucleul viu și autentic al personalității, sursa spontaneității, creativității și sentimentului de a fi real. Într-un mediu suficient de bun, Sinele adevărat se poate manifesta liber; într-un mediu intruziv, lipsit de empatie, căldură emoțională, el rămâne ascuns, în timp ce Sinele fals preia controlul pentru a proteja integritatea psihică.

Dacă ai avut șansa să nu devii o persoană narcisistă și să și fii curios, preocupat de a (te) înțelege, ca adult vei trăi momentul când nu te vei mai simți bine în „pielea” ta. În pofida faptului că ai realizări autentice, că ți-ai împlinit dorințe sau visuri de care credeai că depind satisfacția, mulțumirea, simți că orice ai face nu te mai mulțumește.

Ceea ce altă dată era important pentru tine, pare să își fi pierdut din importanță, realizările și bunurile materiale obținute nu mai au valoarea inițială.

Oare ce se-ntâmplă cu mine? Poate sunt așa cum mi s-a spus (de părintele narcisist): nu îmi găsesc locul în viață/nu știu ce vreau/pe mine nu mă mulțumește nimic sau sunt greu de mulțumit!

Ori, poate în urma unei întâmplări, oprești caruselul adicției în care ești prins de mai mult timp, menite să umple un gol interior și să te amorțească și te întrebi: de ce, oare, îmi fac asta? Nu îmi e bine!

Sau poate, într-o zi, privindu-ți partenerul abuzator sau, din contră, foarte compliant care ți-a fost balsam pentru răni, te întrebi ce cauți în relația aia? De ce accepți abuzul sau dacă despre asta sunt relațiile, ca celălalt să ne împlinească nevoile?

Relațiile cu frații ca și cele sociale sunt afectate în diverse feluri. Când sunt mai mulți copii, e foarte posibil ca părintele narcisist să atribuie fiecăruia un rol. Ceea ce ar fi trebuit să fie o relație apropiată, de încredere, devine bazată pe invidie, umilință, dispreț sau indiferență.

Prietenii … realizezi că și ei sunt parte din recuzita teatrului de păpuși din care faci parte. Nevoia imperioasă de-a salva, de-a ajuta, de-a fi bun pentru cineva este ața care formează legătura și nu interesul sincer și reciproc pentru persoana celuilalt.

Rațional, știi că binele, sănătatea relațională arată altfel, dar nu știi cum.

Grup de suport online pentru victimele relațiilor narcisiste

În prima și a treia zi de joi ale fiecărei luni, la ora 19.00

Într-un cadru sigur, confidențial, vei împărtăși experiențe cu cei care au trăit ceva similar

Alătură-te cu încredere!

Ce poți face?

E momentul cel mai bun să te întorci la tine și să-ți pui propria istorie și experiență de viață sub lupa curiozității. Nu a negării sau a criticii, ci a curiozității sincere de a ști și a te înțelege.

Cei mai mulți copii adulți ai unui părinte narcisist nu află decât la vârste adulte, chiar peste 35 de ani, că au avut un astfel de părinte.

Senzația care te-a însoțit toată viața, că ceva e în neregulă cu tine, că nu înțelegi nimic din viață, de confuzie cu privire la ce poți și cine ești, încep să aibă sens.

Îți spun toate aceste lucruri din perspectiva experienței personale. Am trecut și trăit procesul dureros al ieșirii din simbioza cu părintele narcisist. A fost un adevărat travaliu. Acum, privind în urmă, aș spune că a fost un travaliu firesc al (re)nașterii.

Pe măsură ce am faci lumină în tine și începi să vezi cu claritate, înțelegi ce emoții și trăiri îți aparțin cu adevărat și ce nu. Nu mai porți poverile altora și nu lași vinovățiile impuse să ți se strecoare în minte și umbrească viața.

Cu cât se diminuează confuzia față de ceea ce simți, percepi, trăiești, sentimentul identității de sine și conștiința propriei valori devin mai puternice.

Începi să devii tot mai prezent în propria viață și te simți împuternicit să iei decizii fără să mai fii condus de vinovății sau presiuni străine, mai mult pentru tine și mai puțin pentru alții. Sigur, treptat, creșterile sănătoase nu sunt peste noapte. E nevoie să ai răbdare cu tine și cu acest proces!

Vă încurajez și susțin pe cei care sunteți în situația asta, să nu renunțați la a deveni cine sunteți cu adevărat, să nu renunțați la voi!

De cele mai multe ori, viitorul pare imposibil să fie diferit. Dar viitorul se clădește prin toți pașii mici pe care îi facem zi de zi. Începe cu toate zbaterile astea de căutare de a (ne) înțelege și cunoaște.

Toate drumurile încep de la noi!

Dacă simți că ești singur(ă) sau confuz(ă) și nu ști ce să faci, ne putem întâlni într-o ședință plătită!

Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.

Eu însămi victimă a unei relații narcisice, știu ce înseamnă și cum se simte. Pe lungul drum al recuperării și redescoperirii de sine — parcurs în propria mea psihoterapie psihodinamică— am învățat că vindecarea nu e o revenire la ce a fost, ci o regăsire mai profundă a sinelui.

Experiența mea personală și profesională mă ajută să știu să ascult, să înțeleg și fiu un ghid bun pe drumul descoperirii propriului sens.

În ultimii ani am ales să-mi aprofundez formarea în psihoterapie psihanalitică.

Am urmat timp de doi ani cursurile Școlii de formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului (Fundația Generația), iar din 2024 continui cu Cursul de formare în psihoterapie psihanalitică și consiliere psihodinamică al Asociației de Consiliere și Psihoterapie Psihanalitică București.

Deși nu am absolvit facultatea de psihologie, am fost acceptată în ambele programe datorită experienței mele anterioare în psihoterapie personală și a cunoștințelor acumulate de-a lungul drumului meu de autocunoaștere.

Responsabilitatea profesională și preocuparea de a oferi celor care lucrează cu mine nu doar un suport emoțional și psihologic, care să încurajeze cunoașterea de sine și autonomia, sunt valorile mele.

De aceea, merg regulat la supervizări individuale și de grup cu formatori psihanalitici cu experiență pentru cazuri în care sunt implicată și particip constant la seminarii, conferințe din domeniul psihanalizei.

Observații înainte de final

* Înainte de a pune cuiva eticheta de ”narcisist”, nu uita că trăsături narcisice avem cu toții! Ce face diferența sunt intensitatea și frecvanța lor în cadrul unei personalități!

Încheiere

Îmi doresc să construiesc o comunitate în care cei care se confruntă cu narcisismul pot găsi sprijin emoțional, dar și soluții la probleme cu care se confruntă.

Dacă îți place articolul, te rog să îl distribui, să poată ajunge la cei care au nevoie!

Alătură-te comunității de pe pagina de Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!

Dacă ai avut un părinte narcisist, foarte probabil:

Să fii o persoană care controlează excesiv. Îți recomand acest articol.
Ruminezi foarte mult. Îți recomand acest articol.
Să te confrunți cu un gol interior. Îți recomand acest articol.
Iubirea de sine și Cunoașterea de sine
Multe din comportamentele părintelui narcisic sunt caracteristice părintelui imatur emoțional. Am scris despre ele, aici.
Despre adulții care aleg să rămână cu părinții, dar și de ce, în articolul de aici.
Te interesează:

Dacă ai un partener narcisist, atunci îți sunt utile informații despre:

Codependența emoțională și narcisismul fac o pereche funcțională în disfuncționalitatea ei. De aceea, pe www.codependentaemotionala.ro postez articole despre ambele.

Articole despre dependența emoțională:

Nu uita să ai grijă de tine, așa cum ai grijă de cei dragi!

Fotografia articolului aparține Pexels.com

#cinesunteu

#curajuldeafituinsuti

#parintenarcisist

#mamanarcisista

#tatanarcisist

#stimadesine

#incredereinsine

#victimanarcisism