Confuzia creată de relația cu o persoană narcisistă ajunge să schimbe modul în care victima vede și percepe realitatea evidentă sau cea trăită de ea.
”Oare nu sunt eu narcisistul?” e întrebarea pe care ajunge să și-o pună partenerul, copilul, prietenul, colegul unui narcisist?
Pentru cei care nu au trăit în preajma unui narcisist, fie răspunsul pare simplu, fie întrebarea manifestarea unei îndoieli trecătoare și firești. Până la urmă, fiecare dintre noi, are momente când, într-o relație se îndoiește de sine, se întreabă dacă nu cumva de fapt, el/ea este partea ”rea” ori dacă nu face exact ce îi reproșează celuilalt?
Dar în relația cu o persoană narcisistă, lucrurile nu se rezumă la atât!
Îndoiala cu privire la felul în care este percepută realitatea este indusă treptat și subtil. Asemănător apei care, odată infiltrate în fundația unei construcții se va extinde tot mai mult, așa și îndoiala asupra modului de a percepe realitatea: odată sădită, va cuprinde ființa. Distincția trebuie făcută din nou: cu toții avem momente în care ne îndoim de ce am zis sau făcut într-un anume moment sau ne întrebăm contrariați de ce am avut o anumie reacție, când nu reprezintă felul nostri de a gândi?
Aceste îndoieli sunt normale și temporare, sunt rodul unor contexte în care există un element, oricât de mic, care ne determină să (re)acționăm diferit. Revenim fără probleme la ”baza” noastră, cea de zi cu zi, pentru că avem conștiința a cine suntem.
În relația cu un narcisist, acesta se preocupă constant și prin cele mai diverse moduri de a-și face partenerul să se îndoiască de sine și de tot.
Unealta folosită pentru desăvârșirea lucrării este pe cât de eficientă, pe atât de otrăvitoare: vinovăția!
Îndoială și vinovăție se vor dezvolta împreună, într-un corp comun și străin care va pune stăpânire pe mintea și simțirea partenerului narcisist.
Exemple de situații tipar, înnebunitoare, care se repetă într-o relație narcisistă
Se vorbește mult despre gaslighting în ce privește comunicarea verbală, dar gaslighting-ul poate fi și comportamental sau combinație între cele două.
”Care e realitatea? Care e fața adevărată a celui/celei de lângă mine?” este întrebarea pe care partenerul narcisistului și-o pune constant până poate să înțeleagă realitatea cruntă. Acceptarea realității este ea însăși un întreg proces pentru că prin momentele bune, frumoase, de liniște și normalitate, narcisistul menține în partener speranța că se poate și altfel. ”Este un om bun, doar că a avut o copilărie/viață grea!” este scuza cu care partenerul se minte.
– Cu prilejul unor întâlniri mai mult sau mai puțin oficiale (cu prieteni, cunoștințe, etc) comportamentul persoanei narcisiste poate trezi admirația celor prezenți și asta, fără să facă ceva ieșit din comun, excentric sau să fie vocal. Pur și simplu, se comportă atent, cu grijă și preocupare, ”ca la carte”, astfel că partenerul său ajunge invidiat de ceilalți pentru ”norocul” de-a avea pe cineva așa.
La foarte scurt timp de la terminarea evenimentului, când partenerul își savurează bucuria regăsirii celuilalt, gândindu-se că momentele dificile au trecut și că ”și-a revenit așa cum îl/o știa”, realitatea vine din urmă: narcisistul izbucnește. Din nimic sau din ceva ce pentru alții nu ar avea nicio importanță, furia acestuia se dezlănțuie.
”Unde este persoana care cu o oră în urmă se comporta atât de frumos? Ce am putut să fac atât de rău să îi schimb compelt starea de spirit? În ce hal sunt dacă pot schimba lucrurile în rău fără să=mi dau seama de ce!” sunt câteva din întrebările sub care se îmbracă îndoiala.
– Ceea ce ieri fusese motiv de scandal pentru că nu fusese făcut așa cum s-ar fi așteptat narcisistul, ulterior pus în practică, ajunge să trezească furia narcisică pentru că …..nu mai este valabil. Trebuia făcut …. diferit!
În eventualele explicații pentru care anterior făcuse scandal -”Atunci am zis/făcut asta pentru că …..!” aduce o justificare rațională.
„Da, ar fi trebuit să îmi dau seama!” sau ”Ar fi trebuit să mă gândesc înainte!” concluzionează partenerul, asumându-și o vină care nu există.
– Dorind să evite furia narcisică, partenerul narcisistului renunță la bucăți din sine și încearcă să își adapteze dorințelor, plăcerilor acestuia. Eăspunsul pe care îl primește de multe ori este ironie,umilință, în cel mai bun caz surprindere și negare.
”Cine știe de ce am vrut așa, era vorba de ….., nicidecum nu îmi place/vreau așa?!” răspunde revoltat narcisistul.
Câtă încredere și cât de sigur pe tine să fii ca să rămâi neafectat de aceste așteptări și schimbări de comportament?
În multe situații, schimbările sunt justificate cu raționalizări care ajung chiar să pună persoana narcisistă într-o lumină bună, punându-i în valoare claritatea de a gândi, o anumită trăsătură ori abilitate.
Confuz, cu încrederea în sine deja slăbită și convins de explicațiile aparent raționale ale narcisistului, partenerul se va simți vinovat că a ales să acționeze așa cum a făcut-o!
Nu de puține ori, persoana narcisistă este înzestrată și cu calități speciale, posibil chiar să facă performanță într-un domeniu profesional și să fie apreciată. Astfel, nu e greu ca justețea motivațiilor sale să îl convingă pe celălalt fără ca acesta să mai pună la îndoială realitatea concretă.
Instabilitatea unor principii, valori, a reacțiilor sau a manifestărilor în situații similare este o altă formă de înnebunire.
Efectul lor este fără îndoială, de a slăbi încrederea unei personae în propriile sale percepții asupra realității, pe termen lung.
Revenind la întrebarea ”Oare, de fapt, nu sunt eu narcisistul?” care frământă victimele acestor relații.
Măsura realității stă tocmai în frecvența cu care ai ajuns să te îndoiești de tine!
Ai constant îndoiala că poate tu ești persoana narcisică? Atunci ai aflat răspunsul: tu ești doar victima, persoana care a fost determinată îndelung și prin moduri subtile să se îndoiască de diferite momente ale realității trăite. O persoană narcisistă nu își face griji niciodată dacă ceva e în neregulă cu ea sau de realitatea percepută pentru simplul motiv că ea deține adevărul absolut, este reperul la care lumea trebuie să se raporteze.
Daca ai fost copilul care a crescut cu un astfel de părinte, nu este de mirare ca ai ajuns adultul confuz, care nu are încredere în sine, care nu are curajul să ia decizii, care nu știe cine este, ce vrea sa facă, în general în viață. Toate și mai mult de atât sunt urmările comportamentului confuzant și instabil părintelui narcisic, al vinovăției sădite de acesta în tine fără să îți dai seama (și în multe alte feluri).
În loc de încheiere
Sper ca acest articol te ajute să înțelegi mai bine ce înseamnă personalitatea narcisistă, să aducă mai multă claritate în ceea ce înseamnă comportamentul unei astfel de persoane, astfel încât să te poți proteja în relația cu ea.
Dacă ești în relație sau ai în apropiere o astfel de persoană ori ai un astfel de părinte, e posibil să fii interesat de informații pe această temă.
Le găsești pe https://www.facebook.com/codependentaemotionala și pe www.codependentaemotionala.ro.
Alătură-te comunității de pe Facebook și apreciază cu un ”like” pagina!
Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l, poate fi de folos și altora!
În podcast-ul ”Despre narcisism” vei găsi articole interesante!
Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta ori nu te regăsești sau ai pierdut cârma sau pur și simplu ai o problemă care te macină, hai să stăm de vorbă într-o ședință!
Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe Facebook la @codependentaemotionala.
Pe Codependentaemotionala.ro mai găsești articole despre:
- Narcisismul scăzut, mediu și înalt. Tulburarea de personalitate narcisică
- Ciclul abuzului narcisic
- Unul din motivele pentru care partenerul unei persoane narcisiste nu iese din relație
- Love bombing. Ce înseamnă. Cum te poți proteja
- Protecția față de un narcisist – metoda ”grey rock”
- Ruminația – gândirea obsesivă fără finalitate
- Părintele meu, un narcisist
- Mama narcisistă și copilul fată
- De ce atrag persoane narcisiste?
- De ce persoana narcisistă pare că nu te aude când îi vorbești?
Referirea la persoana narcisistului la genul masculin nu înseamnă că doar bărbații sunt narcisiști! Am preferat să nu complic exprimarea în defavoarea mesajului, schimbând permanent genurile.
Fiecare relație are caracteristicile și particularitățile sale, nu înseamnă că toate etapele trebuie întrunite pentru a se vorbi de o relație narcisistă.
Nu te grăbi să etichetezi o persoană ca narcisistă, nu uita că trăsături narcisiste avem cu toții! Ce ne face narcisiști sunt frecvența și intensitatea lor în cadrul unei personalități.
Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro
Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos
Surse: Canal Youtube Ramany Darvasula, Psychologytoday.com
TAGS: #CODEPENDENT, #NARCISISM, #NARCISIST, #RELATII TOXICE
