”Codependenți suntem cu toții!”, ”Așa am trăit de când mă știu, așa au fost și mama și bunica!”, ”Știu că sunt codependent, dar un mă deranjează!”, ”O altă invenție modernă!” au fost comentariile care mi-au atras atenția la primul articol publicat pe această temă.

Reacții diferite, de la blazare, acceptare la lipsă de surprindere, am surprins un fir comun: confuzia pentru sensul termenului de ”codependent”, ”codependență”. Ca și cum să fii codependent înseamnă ca într-o oarecare măsură să depinzi, să fii legat de de membrii familiei, părinți, de persoanele din proximitatea emoțională, astfel încât viețile tuturor să se întrepătrundă într-un mod firesc. Această înțelegere nu este străină de semnificația niciunuia dintre cuvinte, însă este una extrem de limitată.

Când ne naștem și în următorii ani, suntem total dependenți de părinții sau îngrijitorii noștri. Este o relație în care una dintre părți sprijină, oferă, investește, iar cealaltă primește. Raportul de dependență este, deci, unul dezechilibrat, în care o parte primește, iar alta oferă, fără a primi ceva în schimb sau a avea vreun beneficiu. Pe măsură ce creștem, odată cu dobândirea și dezvoltarea unor abilităților, atingem diferite niveluri de independență: ne mișcăm și mâncăm singuri, acumulăm informații și ne formăm propriile opinii, câștigăm bani, devenim principalii furnizori pentru satisfacerea propriilor nevoi.

Cu toate astea, pe durata vieții, păstrăm un anume grad de dependență față de diferite persoane cu care relaționăm. Însă această dependență este cu dublu sens, o parte va avea nevoie, va pretinde, iar cealaltă va oferi, astfel că ambele vor avea un beneficiu în acea relație, chiar dacă nu întotdeauna egal. În aceste relații, furnizorii sunt substituibili, ca cei de la începutul vieții, iar în lipsa lor nu este pusă în pericol nici existența și nici dezvoltarea beneficiarului, sub nicio formă. Aceasta este, de fapt, interdependența.

O existență total independentă ar presupune cel puțin izolarea relațională, ceea ce nu ar ține de normalitate, ci de patologie.

Ce este, de fapt, codependența emoțională

Referindu-ne la codependență, vorbim despre o relație, dar și de un tipar disfuncțional de relaționare.

Codepedența presupune un mod de gândire, simțire și comportamental față de persoana în cauză, dar și față de ceilalți, care provoacă suferință.

O definiție sintetică a codependentului este cuprinsă în una dintre primele cărți scrise pe subiect, ”Codependent No More” a lui Melody Beattie: ”Codependenții au o disponibilitatea de a sacrifica atât de mult din partea sa, încât își dă la o parte propriile nevoi fizice, emoționale și psihice de dragul celor din jur. Sunt altruiști într-o manieră păgubitoare pentru ei înșiși.”

Pe cât de complexă este ”starea” de codependență, pe atât de dificil de detaliat toate aspectele sale în câteva cuvinte.

Codependența se bazează pe doi piloni principali din care rezultă toate manifestările specifice:

1. Dependența de oameni – de dispozițiile, compotamentele, stările lor bune sau rele și afecțiunea lor ( spre ex. un codependent emoțional nu poate suporta singurătatea, permanent trebuie să se afle într-o relație)
2. O carență acută de încredere în sine.

Caracteristicile codependenței emoționale

Vorbind de trăsăturile caracteristice codependenței este necesar să avem în vedere coexistența mai multora, precum și starea de deconectare de la propriul sine.

Trăsături caracteristice regăsim la fiecare dintre noi, însă asta nu face din persoana în cauza una codependentă. În ceea ce privește deconectarea de la propriul sine, este vorba de o stare de profund disconfort interior, constantă; persoana care o trăiește are impresia că nu se regăsește, că nu știe cine e, că ceva este în neregulă cu sine.

CODA – Co-Dependents Anonymous (Codependenții Anonimi), organizație înființată în SUA, în 1980 cu scopul de a-i ajuta pe cei care se confruntă cu codependența emoțională să își recunoască, să facă față tendințelor codependente, dar și să dezvolte relații sănătoase, a împărțit caracteristicile codependenței în cinci tipare: negare, respect scăzut de sine, docilitate, control și eschivare. Fiecare tipar are trăsăturile, manifestările sale specifice.

Un codependent emoțional va deține însușiri din fiecare, pentru că toate sunt legate între ele într-un mod determinant (ex: acuta lipsă de încredere în sine generează existența celorlalte trăsături).

Trăsăturile tipice ale unei persoane codependente emoțional

• Respectul de sine depinde de nevoia celor din jur.
• Judecă cu asprime tot ce gândește, spune sau face, nu se consideră suficient de bună, demnă de iubire.
• Se simte jenată când primește laude sau complimente, considerând că sunt nemeritate.
• Nu apelează la ajutorul altora pentru satisfacerea nevoilor sau a dorințelor. Minimalizează sau neagă sentimente, dorințe nevoi.
• Pune mai mult preț pe aprobarea și acceptarea celorlalți decât pe ale sale.
• Acceptă cu ușurință și rămâne pe termen lung în situații nocive, are o loialitate extremă față de ce este neplăcut sau defavorabil.
• Nu apelează la ajutorul altora pentru satisfacerea nevoilor sau a dorințelor.
• Este preocupat să-i ajute pe ceilalți, să fie de folos, ajungând chiar să ajute cu forța. Simte resentimente atunci când ajutorul îi este refuzat.
• Pune mai mult preț pe părerile, aprobarea și acceptarea celorlalți decât pe ale sale. Se simte egoist sau își face mustrări de conștiință când când cere ajutorul.
• Își ignoră și renunță la propriile nevoi, plăceri, interese punându-le pe ale altora pe primul loc, se percepe ca o persoană altruistă.
• Este foarte sensibil la cum se simt ceilalți și ajunge să se simtă la fel.
• Atrage oamenii către sine, însă când se apropie îi respinge.
• Îi este greu să împună limite ferme, un poate să spună ”Nu!” chiar în situații defavorabile.
• Evită să își spună punctul de vedere, preferă comunicarea evazivă pentru a evita conflictele și confruntările.
• Consideră că manfiestările emoționale sunt un semn de slăbiciune.
• Oferă cu dărnicie celor de care îi pasă, cadouri și favoruri, de cele mai multe ori mult prea valoroase sau copleșitoare.
• Dă dovadă de devotament excesiv în cele mai multe relații.
• Își creează un program de muncă și personal excesiv de încărcat.
• Folosește sexul pentru a avea parte de aprobare și dragoste.

De-a lungul vieții, fiecare dintre noi ajungem în una sau mai multe din situațiile de mai sus ori manifestăm una sau mai multe trăsături în mod constant, însă asta nu ne face codependenți emoționali.

Recapitulând, pentru  ca o persoană să se considere codependentă emoțional, este nevoie de întrunirea cumulativă a următoarelor:

• Lipsa acută a încrederii în sine.
• Dependența afectivă de alți oameni.
• Manifestarea simultană și constantă în timp a mai multor trăsături specifice.
• Sentimentul de deconectare de la propriul sine, că ceva este în neregulă cu propria persoană, starea de rușine aproape permanentă.
• Disfuncționalitatea relațională, indiferent de natura acesteia, dar de obicei se manifestă pe palierul romantic.
• Multe din trăsături, însușiri un sunt conștientizate, din contră, acceptate cu naturalețe și convingerea că ”așa trebuie să fie”.

Ce se poate face

Intenția acestui articol este de familiariza cititorii cu idei și aspecte, unele poate insesizabile sau considerate lipsite de importanță până acum.

Reflectarea asupra lor și observarea incidenței în propria viață, este un prim pas pe drumul schimbării și al recuperării. Ambele sunt posibile, nu însă ușoare și presupun timp.

E important să știm că repetarea unor tipare ale nefericirii, starea de inadecvare, răul interior au o explicație și o origine, nu sunt un bagaj cu care am fost înzestrați și la care nu putem renunța!

”Deși șablonul de relație al codependentului pare să pară stricat iremediabil, spiritul omenesc are un potențial transformator remarcabil. Avem cu toții capacitatea de a crește și de a învăța. Mulți dintre noi au șansa ca prin cunoaștere, devotament, răbdare și/sau ajutor de specialitate să răstoarne ceea ce odinioară părea o cărare nesfârșită a relațiilor disfuncționale. Frumusețea faptului că suntem codependenți este că chiar există speranță, dar presupune mult timp”, spune Dr. Ross Rosenberg, în cartea sa ”De ce-i iubim pe cei care ne fac rău – Capcana codependentului și a narcisistului”. Eu aș mai adăuga timpului și răbdare, energie și perseverență. Este o investiție costisitoare, dar merită din plin, pentru că roadele se vor vedea în modul de relaționare și relațiile sănătoase.

* Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro

* Simți că ceva e în neregulă cu viața ta? Nu te regăsești sau ai pierdut cârma? Ai o problemă care te macină și nu ști cum să-i dai de cap? Hai să stăm de vorbă într-o ședință? Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro.

* Fotografia aparține Pexels Free Photos