Dependența emoțională este o realitate interioară caracterizată prin anumite comportamente.
– Preocuparea constantă de a face pe placul celorlalți sau de a veni în ajutorul lor chiar și în defavoarea propriei persoane
– Incapacitatea de a-și exprima punctul de vedere asertiv (de o manieră care să nu rănească pe ceilalți) din teama de a nu supăra pe cineva
– Nevoia acută de a fi în prezența și compania altei persoane (de obicei partener romantic)
O expresie des întâlnită a acestor persoane este: ”Nu pot să stau singur(ă)!”.
Orice formă de a petrece timp cu sine sau de a face ceva având ca unic obiectiv sau destinatar propria persoană i se pare de ne-nțeles sau o corvoadă.
– Permanenta nemulțumire și critică la adresa sa.
Nu cunoaște starea de satisfacție, nu apreciază lucrurile în context, niciodată nu e suficient de bine și de bun.
– Sunt persoane independente, care preferă să facă totul singure, să nu apeleze la ajutorul celor din jur. Este o formă de protecție utilizată de multe ori chiar inconștient de un dependent emoțional ca protecție împotriva suferinței.
Asta nu înseamnă că o persoană independentă este automat dependentă emoțional.
– Preocuparea excesivă de a face bucurii, cadouri și/ori a avea grijă de persoane apropiate
– Începerea unei relații romantice (sau de prietenie) înainte de a cunoaște persoana, doar ca urmare a manifestării atenției excesive sau a insistențelor acesteia