Relațiile, în general, sunt o componentă integrantă a fericirii și bunăstării unei persoane.

Probabil mulți știm cum ar trebui să arate o relație sănătoasă, dar când vine vorba de practică, ne împotmolim. Poate fi dificil să întâlnim pe cineva de încredere, cu care să ne și conectăm într-un mod profund, dar e posibil ca atunci când întâlnim o astfel de persoană să ne fie greu să acceptăm o relație potențial satisfăcătoare.

În schimb, s-ar putea ca repetat să ne regăsim în parteneriate nesănătoase sau chiar dramatice.

De ce mă lupt să accept relații sănătoase în viața mea?
Copilăria este cea care oferă de obicei indicii asupra problemei.

Uneori, oamenii spun povești teribile de abuz și neglijare. În aceste cazuri se poate înțelege cu ușurință de ce este evitată intimitatea.

Alteori ei descriu o copilărie fără evenimente, lipsită de conflicte sau de momente de nefericire. Când se intră însă în profunzime, încep să își amintească ”detalii” pozitive sau negative. Cu cât povestea prinde contur, devine clar că persoana și-a ascuns inconștient niște experiențe neplacute, acordându-le puțină atenție.

Această strategie inconștientă o aplicăm cu toții, ea are scopul de a reduce conflictele și garantează supraviețuirea emoțională.

Copilul care a fost criticat, căruia constant nu i s-au împlinit așteptări sau a fost ignorat ori copilul unui părinte narcisist care și-a pus pe primul loc nevoile sale afective, va crește retras, cu convingerea că ceva este în neregulă cu el însuși.

El se va dezvolta cu preocuparea de a-și înnăbuși acele trăsături care ”îl supără” pe părinte. Astfel, eul său autentic va fi ascuns, în siguranță. Copilul va fi nevoit să își ”inventeze” un eu diferit care să îl facă să fie conform nevoilor părintelui și să îi poată asigura o viață satisfăcătoare.

Un astfel de copil va ajunge un adult care se teme de adevărata intimitate, chiar dacă declarativ și-o dorește.

O situație diferită poate părea cea a indivizilor cu o personalitate strălucitoare, atractive, înzestrate de calități, realízate profesional, dar care au dificultăți în a găsi sau menține o relație sănătoasă. Nu sunt puține cazurile în care astfel de persoane se zbat în relații toxice sau abuzive.

Rolul atașamentului

S-a dovedit științific că adaptarea inconștientă a copilului la o familie disfuncțională influențează modul de relaționare de la maturitate, indiferent de natura relației.

Relația de atașament pe care o avem ca și copii cu îngrijitorii primari formează sistemul nostru de atașament. El se va dezvolta pe parcursul copilăriei și va determina modul de relaționare al adultului de mai târziu, în toate relațiile sale.

Este foarte posibil să ai tendința de a respinge relațiile perfect sănătoase deși teoretic știi cum arată o astfel de relație și ți-o dorești. Evident, nu vei fi conștient de acest tipar, motivele sub care o vei face îți vor părea îndreptățite.

Devii extrem de critic față de partenerul tău, găsindu-i tot felul de defecte în lucruri simple sau minore pierzând din vedere imaginea calităților reale ale acestuia. Exemplul clasic este sentimentul că partenerul e ”plictisitor” sau că nu dă atenție unui lucru care ție îți place.

În cele din urmă reușești să te convingi că relația nu va dura pe termen lung și vei termina prin a te retrage.

În același timp, fără să îți dai seama, te poți simți atras de dramă, de persoane problematice sau care sunt în situații dificile și pe care vrei să le savezi ori de persoane narcisice care se hrănesc din a domina, a umili și a fi agresive.

După un final de cele mai multe ori greu și urât, îți spui că a doua oară vei alege diferit, dar ce să vezi: deși ai fost sigur că ai ales diferit, alegerea ta îți asigură nereușita.

Aceste comportamente funcționează pentru a ne proteja sau apăra de frica de intimitate cu care am rămas de la începutul vieții.

Sunt dinamici inconștiente care declanșează sentimente de anxietate sau evitarea relațiilor bune.

Schimbarea comportamentelor

Dacă aceste modele de comportament îți sunt familiare sau știi că te-ai luptat cu acceptarea partenerilor sănătoși în viața ta pe termen lung, este timpul să faci o schimbare!

Credeai că schimbarea nu e posibilă sau că e prea târziu? Atâta timp cât îți dorești, schimbarea va fi posibilă oricând.

Conștientizarea se află la baza oricărei schimbări potențiale. Observarea și reflecția asupra propriului comportament te va ajuta vă să identifici tiparurile reacțiiile, afective și de comportament.
Acesta este primul pas.

Schimbarea începe cu victorii mici, iar conștientizarea nu are loc peste noapte. Dar, cu sprijinul adecvat și suficientă disponibilitate, este posibil să identifici factorii declanșatori și să intervii constructiva supra lor.

* Fotografia aparține Pexels Free Foto