* Explicație: Termenul de narcisist folosit în articol nu se referă doar la bărbați, este doar o formulă generală în scopul de a ușura comunicarea și a evita folosirea continuă masculin/feminin.
Viața lângă o persoană narcisică doare! Doare pentru cel de alături nu mai este văzut, auzit, nu contează. Prin mesaje directe și indirecte i se transmite constant: ”eu sunt cel mai important, tu nu contezi!”
Unul din modurile subtile și, în același timp simple, prin care narcisiștii își arată nepăsarea, este ignorarea și încălcarea limitelor celuilalt, faptul că are nevoile, dorințele, preocupările, spațiul său oricât de mic. Am în vedere situații din viața de zi cu zi, legate de locul de muncă, de plăceri sau pasiuni, de preocupările chiar și mărunte pe care le avem în afara spațiului familial, fie chiar și o simplă convorbire telefonică sau întâlnire cu un prieten. Fiecare are (și așa și este sănătos!), un spațiu personal, care îi aparține, fără ca asta să presupună minciună, lucruri nespuse sau ascunse.
Un narcisist nu pune în balanță ”ce am eu să comunic acum” cu ”să nu deranjez, are multe pe cap/să îl las să se bucure de ce face.” Nu se va întreba: ”E, oare, atât de urgent că neapărat trebuie să îi spun în ACESTE minute?”
Un narcisist va pune mâna pe telefon sau va intra în cameră, va năvăli peste celălalt și pur și simplu își va descărca sacul cu noutăți, vești, sub pretextul că ”tocmai le-a aflat și trebuia neapărat să-ți spun!”
De cele mai multe ori, ele sunt importante și afectează (ex: moartea sau aflarea unui diagnostic medical grav al unei persoane apropaite), motiv pentru care și punerea anterior în balanță ”a spune” versus ”a nu spune” acum este un prim semn de grijă și atenție pentru celălalt.
Sigur, că preocuparea dacă îl deranjez sau nu pe celălalt, ar trebui să existe indiferent de natura veștilor aduse, vesele sau triste! Dar, dacă în cazul celor pozitive, ne putem reconecta mai repede la ce făceam când am fost întrerupți, în cazul celor triste, nu! După ce interlocutorul ne-a plasat veștile, rămânem cu multe emoții dificil de procesat, încărcați emoțional. În acest context, trebuie să ne reconectăm la ceea ce simțeam înainte de intervenție și să ne continuăm treaba, însă ne trezim într-o cu totul altă stare decât cea pe care o aveam înainte de … Nu-i așa că vi s-a întâmplat?
Dacă o persoană empatică se gândește la partener (nu mă refer doar la cel romantic, e valabil în orice fel de relație) înainte de a vărsa sacul de noutăți care-o presează, întrebându-l pe celălalt dacă poate vorbi puțin, e ocupat, spunându-i că nu e nimic urgent, ”putem vorbi mai târziu”, un narcisist nici nu își va pune măcar problema! Nevoia de a împărtăși sau spune ceva este singura legitimă și trebuie să o satisfacă ACUM!
Genul acesta de comportament, dar nu numai, este unul copilăresc. Poate mulți dintre cei care citiți și trăiți alături de o persoană narcisistă ați remarcat felul copilăresc în care se manifestă, de multe ori. Nu este doar o impresie, este pura realitate! Vă mirați sau întrebați cum într-un adult poate rămâne o parte copilărească nedezvoltată, să nu se gândească și la celălalt?
De ce se comportă narcisistul ca un copil
Narcisistul nu își poate conține stările fizic, de aici și sentimentul de prea plin pe care trebuie ”să-l verse”. Acest lucru vine din primii ani de viață, atunci când îngrijitorul său primar nu a fost capabil să facă față răului trăit de copil (foame, durere, orice stare de disconfort) și a răspuns inadecvat, nu a fost capabil să îi traducă răul și să îi transmită: ”eu sunt aici, cu tine, chiar dacă nu îți este bine nu este sfârșitul lumii, va trece, eu sunt lângă tine, nu ești singur/ă”, însoțind cuvintele de gesturi de calmare, liniștire și, eventual, și de o acțiune de satisfacere a nevoii, în cazul în care ar fi fost vorba de așa ceva. Când mă refer la un comportament inadecvat, este vorba de unul constant și nu de întâmplări disparate.
Sigur că această înțelegere nu rezolvă situația prezentă, nici egosimul narcisistului, dar ajută la a percepe atitudinile lui mai puțin personal. Ceea ce este foarte important în relația cu un narcisist pentru că partenerul, în mod firesc, consideră ieșirile acestuia ca fiindu-i adresate cu intenție.
Este firească așteptarea ca cel de lângă noi să își pună problema dacă într-un anumit moment al zilei, știind că suntem la serviciu sau că facem ceva ce ne place, ar fi posibil să ne deranjeze!
Este îndreptățită furia pe care o simțim, furie pe care, de cele mai multe ori nu o exprimăm când se manifestă, dar o facem în alte contexte! A te gândi dacă și cât de oportună e intervenția ta pentru celălalt, e una din dovezile minime că îi pasă de noi!
Dar furia rămâne neexprimată, o înghițim, după ea, de multe ori inconștient, apare vinovăția că am simțit așa ceva pentru cel cu care trăim, ”când, de fapt, nu a vrut decât să împărtășească niște vești cu noi, cu cine să o facă dacă nu cu cine îi e mai aproape?” Așa înnăbușim emoții care ne fac rău, cresc în noi, timp în care uităm subiectul și tema centrale, pe noi înșine, și faptul că nu s-a ținut cont de persoana noastră!
Astfel de întâmplări sunt obișnuite în viața alături de un narcisist, motiv pentru care le aduc în atenție punându-le sub lupă! Sunt sigură că cei mai mulți nici nu le iau în considerare, preocupați fiind de marile probleme aduse de relaționarea cu o astfel de persoană! Într-o astfel de relație ești ca portarul la meciul de fotbal: trebuie tot timpul să fii încordat, atent, nu ști de unde vine mingea.
Ce este de făcut?
Exact ceea ce nu îi place narcisistului: să punem limite, să trasăm granițe!
Nu e însă, neapărată nevoie să i le și aducem la cunoștință, aici fiecare decide în funcție de situație. Ce este bine să avem în vedere este că, de multe ori, pentru a ne proteja în relația cu un narcisist, chiar e nevoie să vorbim pe limbajul lui, adică să îi folosim mijloacele! Știu, asta poate suna chiar a înșelare (mai ales dacă suntem niște persoane corecte, sincere).
Ce vreau să spun? Să evităm să îi spunem unui narcisist: ”eu stabilesc aceste limite și nu îți mai răspund la telefon când sunt la serviciu sau când sunt la întâlnire cu prietenii!” Așa ceva îl va înfuria și nu vrem asta!
În exemplul concret de mai sus, fiind vorba de situații repetitive, pur și simplu ne propunem această strategie, să nu îi mai răspundem (sau să îi răspundem doar când pentru noi sunt îndeplinite anumite condiții – suntem la serviciu și nu avem nimic de lucru! 🙂 ), dar nu o împărtășim cu acesta. Iar după ce situația se va fi consumat și va întreba supărat ”de ce nu i-am răspuns că a sunat?”, îi vom spune calm: ”a fost pe silent, nu l-am auzit!”, ”eram prins în discuție, scuză-mă!”, ”am văzut că m-ai sunat când am ieșit din clădire, știi că nu avem semnal bun acolo!” sau orice altceva de genul. Desigur, spus pe un ton cât se poate de firesc și calm, pentru a liniști furtuna ce a crescut în celălalt pentru că nu am fost în poartă, la primire, când a vrut el/ea.
Dacă e vorba de o activitate pe care o facem în casă și știm deja că celălalt ne perturbă (ceea ce pentru un narcisist e firesc pentru că este gelos și invidios, nu suportă să fie lăsat în afara ”vieții” celuilalt chiar și preț de o acțiune, pentru că trebuie să aibă controlul) atunci, găsim motive să ne mutăm activitatea în alt loc, iar dacă nu se poate, găsim soluții adaptative: o facem când narcisicul nu e acasă sau, dacă nici așa nu se poate, facem apel prin manipulare sentimentală, încercăm să îl convingem să nu ne deranjeze.
Să stabilim limite în relațiile cu toți cei din jur poate părea nepotrivit, chiar ceva rău, însă nu este deloc. Niște limite cu toții avem! Un exemplu banal: noaptea ne închidem telefoanele sau punem le silențios pentru că nu vrem să fim deranjați și vrem să ne odihnim. Asta este o limită și, de care, sunt sigură că nu vă e rușine, din contră!
Fără limite nu am putea trăi și funcționa eficient, însă pentru că în multe familii, limitele nu numai că nu au fost ”predate” de părinți, ci încălcate, distruse de ei, iar copiii au devenit adulți fără a ști ce înseamnă intimitatea personală. Urmarea este că la maturitate, copiilor de atunci, limitele li se vor părea ceva nefiresc, dur!
Viața cu un narcisist este o luptă pentru supraviețuire și dacă nu ne găsim singuri modaliți cât mai sănătoase de a lupta și surpaviețui, va veni ziua în care vom fi înghițiți și vom ceda!
*Dacă simți că ceva e în neregulă cu viața ta, ești într-o relație cu o persoană narcisistă, nu te mai regăsești în urma unei astfel de relații sau pur și simplu nu te mai descurci în propria viață, scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro sau pe whatsapp: +40.744.370.343!
* Simți că ceva e în neregulă cu viața ta? Nu te regăsești sau ai pierdut cârma? Ai o problemă care te macină și nu ști cum să-i dai de cap? Hai să stăm de vorbă într-o ședință? Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro.
* Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro
* Fotografia articlului aparține Pexels Free Photos
Hi, every time i used to check web site posts here early in the break of day, as i like to find out more and more.