Doliul este experiența emoțională dureroasă pe care o trăim cel puțin o dată în viață, în urma pierderii unei persoane dragi.
Deși despre doliu se vorbește obișnuit în contextul morții unei persoane, el poate urma pierderii unui loc de muncă, sfârșitului unei relații, unui proiect, vis, mutării într-un alt oraș, la o altă școală sau loc de muncă, trecerii la o nouă etapă de viață (în cazul pensionării) și oricărei alte schimbări care modifică viața.
Doliul este un proces intim și personal. Fiecare persoană reacționează în felul său pentru că fiecare durere este reflectarea legăturii unice care a fost pierdute. Procesul doliului are suișuri si coborâșuri, nu cunoaște un tipar sau calendar după care se desfășoară. În general, odată cu trecerea timpului, trăirea pierderii devine mai puțin intensă, dar există și cazuri când pot apărea pusee de trăire a doliului după ani de zile. Cu certitudine, suferința nu poate fi evitată. De fapt, încercările de a suprima sau nega durerea nu fac altceva decât să prelungească procesul, cerând totodată un efort emoțional suplimentar.Nu există nici manual despre cum să facem față pierderii și nici o modalitate corectă sau greșită de a parcurge fazele durerii. S-ar putea să crezi că, pentru că ai avut o relație dificilă cu persoana respectivă, te vei întrista mai puțin sau vei face față mai bine pierderii, dar în fapt, să constați că simți un amestec de emoții copleșitoare și neașteptate, precum tristețe, furie, vinovăție. De asemenea, unele persoane caută ajutor imediat arătându-și emoțiile și vorbind cu cei din jur, în timp ce alții preferă să se ocupe de lucruri încet, în liniște sau singuri.
Cu toate acestea, există câteva elemente comune în etapele și ordinea sentimentelor trăite în această perioadă.
Cele cinci etape ale durerii: modelul Kübler-Ross
Psihiatrul elvețian Elisabeth Kübler-Ross a relatat în cartea ”Despre moarte și moarte” (1969) emoțiile comune pe care le aveau pacienții cu boli terminale în fața propriei morți. Ea a denumit aceste emoții ”cele cinci etape ale morții”. La câțiva ani de la prima carte, autoarea și-a adaptat și extins modelul, cele cinci etape ale morții devenind cele cinci etape ale durerii.
Teoria durerii a devenit cunoscută sub numele de modelul Kübler-Ross. Ulterior au apărut și alte teorii ale durerii, respectiv cea cu șapte etape și cea cu două.
Cele mai frecvente cinci reacții emoționale la pierdere identificate de Kübler-Ross sunt:
Negarea
Furia
Negocierea
Depresia
Acceptarea
Explorarea celor cinci etape ale durerii și pierderii poate ajuta la înțelegerea locului în care ne aflăm în propriul proces de doliu și a ceea ce simțim, dar și a altei persoane.
Negarea
Negarea este o reacție naturală și temporară la primul val de durere. Pentru unii este prima reacție la pierdere: se îndoiesc de realitatea ei.
Negarea este un mecanism comun de apărare, care are ca scop reducerea intensității șocului produs de situația dureroasă.
Când sentimentele și emoțiile negate reapar, se va face trecerea la următoarea etapă a durerii.
Furia
Potrivit lui Kübler-Ross, durerea cauzată de o pierdere este adesea exprimată ca furie.
Putem simți furie față de evenimentul petrecut sau persoana pierdută, chiar dacă rațional știm că ea nu este de vină. Cu toate acestea, din punct de vedere emoțional, putem fi supărați pentru că ne provoacă durere, pentru că ne-a părăsit.
Un astfel de sentiment ne poate surprinde, dar nu este neobișnuit. În majoritatea culturilor, furia se resimte deosebit de copleșitoare, pentru că este o emoție respinsă, considerată ”rea”. De aceea, s-ar putea mai degrabă să o evităm în loc să o confruntăm.
În timpul stării de furie, apar întrebările de genul ”De ce eu?”, ”Ce am făcut ca să merit asta?” sau ne simțim brusc supărați pe obiecte neînsuflețite, pe străini, pe prieteni, pe membrii familiei, chiar pe viața însăși.
La un moment dat, ne simțim chiar vinovați pentru că suntem furioși și acest fapt stârnește, la rândul său, un nou val de furie.
Chiar dacă pare fără sens, furia este necesară pentru vindecare.
Furia nu este, însă, singura emoție trăită în această etapă. Ea poate fi însoțită de iritabilitate, amărăciune, anxietate, nerăbdare. Totul face parte din același proces.
Negocierea
Este o etapă a durerii care ne ajută să păstrăm speranța într-o situație de durere intensă.
Ne gândim că am fi dispuși să facem orice dacă viața noastră ar fi ca înainte. Ne gândim ”ce ar fi dacă” sau ”cum ar fi dacă am fi făcut …” imaginându-ne cum viața ar intra în normal.
În această etapă, emoția predominantă poate fi vina. Prin intermediul ei, involuntar, încercăm să recâștigăm controlul aspra vieții de dinainte.
Depresia
Etapa depresiei din procesul de doliu, nu este echivalentă cu depresia clinică. În cazul durerii, depresia este este un răspuns natural la aceasta.
În etapa depresiei din procesul de doliu, începem să ne confruntăm cu realitatea pierderii, ceea ce cauzează o tristețe intensă și/sau disperare.
Această tristețe ne poate face să ne simțim obosiți, lipsiți de vlagă, de poftă de mâncare, energie sau de orice plăcere, confuzi, să nu putem dormi. Dacă depresia este doar o etapă a procesului de doliu, aceste manifestări sunt temporare și în timp se vor estompa.
În durere, tristețea intensă va scădea ca intensitate și frecvență pe măsură ce trece timpul; în depresia clinică, fără un tratament adecvat, starea de spirit rămâne negativă sau se agravează în timp.
În procesul de doliu există posibilitatea de a dezvolta depresie clinică. Un indiciu este creșterea progresivă în intensitate și frecvență a emoțiilor. În această situație este necesar sprijinul de specialitate.
Acceptarea
Se referă la felul în care recunoaștem pierderea suferită și la modul în care în care o integrăm în viața noastră.
Acceptarea nu înseamnă neapărat ”să privim” pozitiv ori cu neutralitate pierderea. E posibil ca asta să nu se întâmple niciodată și, în funcție de pierdere, poate ca asta să fie în regulă.
De asemenea, dacă amintindu-ne, simțim uneori nevoia să ne retragem, să plângem, să vorbim cu cineva apropiat, nu înseamnă că nu am acceptat. Acceptarea nu înseamnă nici că nu vom mai simți niciodată tristețe sau furie față de pierderea avută, dar felul în care le vom trăi va fi diferit.
Cele cinci etape ale durerii ar trebui să servească drept referință, nu ca regulă.
Nu toată lumea trece prin toate etapele menționate mai sus sau în ordinea menionată, nu trăiește toate emoțiile specifice sau le resimte în același mod. Spre exemplu, unele persoane pot trăi depresia ca pe o iritabilitate și nu ca pe o tristețe, prima reacție emoțională paote fi furia sau depresia și nu negarea.
Putem chiar sări peste aceste emoții și să procesăm pierderea cu totul diferit. Este posibil să nu experimentăm toate etapele durerii sau în ordinea enumerată mai sus.
Putem trece prin multe emoții intense sau, aparent, să nu reacționăm deloc.
Toate aceste manifestări, dar nu numai ele, sunt firești!
Se poate ca durerea să nu se stingă niciodată, ci doar intensitatea ei.
Nu există un singur mod de a trece prin procesul suferinței. Modul în care suferim și procesăm durerea sunt unice și foarte personale.
Durata doliului variază, de asemenea, de la persoană la persoană. Poate dura luni de zile sau mai mult până ne vindecăm.
Concepții greșite despre doliu
Faptul că suntem diferiți ne face să avem și reacții, manifestări din cele mai diferite. De aceea, e posibil ca și procesul doliului să nu îl trăim ”conform normei”.
E important să nu uităm că nu există un mod corect sau greșit și nici unul general de a face față unei pierderi. Durerea este o călătorie de vindecare unică, nu înseamnă a trece peste sau a urma o listă de pași.
Experiența pierderii este profund personală, nu există un termen limită de vindecare, durata diferă de la un individ la altul. Dar dacă emoțiile rămân sau cresc în intensitate și frecvență, este un semnal de alarmă pentru a căuta sprijin profesional.
De multe ori, realitatea fiecăruia poate fi mult prea complicată pentru competența și bunăvoința prietenilor sau a celor dragi.
Este important să nu uităm că felul în care resimțim și procesăm durerea pierderii sunt determinate de istoria și experiența de viață, de resorturile emoționale, conștiente și inconștiente ale fiecăruia. Pentru a ne ajuta în astfel de situații, e necesar să manifestăm înțelegere față de noi înșine și să ne acordăm un timp rezonabil pentru vindecare și recuperare.
Resurse
Vorbitorii de limba engleză care sunt în doliu ca urmare a pierderii unei persoane dragi, au la dispoziție site-ul grief.com. Aici găsesc înregistrări video, webinarii, articole pe teme diferite tematici: pierderea partenerului, a părintelui, a copilului, etc.* Un text de Maria Mazilu, autor al Codependentaemotionala.ro
* Simți că ceva e în neregulă cu viața ta? Nu te regăsești sau ai pierdut cârma? Ai o problemă care te macină și nu ști cum să-i dai de cap? Hai să stăm de vorbă într-o ședință? Scrie-mi la contact@codependentaemotionala.ro.
* Fotografia aparține Pexels Free Photos